Andra Pintican (Școala de Resurse Umane): Știu companie care angajează doar oameni nefericiți. Ești prea fericit, nu te angajez în compania mea!

  • Andra Pintican: ,,Să integrăm în piața muncii și oamenii ăștia care au familii și au copii la facultate pe care nu au cu ce să-i întrețină. E crunt!”.
  • Andra Pintican: ,,Ne ducem la muncă cu toate aceste prejudecăți pe care le-am primit și noi moștenire.”
  • Andra Pintican: ,,Și eu am avut o mamă care, la un moment dat, în România nu mai valora nimic.”
  • Andra Pintican: ,,Hărțuirea sexuală la femei este foarte des întâlnită.”
  • Andra Pintican: ,,Educația ar trebui să înceapă încă din adolescență. Să știm despre integritate și despre demnitate și despre identitatea noastră și cum nu au alții dreptul s-o altereze”

Invitată în emisiunea ,,InSecuritate”, Andra Pintican, fondator al Școlii de Resurse Umane, vorbește despre discriminarea făcută de companii în procesul de recrutare al oamenilor.

Invitata lui Bogdan Nicolae recunoaște că ea însăși a experimentat această practică atunci când lucra în sectorul de recrutare. A înțeles ulterior că este o cutumă nocivă, iar acum luptă pentru drepturile angajaților, indiferent de vârsta lor.

Discriminarea are vârstă sau nu are? – Andra Pintican: ,,Am înțeles că este o practică nocivă!”

,,Și, vreau să fie foarte clar, și eu când am început în recrutare, acum 8-9 ani, acesta a fost unul din primele lucruri cu care am fost învățată. Asta moștenim. Asta învățăm. Și tu o iei de-a bună că trebuie să-ți faci meseria. Recunosc, și eu am practicat-o pentru că, repet, așa am fost învățată. La un moment dat, s-au învârtit niște rotițe în sens invers… stai, măi, puțin!… de ce trebuie să facem lucrurile în felul acesta? Pentru că și eu am avut o mamă care, la un moment dat, în România nu mai valora nimic. La 50 de ani, după atâția ani de muncă, nimeni nu o mai considera valoroasă. Și s-a dus într-o altă țară, unde a fost luată drept junioară, s-a investit în ea. Și atunci am zis, stai puțin, că nu e ok! (…) Clar am înțeles că este o practică nocivă. Acum, de ce se întâmplă? … pot doar să-mi dau cu presupusul, pentru că nimeni nu o recunoaște pe bune.”

Andra Pintican: ,,Îl iei pe ăla tânăr, îl educi! Îl iei pe cel cu experiență și mai întâi trebuie să-l dezveți ca să-l înveți!

Andra Pintican explică strategia unor companii care optează să angajeze și, ulterior, să educe un tânăr candidat la un anumit job în locul unei persoane mai în vârstă, dar cu experiență. Este vârsta candidaților un criteriu nemilos? În afară de vârstă, ce alte discriminări întâlnim pe piața muncii din România?

,,Eu nu spun să-i angajați pe toți cei de 45 de ani. Pentru că, poate da, chiar sunt oameni care nu sunt potriviți pentru job. Dar, când ai decis să nu-i chemi la interviu doar din prisma acestui aspect, din start ai făcut această discriminare. Și înțeleg și atitudinea companiilor: măi noi suntem aici money makers. Nu am timp să stau să-l reeduc pentru că, ce se întâmplă, de fapt? Îl iei pe ăla tânăr, îl educi! Îl iei pe cel cu experiență și mai întâi trebuie să-l dezveți ca să-l înveți! Și, într-adevăr, înțeleg provocarea procesului, extra energia pe care trebuie s-o punem.”

Andra Pintican: ,,Noi nu am fost învățați să colaborăm între generații!

Lipsa de comunicare între generații, dar și prejudecățile pe care le-am primit moștenire și cu care venim la pachet, în organizații, întăresc, cu fiecare zi mai mult, ideea de discriminare…întâlnită atât la persoanele de 40+, cât și la cei tineri.

,,Te-a învățat pe tine cineva la școală? În afară de „ascultă de ăl’ mai bătrân că știe mai bine”, nu ni s-a spus despre colaborare, nu ni s-a spus că și ei pot învăța de la noi. Și invers. Și pentru că noi nu am învățat asta și ne ducem la muncă cu toate aceste prejudecăți pe care le-am primit și noi moștenire, venim cu ele în organizații. Cine e responsabil să ne calibreze și să ne omogenizeze la niște standarde de muncă sănătoase și responsabile? Organizația! Pentru că ei adună comunitatea acolo. Ei sunt acolo un mini-aparat care ne gestionează pe noi ca resursă umană. Ori, ce face? Îți hrănește această frică de a lucra cu oamenii”, explică Andra Pintican.

Andra Pintican, despre discriminarea tinerilor: ,,E prea tânăr, nu știe nimic! Păi, ce-a făcut ăsta, numai voluntariat?”

,,La discriminarea de vârstă o adaug și pe cea despre tineri. Pentru că, ce crezi? E și invers. E prea tânăr, nu știe nimic! Păi, ce-a făcut ăsta, numai voluntariat? Dar, noi știm ce fac copiii ăștia în voluntariat? Eu, la Școala de Resurse Umane, lucrez numai cu voluntari. Păi, îi muncesc de nu îi munciți voi în organizații, pe bani, cât îi muncesc eu! Ei chiar învață lucruri. Această discriminare de vârstă se duce și la cei tineri, nu doar la cei în vârstă.”

Andra Pintican: ,,Exploatarea asta umană chiar funcționează”

,,Ești prea fericit, nu te angajez în compania mea!” Oricât de fantasmagoric ar suna, fericirea sau nefericirea ta par să se numere și ele printre criteriile de discriminare. Cum ne comportăm în fața unei astfel de situații? Unde se duc să depună plângere candidații care observă aceste discriminări? Ce caracteristici ale candidaților sunt frecvent considerate dezirabile?

,,Știu companie care angajează doar oameni nefericiți. Oameni care nu au părinții aproape, ca să nu aibă responsabilități. Te întreabă de chirie: datorii? Ești perfect! Și CEO-ul: „Dacă are de toate, ce nevoie are să mai muncească la mine?” Și vorbim despre o companie cu mii de angajați în România care, atenție, explodează de ani de zile pe zonă de business! Ce stăm noi doi aici să vorbim despre populația smart și îndemnăm oamenii să aibă valori și standarde când, de fapt, exploatarea asta umană chiar funcționează!? Da, uite o discriminare! Ești fericit, nu vreau să lucrezi pentru mine!”

Andra Pintican: ,,Nu ne știm drepturile, nu știm că avem voie să-i acționăm în judecată.

Andra Pintican aduce în discuție și hărțuirea sexuală, despre care spune că este foarte des întâlnită la femei. Intimidările de acest gen sunt posibile deoarece românii nu-și cunosc drepturile.

Invita lui Bogdan Nicolae mărturisește că totul pleacă de la educația asumării. Cu alte cuvinte, cel care asistă la o situație de discriminare, respectiv de hărțuire sexuală, și nu ia atitudine, devine implicit părtaș la comportamentul toxic al respectivei persoane.

,,Adică, vrei să evoluezi în carieră, ar fi bine să… Din nou, nu ne știm drepturile, nu știm că avem voie să-i acționăm în judecată. (…) Educația ar trebui să înceapă încă din adolescență. Să știm despre integritate și despre demnitate și despre identitatea noastră și cum nu au alții dreptul s-o altereze”, explică Andra Pintican.

Andra Pintican: ,,De ce nu vorbim atunci când se întâmplă o nedreptate în mediul de lucru?”

,,Citeam un articol, de la o revistă internațională, foarte interesant … de ce nu vorbim atunci când se întâmplă o nedreptate în mediul de lucru? Și adevărul este că ne e foarte frică de stigmatizare, ne e frică de faptul că o să raportăm și nu o să facă nimeni nimic și apoi rămânem ăia care s-au opus status quo-ului. Și fiindcă tot vorbim de educație, hai, să vorbim și de educația asumării! Hai, să ne asumăm niște lucruri și nu doar când ți se întâmplă ție! Că, iar, e o chestie. Păi, da’, nu mi-a făcut mie nimic. Când stai acolo și vezi că se întâmplă și tolerezi în fiecare zi, vreau să-ți fie foarte clar că tu, de fapt, iei parte la instaurarea acelui comportament toxic”, conchide Andra Pintican, fondator al Școlii de Resurse Umane.