ANALIZĂ. Ce urmărește Iranul, cu dronele sale mortale? Un cetățean român a fost ucis în urma atacului asupra navei „Mercer Street”

  • 29 iulie 2021. Doi morţi. Unul dintre ei, cetăţean român, comandant al petrolierului „Mercer Street”. Celălalt, cetăţean britanic, membru al dispozitivului de protecţie al aceleiaşi nave.
  • Petrolierul se deplasa, fără încărcătură, de la Dar es Salaam (Tanzania) la Fujairah (Emiratele Arabe Unite) când a fost atacat cu drone fără pilot, comandate de la distanţă, într-un punct din largul coastelor omaneze, în apele internaţionale.

Gaza face victime în Golful Persic

Proiectilele lansate din aer au lovit sub punte, într-o zonă unde se aflau dormitoarele echipajului. Este primul atac de acest fel, în care cel mai probabil iranienii au folosit dronele „Gaza”, dar şi primul care produce decese în rândul personalului navigant al unui vas comercial, scrie Monitorul Apărării și Securității.

Din toate punctele de vedere, este un eveniment de o gravitate fără precedent. Aici nu mai este vorba despre piraţi înarmaţi cu AK-47, împinşi de disperare şi de foame să atace nave comerciale. Este mai mult decât atât, iar reacţiile politico-diplomatice de până acum pe marginea acestui incident arată cât de semnificativ s-a schimbat sentimentul de încredere între state în legătură cu securitatea.

Siguranţa şi libertatea căilor de navigaţie în apele internaţionale sunt un pilon de bază nu numai al comerţului mondial, ci şi al ordinii globale bazate pe reguli. În momentul în care una sau ambele atribute ale navigării pe mările şi oceanele lumii suferă, securitatea globală suferă. Din februarie 2021, alte patru incidente au fost consemnate în arealul de risc de la Cornul Africii la coastele omaneze, toate ţintind nave care aveau legătură cu acţionari israelieni.

Circumstanţele nu justifică crimele

Informaţiile culese de servicii speciale din Israel, Marea Britanie şi SUA arată fără îndoială că atacul a fost pornit din Iran. Cotidianul Haaretz face trimiteri la articole din presa iraniană care „justifică” atacul împotriva petrolierului „Mercer Street” drept represalii pentru lovituri executate în urmă cu circa o săptămână de armata israeliană împotriva unor obiective din apropierea localităţii Homs, din Siria, unde operau cadre din Hezbollah şi din Forţele Quds iraniene.

Circumstanţele invocate de presa iraniană nu pot fi, în nicio împrejurare, vreo justificare pentru recurgerea la violenţă împotriva unor nave comerciale. Atacul împotriva „Mercer Street” este impardonabil. Raţionamentele, deciziile şi făptuitorii din spatele acestei lovituri la adresa libertăţii şi a siguranţei trebuie cunoscute de întreaga lume. Nu există scuze şi nicio măsură nu poate compensa pierderile de vieţi omeneşti pricinuite de Iran cu această ocazie. Este o nebunie fără margini către care regimul de la Teheran împinge forţele armate proprii şi, pe cale de consecinţă, populaţia de rând a Iranului care trebuie să îndure o altă ştirbire a prestigiului naţional (oricare ar mai fi acesta şi oricât ar mai valora la această oră).

Chiar de ar fi să adunăm toate situaţiile recente, când petroliere iraniene au fost avariate în traseele lor către Siria – unde urmau să livreze petrol pentru forţele Hezbollah şi pentru regimul Assad – tot nu găsim justificări pentru uciderea unor marinari nevinovaţi. Atribuite Israelului, aceste avarii nu au dus la pierderi de vieţi omeneşti. În afară de zădărnicirea unui sprijin pe care Iranul îl acordă Siriei, alte consecinţe nu sunt cunoscute.

Regimul de la Teheran mizează pe conflict
Şi, totuşi, de ce a recurs Iranul la dronele sale letale, care arată ca un pretext pentru război? Atacul vine în toiul negocierilor de la Viena pentru readucerea SUA în cadrul Acordului privind programul nuclear iranian. Riscul de afectare a acestor negocieri este foarte mare, putând să însemne îndepărtarea perspectivei de ridicare a unora dintre sancţiunile curente împotriva regimului de la Teheran.

La Ierusalim au avut loc schimbări politice, recent. Probabil că, în privinţa subiectului Iran, majoritatea de guvernare din Israel are acum argumente noi pentru a intensifica retorica anti-Teheran în contactele cu aliaţii europeni şi americani. Totuşi, o raliere a membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU împotriva Iranului este puţin probabilă în conjunctura actuală. Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC) este deja pe lista SUA a organizaţiilor teroriste, iar atacul împotriva petrolierului „Mercer Street” nu face decât să adauge o altă dovadă că listarea este justificată.

De cealaltă parte, şi la Teheran sunt schimbări politice. Venirea lui Ebrahim Raisi în funcţia de preşedinte al Iranului poate să însemne mai multă presiune pe forţele armate ale regimului să dea dovadă de fermitate extremă în conflictul cu Israelul. Încurajate de poziţia noului preşedinte, forţele IRGC par că mizează mai mult pe succesul intern şi pe apărarea intereselor iraniene în lumea şiită, decât pe disponibilitatea SUA de a elimina IRGC din lista organizaţiilor teroriste.

Războiul şi pacea atârnă într-o balanţă instabilă

Toate circumstanţele indică spre o nouă rundă de înăsprire a condiţiilor pe care iranienii vor să le impună în negocierile cu Occidentul. Reacţia comunităţii internaţionale, nu doar a Japoniei, Marii Britanii şi a României, ar trebui să convingă Iranul să renunţe la opţiunea altor măsuri cu urmări radicale.

Separat de şansele de succes ale comunităţii internaţionale de a obţine cooperarea Iranului, atât în legătură cu admiterea răspunderii pentru atacul împotriva „Mercer Street”, cât şi în legătură cu Acordul nuclear, Israelul este constrâns să ia în calcul orice posibilitate. Cel puţin declarativ, premierul Naftali Bennett a semnalat clar că israelienii au capacitatea de a acţiona şi o vor face în felul lor unic, dacă situaţia după incidentul din 29 iulie 2021 va escalada.