- Din 2015, când spunem presă uităm puțin de ceea ce înseamnă noțiunea originală și anume un ziar pe hârtie.
- Vorbim de televiziune, care este presa principală în România, fie că e în internet sau în cablu, televiziunea are o problemă din 2015.
- Și anume închiderea frecvențelor radioelectrice, pe care un radiodifuzor, un canal de televiziune sau de radio le primea odată cu licența. Și atunci, emiteai tu cu emițătorul tău, îți făceai audiența iar cablul te prelua.
Săptămâna viitoare ar putea fi votată în Comisia de Cultură a Senatului noua lege a audiovizualului. Ea stârnește controverse, deși nu ar trebui sa facă decât să se conformeze cerințelor Europene, care vor să ia puterea din mâna cabliștilor care ajung să controleze audiovizualul.
Despre asta a discutat, în cadrul emisiunii ȘTIU, Adrian Sârbu, care și-a expus opinia în legătură cu acest subiect. Redăm discursul integral.
Lucian Nemoiu: Haideți să încercăm să explicăm adulților ce-i cu această nouă lege, adică legea asta va face o presă mai liberă sau, dimpotrivă, în România mai mult strică lucrurile sau mai mult le repară?
Adrian Sârbu: „Evident, o presă mai liberă. Din 2015, când spunem presă uităm puțin de ceea ce înseamnă noțiunea originală și anume un ziar pe hârtie. Vorbim de televiziune, care este presa principală în România, fie că e în internet sau în cablu, televiziunea are o problemă din 2015. Și anume închiderea frecvențelor radioelectrice, pe care un radiodifuzor, un canal de televiziune sau de radio le primea odată cu licența. Și atunci, emiteai tu cu emițătorul tău, îți făceai audiența iar cablul te prelua.
Însă din 2015 cablul nu te mai preia, cablul te distribuie, adică în Value Creation Chain între început și sfârșit, adică program, emisie și distribuție, cablul e o parte a acestui proces. El a fost lăsat în vechile legi ale audiovizualului. În afara țării era considerat transmițător, o șmecherie a cabliștilor ca să aibă mai multă libertate, deși libertate ca a lor n-a avut nimeni în audiovizualul românesc.
Dar din 2005 nimeni nu s-a preocupat de faptul că orice cablist poate să decidă dacă TV, Nemo, sau radio, Alex, poate să ajungă la spectatori sau nu și asta e situația zilei de azi. Când această situație are și o ipostază amenințătoare terifiantă și anume o companie cu „no face, no name, no number“ controlează 75% din distribuție și overall cu satelitul 61.
Și restul, foștii giganți UPC, Vodafone, Orange au dispărut, sunt sub 10 % fiecare, e la mâna, ca să nu zic de alte organe, oricărui cetățean care controlează o astfel de companie să stabilească cine are dreptul sau cine nu să ajungă la spectator. Asta este o acțiune complet anticonstituțională, complet în disrespectul și încălcarea a ceea ce în America e un amendament la Constituție, deci ei s-au gândit să facă ceva separat de Constituție, la noi în Constituție, da, liberul acces la informație. E o chestiune odioasă, e o crimă culturală informațională care se petrece în fiecare zi nepedepsită și să sperăm că legea asta, să sperăm, să ne dorim, să ne rugăm, că legea asta pe care o s-o voteze senatorii în comisie, teoretic, marți, e cameră decizională senatul și parlamentul miercuri va readuce audiovizualul acolo unde a fost el în 1990, când aveam aceeași situație – TVR-ul avea 95 % din distribuție. Era radioelectrică, releele, emițătoarele erau ale TVR-ului, alocate TVR-ului. Voiai să faci o televiziune, nu-ți dădeau aia voie. Toată lumea occidentală urla că nu se poate să nu deschidem audiovizualul și atunci s-au găsit niște nebuni care au scris legea audiovizualului, repede, în vara lui ’95. Pardon, în vara lui ’90, și care a stat în parlament 2 ani, dar, Slavă Domnului, am avut cel mai liber peisaj audiovizual din țările foste comuniste. Nu vă spun cine au fost cei 2 nebuni.
Lucian Nemoiu: Chiar voiam să vă întreb cine a fost unul din acei nebuni, hai să zicem nebuni frumoși, ai acelei perioade.
Adrian Sârbu: Nu era necesar. Culmea că eram în Guvern și într-un fel subminam TVR-ul, care era partea Guvernului. Eram chiar șeful TVR-ului, că eram pe o funcție de ministru, secretar de stat cu informații, și ce m-am apucat eu… M-am dus la Paris. Nu trebuia acolo. Ar fi trebuit să mă duc în America la FCC. Am luat legea aia, cam îngustă, așa, ca drepturi ale audiovizualului francez, și în vara lui ’90, împreună cu persoana extraordinar de competentă care a făcut foarte mult pentru România, fostul ministru Andrei Chirică, cu care am reușit să deblocăm și frecvențele de mobil prin ’95 – ‘96 am ajuns și noi în rândul lumii. Și puteți și voi acum să vă uitați la un site mai fain de noapte, dacă nu vă uitați la Aleph News. Și am scris legea aia și a ajuns în parlament. Atunci, legea audiovizualului a spart monopolul TVR-ului. Atunci, cabliștii, care erau o adunătură de infractori, că nu erau prinși în nicio lege, dar nu plăteau niciun drept, au explodat și, odată cu lansarea Pro TV-ului, audiovizualul românesc și cablul românesc au devenit un business interesant.
Hai să vă spun puțin ce părere am eu despre ce se întâmplă astăzi. O să fie, sper, nu foarte plictisitor. Eu zic așa: că Digi RCS RDS a dobândit cu sprijinul instituțiilor statului și în disprețul legii monopolul absolut al piețelor audiovizualului și comunicațiilor. Astăzi, își distruge concurența și dictează legi guvernului și parlamentului. Întreabă-te de ce i se permite. «Nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari», îmi spunea Henry Ford cu mâna pe o manivelă cu care a învârtit America. Mai departe, zicea el, îți spun totul. «Nu mă întreba cum am ajuns să controlez 75 % din piața de cablu din România, peste 50 % din accesul la internet și învârt România cu telecomanda, că e la mine. N-am să-ți spun, pentru că eu nu exist.»
Îl cheamă Zoli pe acest cetățean și este invizibil. I se trage de la o înghețată mâncată prin ’90, primul lui business, așa cum declară. Azi nu-l întreba cum a băgat primul milion de abonați la cablu în sacoșa de înghețată cu care venea periodic, n-ai vrea să știi de unde, plină de cash nici de al 2-lea al 3-lea al 4-lea sau chiar al 5-lea million. Nu l-a întrebat nici onorabilul Chirițoiu Bogdan de la Consiliul Concurenței în ultimii 14 ani de când Chirițoiu este președinte. Și iacătă că, după 30 de ani de invizibilitate și timiditate, că Zoli e și un băiat timid și modest, Zoli a devenit stăpânul absolut al cablului, televiziunii și accesului la internet în România. Astăzi, Digi stabilește cine are dreptul să fie în cablu și cine nu, cât de vizibil poate să fie un canal de televiziune și ce audiență va avea și te întreb – Ți se pare normal?
Hai să luăm cazul Aleph News.
Aleph News s-a lansat în 2020 și în 21 cu un statut must carry din ianuarie. Astăzi, el este ținta a ceea ce se numește abuz de poziție dominantă, termen consacrat în vocabularul concurenței țintă de către Digi RCS luată de către Digi, care are, cum spuneam, 70 % din cablu și deține și canalul concurent Digi 24. Da, o chestie faină. După ce ai crescut 30 de ani la 75 %, conform reglementării din 72 din 2015 din legea audiovizualului, Digi ar fi obligat să includă Aleph News în grupul tematic de știri, pe pozițiile 12-20 în lista de canale unde se află Digi24, Realitatea Plus, Antena 3, România TV și B1 TV și așa mai departe, ceea ce fac și ceilalți distribuitori.
Din păcate pentru noi, Aleph News e aruncat pe poziția 181 atunci când nu e plimbat între 130 și 150, ca să nu îl găsească nimeni. Partea proastă e că această discriminare reduce reach-ul Aleph news, reach-ul, adică posibilitatea de a ajunge la spectator cu 90 % față de Digi 24, iar audiența cu 99 %, de fapt vreo 97,5, 98. În flagrantă neconcordanță cu performanța Aleph News în celelalte rețele, Vodafone sau în streamingul pe internet. Ce am făcut și noi? Deci, în septembrie 2021, am cerut CNA-ului să aplice legea împotriva RCS. Oameni serioși, în Consiliul Național al Audiovizualului, au amendat de mai multe ori RCS. Era ca și cum i-ar fi trimis fluturași sau avioane. Amenzile astea păreau niște avioane de clasă către profesorii bătrâni de la catedră. Digi pur și simplu a refuzat să se conformeze și Aleph News e în continuare la poziția 181.
Ne-am dus mai departe. Ne-am dus la Consiliul Concurenței pentru a deschide o anchetă împotriva RCS RDS, deci pentru abuz de poziție dominant, lucru pe care Consiliul Concurenței l-a făcut în trecut și cu sancțiuni grele pentru agresori. Se dau amenzi grave aici. Am furnizat toate informațiile după vreo 6 luni. În cazul în care nu eram într-o situație de urgență, în care am cerut nu numai deschiderea investigației, dar și ceea ce se numește măsuri provizorii ca să oblige instantaneu RCS RDS sau Digi, cum îi spune, să includă Aleph News în grupul tematic de știri.
Nu s-a deschis investigația. Tot onorabilul domn Chirițoiu… Și acum ai să te întrebi cum e posibil ca în România democratică și europeană, instituțiile abilitate ale statului, CNA, Consiliul Concurenței, guvernul, parlamentul să nu poată sau să nu vrea să-și exercite autoritatea în aplicarea legilor audiovizualului și concurenței.
Trebuie să îți răspund de ce este evident astăzi. Zoli și invizibilii lui din diverse instituții ale României și de aiurea au ajuns mai puternici decât statul român. Pentru că ce a făcut statul român până acum? I-a cauționat, i-a încurajat, i-a ajutat, știu ei de ce, și iacătă, dacă a ajuns în poziția asta, normal să dicteze guvernului cum să modifice legea audiovizualului, pentru ca monopolul lor să rămână neatins.
Am văzut ieri și alaltăieri pe tristețea aia de Digi 24 niște odioșenii în care ei vorbeau de dispariția lui Digi 24, restrângerea libertății presei. Hai să fim serioși, minciuni sfruntate. M-am confruntat cu acești cetățeni și la CNA, și la Comisia de Cultură a Parlamentului. Domnule, parcă sunt educați, parcă i-ar fi educat Lavrov, pe cuvântul meu. Te mint în față, sfidează în față realitatea, când toată treaba e de o simplitate simplisimă. Canalul X, Y, Z stă pe poziția aia. Canalul Aleph News să se ducă acolo, că nu-i mănâncă pâinea lui Digi 24 și nici nu ia bretelele lui Prelipceanu. Nu i le ia, bă nene. Îl lasă cu bretele acolo, să fie ce e. Și acum, realitatea zilei de azi e că până acum acești cetățeni au câștigat. Mâine, un om în această țară poate să întoarcă ceea ce au câștigat. Nu spun eu cât am vorbit și omul ăla nu sunt eu. Să nu credeți că mă bag în față. Întrebarea este: cum poate acest om să instrucționeze, să instructeze senatorii coaliției. Văd că Digi acum o ia spre M PSD, iar M PSD. Nu mai e coaliție, dar n-ar zice M coaliție, că ăștia toți votează în coaliție. Ca senatorii să voteze cum e corect în interesul poporului român, în interesul oricărui cetățean de azi și de mâine care vrea să-și facă o stație de televiziune, măi fraților.
Sigur, azi e influență, Uite, doamna de lângă mine vrea să-și facă o stație de televiziune, să ne spună cât broccoli să mâncăm și ceva sparanghel. Și ce-o mai fi. Și eu mănânc avocado toată ziua din cele 5 legume numite de doamna, 4 mănânc și eu, slavă Domnului, o să trăiesc veșnic. Și asta suntem. Vă zic că statul român e paralizat. Paralizat, de ce? Ia uite aici. Unii ca noi, disciplinați mergând pe calea legii cu petiții, cu rapoarte, cu documentații, ce să faceți, și noi avem pile la invizibil, suntem foarte invizibili, asta e meseria noastră – să fii invizibil. Și mâine un cetățean din statul român va lua o decizie – a câștiga Digi și meciul următor sau a câștiga poporul român și spectatorul sau va câștiga poporul român și spectatorul.
Eu nu mă las. Vorbesc și mâine, și poimâine, și cu membrii Comisiei. Le-am pregătit o scrisoare, am fost pe acolo, am vorbit frumos, mai energic. O să le scriu și tuturor parlamentarilor care votează miercuri legea. Dacă cumva și dacă și dacă nu decizia de mâine va fi decizia corectă, pentru că din 1990, de când legea, practic 92 a intrat asta în vigoare, 2 ani TVR ne-a plictisit pe aici. Din 1990 nu e o lege mai importantă în vizual și eu aș zice că de la legea Ticu, nu vreau să ridic foarte mult importanța unei legi a audiovizualului, dar legile audiovizualului sunt făcute pentru 2 motive: să controleze poziția dominantă, să nu vină Nemo să nu-l mai lase pe Alex să vorbească și el să-l îmbrâncească din cadru sau să-l facă mic de tot acolo cum scrie în bulina aia și doi, dacă Alex e mic să aibă și el dreptul să fie văzut atât timp cât nu cere bani de la cabliști. 2 principii must carry și poziția dominantă. Pare neimportant față de situația energiei a lui Popescu, a lui Ionescu și alții și așa mai departe. Sigur, sunt alte lucruri care se întâmplă în lume astăzi, dar să nu ajungem, Alex, să strângem bani să ne cumpărăm stații de internet de la Elon Musk că poate o să vrem și noi să vedem ceva – niște invizibili, că e Zoli, că e altul, o să hotărască ei că n-avem acces la internet, că trebuie să aibă altcineva. Și uite așa ne întoarcem la anii 80 când ne făceam antene de Bulgari, de ruși, de unguri. Cam asta este situația.
Este o situație de securitate națională. Avem un CSAT, cu tot felul de nu vreau să spun ce pe-acolo, oameni deștepți, să zicem. N-au apucat să fie atenți la ce se întâmplă. Avem servicii secrete, așa zise, avem cetățeni din servicii, blatiști, cu Teszari, adică cu Zoli. Atenție, omul e un om foarte civilizat, timid, vorbește încet, ce face face oricine care a ajuns la o putere necontrolabilă lăsat de cine sau ajutat de cine. Putem discuta.
Alex Anghel: Asta urma să vă întreb. Cum a ajuns Digi în poziția asta și cine este Digi, cum au ajuns ei să aibă 75 % din piață?
Adrian Sârbu: Pâș-pâș, cu pătura în cap. Simplu. Cu strategii de creștere a marketshare-ului. Păi tu, dacă ai avea un business și ai vinde pâine, n-ai vrea să mănânce toți din București numai pâinea ta? Da, dar mai trebuie să mai fie și alți brutari. Simplu. Nu e Digi în acțiunea lui de condamnat. Mai bine Bogdan Chirițoiu, care e avocatul monopoliștilor, el, care de 14 ani trebuie să le taie macaroana și o avocățește impecabil. Mai au ăștia și alți avocați pe alte nenorociri pe care le-au făcut avocați mari. Păi el a vrut să-și ducă mai departe visul. Visul fiecărui antreprenor în capitalism e să fie monopolist, ca în comunism, cum o să fie din nou în Rusia. În Rusia o să fie ca înainte de război. Un singur producător de unt și căruia să-i spună: «nu mai scrie President pe ambajaj, sau orice altceva. Scrie unt pe el.» Ăsta-i visul fiecărui capitalist. Să fie monopolist, dar de aia e o țară, o economie de piață, un sistem economic, un sistem global, de aia e OECD-ul. De aia nu suntem membrii în OECD. Acolo sunt niște oameni, niște economii mai mature, nu vine oricine și se face vătaf peste un sector. Nu se poate. Nu se poate într-o economie normală. Dar da, se poate în economii comuniste care sunt complet dictatoriale.
Lucian Nemoiu: Și am văzut la ce au dus aceste economii comuniste.
Adrian Sârbu: Păi, care? Distrugerea competiției, distrugerea creativității, a inovației, non performanță gravă și implozia comunismului. Păi ce se întâmplă?Sunt lecții pe care noi le-am trăit nu din cărți, din viață. Dincolo de lipsurile incredibile. Că vreau într-o zi să vorbim de diferența dintre ziua de azi și ziua de azi acum 35 de ani, să zicem 85. Și putem începe de la 50 de produse și servicii pe care vreți să le listați voi și vă povestesc eu câte din astea existau în 85. Și noi am trăit atunci. Nu mai vrem să aibă fiecare, indiferent de situația noastră de astăzi. Suntem victimă, victimă a celui care abuzează și victima celor care trebuie să aplice legea, nu vreau să îi calific mai colorat, așa.
Și, sigur, ne ducem și la tribunal, dar eu în fiecare dimineață mă scol și odată cu mine se scoală niște sute de oameni ca voi, cu copii, cu familii, care trebuie să mănânce. Și noi mâncăm din banii pe care îi obținem din audiență, din publicitatea vândută în funcție de audiență. Și dacă eu, Aleph, tu, ȘTIU, Nemo, Alex, ai audiență de 99 de ori mai mică decât a lui Digi News, dar ce o fi, mă, Digi News ăsta? Pornhub de dimineață până seară? Ce o fi, nene? Ce o fi euroviziunea. Ia uitați ce se vede aici – audiența. Ia vedeți linia aia de jos. Bă, dar cât de mult să ne fi străduit noi să fim atât de non performanți? Pe când toți: B1 TV, Realitatea TV și, mulți alții, sunt oameni într-o ordine a lor, în funcție de public, în funcție de puterea lor, sunt acolo. Da, și mai e și Digi. Și pentru că Digi are pile la Zoli, adică e al lui, păi de ce să nu ia el numai 10 pe linie și noi să fim repetenți? Adică, se traduce în business în următorul fel: scoși din business, exmatriculați din business – ăsta e obiectivul colegilor noștri de piață, vizibili și invizibili, de la RCS: Aleph News să nu mai existe. Asta e viața, ce să faci?
Lucian Nemoiu: Pomeneam mai devreme de situația noastră de situația de victimă și nu pot să fac o comparație cu o lege naturală da într-un habitat să zicem într-un mediu oarecare există acea relație între prădător și pradă. Dacă una dispare din lanțul trofic automat dispare și cealaltă e cumva aș compara situația și cu piața concurențială dacă în piața concurențială evident cam toată lumea toate firmele competitoare pe un anumit domeniu sunt și prădători și pradă sau pot fi și prădători și pradă în același timp. Ce facem dacă dispare prada?
Adrian Sărbu: Murim de foame. Simplu. Noi suntem prădători pentru că toți cei care operează în media caută să atingă o audiență pe care s-o convingă, pe care s-o țină cât mai mult, audiență care să fie cât mai valoroasă, cum e cazul nostrum, că mă uit că acolo n-avem niciun fel de audiență și noi știm câte sute de mii de oameni și de ce calitate educațională, intelectuală și materială ne urmăresc, dar nu trăim așa într-o depresie inutilă, dar ăștia suntem și prădători și pradă. Problema e că nu ți se dă acces la piață. Aici e problema. Că ești prădător, că ești pradă, nu ți se da acces la piață, dispari și sigur că trebuie să-ți faci loc în piață. Nu înseamnă că dacă mâine-poimâine senatorii, deputații vor vota cum le cer invizibilii sau le cer unii dintre acești indivizi, noi o să dispărem, nu ne văicărim. Se văicărește Digi. L-am auzit. Zice, Doamne, moare libertatea presei, că prin această lege, ca oriunde în lume, n-am inventat eu lumea. Lumea audiovizualului o copiem. Domnule, e obligat Isari să vândă Digi 24 și toate canalele de televiziune, să facă ceea ce se numește unbundling. Adică dacă ai 75 % din piață, acuma te-a prins cu 75 %, urmează să te și taie în 2. Cum s-a întâmplat în America. N-ați auzit de gigantul AT&T, care a fost tăiat în baby bells, dar foarte simplu. Nu s-a supărat nimeni în America.
Deci până să te taie pe tine, pentru că de fapt asta îl ustură pe domnul Zoli, te obligă să-ți vinzi canalele de televiziune. Păi ce o să facă Digi? Păi le vinde, că oricum nu erau ale lor. Adică ce să vorbim de Digi 24? Putem vorbi puțin ce înseamnă canal de news în România în ultimii 25 de ani. Nu erau ale lor, de facto, erau pentru alții. Ei doar le finanțau, Digi 24. Și ce faci? Îl iei de la Digi Communication și îl vinzi la Dinei, care, eu cetățean acolo, la Bendei, care a fost unu foarte șmecher care conducea pe acolo. E puțin acum pe tușă, că mai are de așteptat până se va prescrie povestea frumoasă cu Mitică Dragomir. Nu intrăm în detalii. Ce o să facă? Aoleu, o să ți-l dea ție, mie sau să-l închidă? Nu, o să și-l dea tot lor sau un director al ălora pentru care le-au făcut. Că ăsta a fost un canal făcut la cererea lui Băsescu, de la Traian.
Practic, de la Florian pentru Traian. Și acum nu mai e nici Florian, deși aud că și-a trimis niște Florinei pe acolo să cumpere Digi 24 mai alaltăieri, dar probabil că Zoli are alte gânduri, cum spuneam, să i-l dea vreunui „bendei, ardei, faflei, dragavei“ ce ar fi pe acolo… Și care e nenorocirea? Că Zoli nu mai are canal să sperie niște politruci. Nu mai sunt așa sperioși astăzi politicienii. chiar au devenit din politruci unii politicieni. Am văzut că i-a luat cu PSD… Nu cred că îi îndoaie, nu-i nicio nenorocire. Ai un canal, ai un set de canale, l-ai folosit, îl vinzi, păi alege.
Și să faci toată această campanie, atât de ridicolă, nu se pricep ăștia la campanii. Ceva ridicol fac de vreo 3 zile. Că ei, nu numai că au canale la vedere, au și multe prin interpuși, cum a avut și rețelele de cablu, că le cumpăra Vasilică, nu-i dau numele, că nu-i frumos. Ce făcea Vasilică? Cumpăra rețeaua de cablu a lui Nemo, un ban frumos, că voia și Nemo, mulțumit și domnul Vasilică începea să opereze. Și nu mai avea bani și săracul spunea: Dragii mei clienți, domnule, nu mai pot să vă dau servicii de calitate d-alea, dar uite, vine Digi și vă dă el și atunci nu se producea o vânzare de business, dar nu mai întreba cum au ajuns ăștia de la sacoșa cu așa zisa înghețată, dar era altceva, a lui Teszari, până la 5 milioane și nu mai putea nea Ionică ăsta să țină rețeaua de cablu și o cumpăra natural. Asta se numește o dezvoltare organică recomandată de doctor Chirițoiu și mai sunt vreo 2 doctori acolo care au doctoratul la zona aia despre care vorbim, în sensul că noi le-am arătat evidența abuzului de poziție dominantă și ei au zis: Nu, domnule, nu deschidem investigația. Ce? Se poate să te atingi de Digi? Ce? E ca pe vremuri, dar voi nu știți. Pe vremuri era o vorbă, zicea: Domnule, dai în mine? Dai în fabrici și uzine. Nu se poate, însă. Adică distrugi societatea comunistă. Așa și cu băieții ăștia.
Deci nu se va întâmpla nimic. Nu, legea va fi votată, treaba va merge înainte, Digi communications, adică RCS RDS, distribuitorul, până o să vină unul cu curaj și să-i spună: Domnule, n-ai cum să fii 75 % în România… O să vină de la Bruxelles, frații mei, vă spun eu. Nu îmi place Bruxelles-ul, dar eu vă promit că fac vara asta la Bruxelles. Nu se poate așa ceva și o să vină pac, taie-o. Și ce face Teszari? Rămâne cu jumate, că bani are. Compania e foarte profitabilă, au crescut foarte inteligent, că au fost ajutați. Și, în primul rând, oamenii sunt muncitori, dar nu poți să ajungi aici… Și ce o să facă? Întâi ia televiziunile. Ia, mă, nene, care vrei. Nu i le dai lui Florian, i le dai lui Lucian sau interpusul lui Lucian. Sunt personaje cunoscute în lumea invizibilă, ca și Găbiță, de exemplu, Edi nu le vrea. L-am întrebat și mi-a zis că nu le vrea. Le ia oamenii și continua. Adică, ce? Are o problemă Prelipceanu? N-are nicio problemă. Și mai știu colegi de-ai noștri. Unii au lucrat pentru mine, alții au lucrat cu voi, voi ați lucrat pe acolo.
Mai departe, însă, legea spune așa: domnul care ești în poziție dominantă trebuie să respecți niște reguli care se respectă oriunde în lume. Accesul unui broadcaster. Știți ce au făcut colegii în procesul ăsta de afluirea propunerilor către lege? Domnule, au venit cu o propunere, sigur, tot printr-un interpus, zice: Domnule, să nu mai dea CNA-ul licență până nu îi dăm noi aprobare că avem loc în cablu. Cum e asta, frații mei? E ca la gostat. Băi frate, faceți lista. Fac eu lista. Gestionarul de la gostat de pui și dacă am 14 pui, numai ăia rămâneți la coadă, restul la revedere. Asta a propus, deci nu se va putea. Legea o să-i spună: domnule care ai canale de televiziune distribuite, mai ales că acum costurile tehnice, banda, nu mai e o problemă, capacitatea de transport nu mai e o problemă. Transportă-i pe toți, după care după un an care se califică pe o listă rezonabilă de 20 – nu știu cât e must carry 20-25 – pe ăia îi duci în continuare, restul au dovedit că nu pot să-și atragă spectatori. Vor să mai stea? Poate CNA-ul decide că se poate face o taxă rezonabilă și pentru, știu și eu, creștere de gândaci de mătase tv, care poate e o situație utilă. Mâine-poimâine vedem că ăștia, viermii de mătase ar putea produce nu știu ce anti-vaccin, anti-virus. Asta e treaba. Deci nu se întâmplă nimic. E o lege normală care trebuia dată în 2005 pe minutul în care s-a închis frecvența radio electrică.
Lucian Nemoiu: Apropo, legat de faptul că ziceți că ce problemă are Prelipceanu, păi dacă are o problemă cu concurența, că nu sunt puține posturi TVde news în România, sunt chiar destul de multe, numai dacă ne uităm la nivel de București, darămite să vorbim de restul țării.
Adrian Sârbu: Eu văd că trăiesc toți. O să mai apară, face și TVR-ul, că de aia îi dă bani parlamentul, mai face și nu știu cine. Să facă, mă frate, eu n-am nimic, eu n-am nicio neliniște vis a vis de concurență. Toată viața mea în televiziune, nu spun în altceva, scuzați-mi modestia, concurența nu o vedeam. De ce? Că era în spate. N-am văzut-o. Și făceam în așa fel încât să nu stau prea aproape de ei să-i deranjez, să le iau vizibilitatea. Acum, colegii ăștia au hotărât că eu trebuie să stau în spate și mi-au pus un zid, așa, în față și, sigur, și prin zid se trece.
Avem probe pentru care unii au dat cu capul în zid până l-au spart, deci asta e situația.
Canale de news, că voiai să mă întrebi de canale de news, sunt multe în România. De ce? Prin 2000 și un pic toți visau să aibă canale de news ca să obțină influență politică și să se facă de cacao unii pe alții. Hai cu Realitatea, hai cu Antena 3, hai cu ăla, și, într-adevăr, pentru că discursul canalului de news era și este preponderent politic, și când spun de news, ele nu erau de news, erau canale de trăncăneală, de părerologie și de înjurat adversarul politic. Era bătaie. Atunci nu era internetul, nu auziseră de Facebook, de Cambrige Analytics, de SEO, de nu știu ce. Trăgeam cu canalul și fiecare și-a făcut câte un canal de stații mai mari sau mai mici și s-a creat impresia că aceste canale fac legea, determină rezultatele de vot. N-a prea fost așa, dar în același timp, după valul ăsta, colegii de la putere, care erau în acel moment la putere, sigur au decis să reglementeze situația asta însă în felul următor: Domnule, are Vântu canal? Hai să-l băgăm la pârnaie, să se ducă Sebi să îl ia și să nu ne mai supere Vântu. Are Voiculescu canal? Hai să-l băgăm direct pe el la pârnaie, da?
Și dacă se poate să-i facem și lui un canal împotriva, așa s-a născut Digi 24. Nu credeți că Zoli visa să aibă canal, îi era frică de canal. Îl cunosc pe omul ăsta. Brusc, i s-a spus: tu crești cu cablul că ești Făt-Frumos. Faci un canal. Dacă faci un canal, ne ocupăm noi de el. Și uite așa s-a ocupat. Dar, între timp, Traian s-a dus, Florian s-a dus, și a rămas canalul la Zoli și a început să-i placă.
Dar nu vezi cum e în America? Îi dai unui copil o armă automată, începe să tragă cu ea. Nu se joacă cu păpuși. Îi dai păpuși se joacă cu păpuși, îi dai o pușcă-mitralieră, se supără pe colegi, îi măcelărește. Păi așa s-a întâmplat. Fix așa s-a întâmplat și în cazul ăsta. Și, astăzi, vedem o tot mai mare apetență pentru canale de news, dincolo de site-uri și așa mai departe. Canale de news care în general pierd bani, trebuie să întrebi: de unde are ăsta bani?
Canalele de news pierd bani. Aleph nu mai e în zona canalelor, e un univers de 7 canale pentru că noi am început cu canalul de news, pentru că e cel mai greu. A venit canalul de business, da? E un canal cultural care se numește Smart. Vom avea un alt canal de educație și altele de entertainment. Dar, în general, canalele de televiziune au fost percepute ca utile politic.
Astăzi, nu mai sunt. Astăzi, politic, se lucrează de la om la om. Ăsta e marketingul politic. Și ne-a rămas și nouă loc să generăm un tip de program, cât putem astăzi. Nu suntem foarte sus cu proiectul nostru. Dacă reușim să ieșim mai în față, cu siguranță vom arăta că se poate face televiziune de news și fără interese sau obiective electorale. Nu pot să spui politice. Sunt electorale. Asta e istoria canalelor de news din România și ăsta e motivul pentru care suferă habar n-am cine suferă că vezi Doamne, Digi 24 se închide. Nu se închide nimic. Nu s-a închis Realitatea.
Lucian Nemoiu– Că vorbeați, apropo de canalele Aleph News. Uite, programul nostru, ȘTIU, despre care vorbim în fiecare seară și avem diverși invitați aici, cred că am avut sute dacă numărăm așa, din diverse domenii. Care mai de care mai influenceri. Și feedback-urile lor sunt în general pozitive. Vin oameni și ne spun, dincolo de ceea ce putem să-i spunem izomorfă din graficele de audiență. Oamenii ăștia vin și ne spun despre realități: dom’le, am o grămadă de prieteni care vă urmăresc. Eu vă urmăresc constant. Cu toate astea, graficul ăla arată...
Adrian Sârbu: Nemo, nu, nu, noi nu suntem aici nici să ne văicărim, nici să ne lăudăm. Noi suntem prezenți în toate formele de distribuție, nu doar în cablu, da? Noi avem un reach în cablu, din păcate, de 3-400.000 în loc să avem de 3-4 milioane, cât e potențialul nostru. Dacă Digi are 2, noi suntem la 3. Indiferent că pe noi ne interesează 500.000 din ăștia. Dar se uită și alții. Că unde se uită șmecherii, se uită și fraierii. E o lege la români. Dar avem audiență pe online unde, însă, e mai greu să monetizezi. Pentru că acolo prețurile sunt mai mici și așa mai departe. Suntem singurul canal de televiziune care emite free pe toate canalele de distribuție. De ce? Pentru că în 5 ani nu ne mai intresează cablul. Astăzi 50% din cei care au televizor acasă, deci un ecran mare, îl accesează din internet sau din aplicații. Deci, evident că această bătălie, sau această frână, ca să doboare bariera va dura câțiva ani.
În câțiva ani nu va mai exista cablul. Nu va mai există telecomanda lui Zoli pe care o ține bine, ca nu cumva să apărem și noi acolo printre ei. Pentru că se sperie, dom’le. Se sperie oamenii aștia. Sunt foarte sperioși. Ce le-om face, nu știu… Voi doi, poate îi speriati, că sunteți mai fioroși, mai ales Alex, dar fetele noastre sunt drăguțe, atractive, deștepte. Frumoase, nu drăguțe, da? Adică, de ce s-ar speria?
Lucian Nemoiu: Ați adus discuția și despre reach-ul de pe internet. Aș vrea să discutăm și problema asta, dar dintr-un alt punct de vedere. Dacă nu cumva mai există și altă problemă decât distribuția și ce vreau să vă întreb, dar o să ne răspundeți după o scurtă pauză, să mai tragem niște aer în piept. Este dacă nu cumva și măsurătorile sunt o problemă?
Adrian Sârbu: Acum hai să nu fim și noi vulpea care nu ajunge la struguri. Audiențele, în primul rând, piața de cablu adică piața televiziunii tradiționale care a ajuns la cablu, acum e încă mare în România ca și consum de bani. De ce? Se sugerează că ar obține mesajul comercial al unui brand ar fi, ar atinge un număr foarte mare de spectatori într-un timp instant. Nu e chiar așa. Dar pentru că Google și Facebook nu ne spun exact ce impact au mesajele la ei, care în primul rând sunt mult mai targetate și mult mai ample. Și nu ne spun de ce, ca să nu dea și ei niște bani la noi.
Pentru că, hai să fim serioși, față de Google, Digi e un monopol din epoca de piatră. Să vedeți ce bătălii se dau cu Google prin Europa. Deci, sunt bani în piața de publicitate. Spectatorul încă e conservator și mai ales seara. Prime-time-ul se consumă acasă în fața televizorului. Poate n-are chef de pe telefon și e mai comod să deschidă canalul și nu să-și pună o aplicație. Dar chestia asta, cum spuneam, în 5 ani nu va mai exista cablul. Astăzi, spectatorul de 20 de ani, deci tot ce-i până în 20 de ani, nu cred că mai e 1% să se uite la televizor. Cred că unii dintre ei nici nu știu ce-i ăla televizor. Până în 30, dacă sunt 10%, mare lucru.
Și sigur, noi ne ducem către ei pe canalele lor, da? De la TikTok, Intagram și așa mai departe. Dar banii sunt în cablu, ai dreptate, măsurarea în cablu e mult mai puțin precisă decât în online. Dar mult mai grav, există dubii serioase în privința, nu a acurateții, ci a, să zicem, nu onestității, să dăm un alt termen: asupra realității pe care o măsurare de televiziune cu People Meter, și așa mai departe, a răspunsului pe care îl dă față de realitate. Adică: îți arată cu adevărat audiența la detalii? Unii zic că da, alții zic că nu. Oricum, dacă te uiți, o anumită logică, o anumită coerență se menține, da? E acuratețe? Nu. Câștigă ăla care e mai mare? Da. Cât câștigă ăla care are cablu și care îmi spui tu că nu, eu spun că da. Știe unde ai așezat People Meter-ul într-o casă? Da? Câștigă. Dar hai măcar să ne așezăm cu toții pe aceeași linie de start în fiecare dimineață. Pe aceeași linie, mă, frate. Că nu ne deranjează.
Dacă trebuie să ne punem bretele dimineața, ne punem toți bretele, ne așezăm pe linia aia de start. Dar nu că mă rog, e un drept al meu. Și o să mi-l iau. Eu, adică noi. Că hotărăsc niște cetățeni în următoarele zile, noi o să ni-l luăm. Dar deocamdată această mârșăvie, această nemernicie, această nerușinare, această sfidare, acest furt, acest tras de tricou, fault în careu, ne împiedică să ajungem unde ar fi trebuit, ne-a împiedicat să ajungem unde ar fi trebuit să ajungem azi, v-am spus. Și atâta timp cât măsurarea de cablu este cea aprobată prin-un sistem consacrat. Dacă ăla zice că eu am 2.5% din cât are Digi 24, eu sunt obligat, pentru că asta e piața, să accept asta. Și știu de ce.
Alex: Până la urmă vorbim și de un drept al telespectatorului de a alege că și aici e problema. Nu-mi spune operatorul de cablu la ce pot să mă uit. M-am lovit de situația asta din punctul de vedere al telespectatorului de multe ori în care mi-au dispărut canale din grilă. Răspunsul operatorului a fost: păi nu se uita lumea la el. Bă, dar lasă-mă să mă uit eu pentru că așa ajungi să controlezi la ce se uită o țară întreagă.
Adrian Sârbu: Aici, Alex lucrurile sunt foarte clare. Eu am spus în prima propoziție, da? Cetățeanul ăsta este deținătorul telecomenzii în România. România vede ce vrea el. Fără discuție. Este acest lucru acceptabil din punct de vedere moral, legal, cultural? Din punct de vedere al securității României? Evident că nu. Sunt oameni plătiți să pună lucrurile la punct? Da. Să-și facă treaba. Că o să-i scoatem în față. Nume, prenume. Fără discuție. Acum l-am dat pe Chirițoiu pentru că el putea să rezolve treaba asta de azi, iar el e participant împreună cu o echipă de încă doi cetățeni, acolo, la construcția acestui monopol.
Ce-o să facă el după ce am vorbit eu acum? O să se sperie? Nu! Se va duce la ăla care i-a spus să nu deschidă investigația și o să spună: uite, bă, ce mi-a făcut! Mai de-al dracu’ n-o deschide. Dar nu că are el curajul ăsta. Că tu nu poți să-mi spui mie că într-o țară civilizată s-a întâmplat chestia asta.
Păi dacă se întâmpla cu Vodafone, jumătate din publicul românesc spunea: Huo! Să iasă străinii din țară, și așa mai departe. Sau, nu știu, cu Orange. Măi, copii, aștia Vodafone și Orange sunt viitoarele victime ale lui Zoli. La mobil. Așa cum le-a făcut altor fraieri cu cablul, așa le face lor. Vodafone-ul a venit cu CEO-ul lui global și s-a plâns aici pe la niște ștabi. Cine l-a luat în seamă? Nimeni, absolut nimeni. Păi, aici suntem.
Am avut capitalism de cumetrie, am avut capitalism cu baroni și acum avem cheboluri politruco-securistice. Astea sunt. Păi dacă fiecare serviciu are dreptul să aibă activități economice. Păi să avem și noi dreptul să avem activități de inteligence. Ca să fie dreptate în țară. Concurăm în inteligence și economic cu toții. Păi normal că dacă are ăla și poate, și are și putere, păi normal că o să facă. Că nu o să vrea el așa din delicatețe să nu pună mâna să-și facă o treabă mai ales că nu-l întreabă nimeni de unde vin banii ăia. Și avem experiențe odioase. Vorbesc de Hexifarma sau altele. Sunt actuale. Și sigur, și aici hai să clarificăm. S-a vorbit, dom’le, Digi UM 24. Uite, hai să spunem adevărul: eu nu cred că invizibilii ăștia ai lui Zoli sunt prea din România. Și nici nu cred că el e atât de controlat de unii. Da? Că o fi și el ce este pe acolo, dar nu cred chestia asta. Să nu trăim, să plecăm cu impresia de aici că, domne, gata, Securitatea.. Nu există nicio Securitate în România, hai să fim serioși. Sunt câțiva cetățeni care își fac interesele personale din poziții publice. Unii, corupți și trădători dovediți, și nepedepsiți. Până la următoarea revoluție. Dacă o să o mai apuc. Această lege de mâine-poimâine este o revoluție. Dacă o să o mai apuc.
Această lege, de mâine-poimâine, este o revoluție aici, în audio-vizual. Și va conta foarte mult cum actuala coaliție va înțelege că nu e o glumă. Nu e o glumă chestia asta. Au evitat-o. Elefantul din Parlament nu se vedea. Hai să ne dăm bine, să ne gudurăm pe lângă Digi că e cu noi, că e cu ăia. Că e cu niște partide, că e cu altele. Nu! Nu-i cazul. În primul rând că noi vorbim despre RCS distribuitor. Nu mă interesează Digi. Digi are atâta audiență cât sunt în stare cetățenii ăia de acolo, bravo lor. Dar să aibă fiecare, plain field. Mă interesează un cetățean care azi, cum stau eu aici cu mobilul, zice: Aleph? Ce internet au ăștia aici? Ia să se strice, mă, internetul ăstora. Și mâine i-l strică și altuia și lucrurile se strică și la celălalt. Păi? S-a rupt un cablu. Sau, s-a oprit din server. Cum poți să te joci cu așa ceva, instituții ale statului plătite, finanțate și cu obligații de securitate națională? Noi despre asta vorbim. N-are nicio legătură Digi 24 care va fi afectat. Nu va fi afectat. Are Aleph News care nu-i lăsat să concureze. Nu-i primit pe teren. Concurează pe margine. Sper că m-ați înțeles, da?
Lucian Nemoiu: Am înțeles. Și totuși rămân cu o urmă de speranță pentru că practic ați făcut în direct o mică istorie, mai ales în ultima parte. Ați vorbit și despre baroni, și despre un feudalism așa, primitiv. Acum vorbim despre epoca monopolului. Parcă totuși evoluăm așa, ca și etapele istorice. Sperăm ca mâine-poimâine vom ajunge și noi la democrație, poate.
Adrian Sârbu: Suntem în democrație, Nemo. Dar nu o apărăm. Și de ce? Pentru că ni se pare că ne-a picat din cer. Că noi, poporul român, trăim cu sentimentul că ne ajută Dumnezeu non-stop. Că avem o țară frumoasă, ne dă de toate. Mai trebuie să și luptăm pentru aerul ăsta numit democrație.
Eu cred că trebuie să apărăm această democrație și dacă în creșterea asta a societății democratice, în evoluția noastră spre o cultură, o civilizație pe care noi am abandonat-o în 1945. Și a evoluat în alte părți. Dacă nu punem umărul, asta se va întâmpla. Diverși cetățeni o să își construiască diverse împărății. Pe segmente.”