Anecdota cu franciscanul, dominicanul şi iezuitul

Fiindcă Biserica Romano-Catolică a avut – unic în istorie – un Papă iezuit, mă gândesc să mai spun şi a o suta una oară cunoscuta anecdotă pe care am mai am mai spus-o de o sută de ori.

…Un franciscan, un dominican şi un iezuit iau o cină tihnită împreună, când se stârneşte o furtună şi se stinge lumina.

– E mesajul lui Dumnezeu! se agită franciscanul. Dacă ne-ar fi fost de ajuns să fim luminaţi de razele binefăcătorului Soare, care scaldă în lumina sa întreaga viaţă a naturii, acum am mai fi păstrat ceva lumină în noi.

– De bună seamă, constată dominicanul, e o lecţie divină. Mai întâi, Dumnezeu a vrut să ne arate şi apoi să ne demonstreze că ne încumetăm să credem, din vanitate, non solum, că am îmblânzit forţele naturii, sed etiam, că am captat energia apelor. Şi astfel…

Dominicanul n-apucă să-şi încheie peroraţia. Se aprinde lumina. Iezuitul se dusese să repare siguranţele.