• Valeriana este considerat al doilea ca densitate după Calakmul și ar fi putut găzdui între 30.000 și 50.000 de oameni la apogeul său.
• Tehnologia Lidar a revoluționat cercetarea arheologică, permițând descoperirea unor civilizații pierdute.
• Tehnologia oferă noi perspective asupra modului în care mayașii trăiau în orașe complexe, contrar ideii că aceștia locuiau doar în sate izolate.

Un uriaș oraș mayaș a fost descoperit la secole după ce a dispărut sub bolta junglei din Mexic, scrie BBC.

Arheologii au găsit piramide, terenuri de sport, șosele de legătură între districte și amfiteatre în statul Campeche din sud-estul țării. Ei au găsit complexul ascuns – pe care l-au numit Valeriana – folosind Lidar, un tip de studiu cu laser care cartografiază structurile îngropate sub vegetație.

Ei cred că este al doilea ca densitate după Calakmul, considerat a fi cel mai mare sit mayaș din America Latină antică.

Echipa a descoperit trei situri în total, care sunt de mărimea capitalei scoțiene Edinburgh, „din întâmplare”, atunci când un arheolog a răsfoit date pe internet. „Eram pe pagina 16 a căutării Google și am găsit un studiu cu laser realizat de o organizație mexicană pentru monitorizarea mediului”, explică Luke Auld-Thomas, doctorand la Universitatea Tulane din SUA.

Când Auld-Thomas a procesat datele cu ajutorul metodelor folosite de arheologi, a văzut ceea ce alții nu au văzut – un oraș antic uriaș care ar fi putut găzdui 30-50.000 de oameni la apogeul său între anii 750 și 850 d.Hr. Potrivit cercetătorilor, această cifră este mai mare decât numărul de persoane care trăiesc astăzi în regiune.

Auld-Thomas și colegii săi au denumit orașul Valeriana după o lagună din apropiere.

Valeriana are „semnele distinctive ale unei capitale” și era a doua ca densitate a clădirilor după spectaculosul sit Calakmul, aflat la aproximativ 100 km distanță. Arheologii spun că este „ascuns la vedere”, deoarece se află la doar 15 minute de mers pe jos de un drum principal de lângă Xpujil, unde locuiesc în prezent majoritatea populației mayașe.

Nu există imagini cunoscute ale orașului pierdut, deoarece „nimeni nu a fost vreodată acolo”, spun cercetătorii, deși este posibil ca localnicii să fi bănuit că există ruine sub movilele de pământ.

Orașul, care avea o suprafață de aproximativ 16,6 km pătrați, avea două centre majore cu clădiri mari la aproximativ 2 km distanță, legate între ele prin case dense și drumuri carosabile. Orașul are două piețe cu temple piramidale, unde mayașii se închinau, ascundeau comori precum măștile de jad și își îngropau morții.

Profesorul Elizabeth Graham de la University College London, care nu a fost implicată în cercetare, spune că aceasta susține afirmațiile conform cărora mayașii trăiau în orașe complexe, nu în sate izolate.

Cercetarea sugerează că, atunci când civilizațiile mayașe s-au prăbușit începând cu anul 800 d.Hr., acest lucru s-a datorat în parte faptului că erau foarte dens populate și nu au putut supraviețui problemelor climatice.

Tehnologia Lidar a revoluționat modul în care arheologii cercetează zonele acoperite de vegetație, precum Tropicele, deschizând o lume a civilizațiilor pierdute.

Cercetarea este publicată în revista academică Antiquity.

Citește și

• Harry Kane şi Kylian Mbappe au câştigat Trofeul Gerd Muller pentru cel mai bun marcator. Aitana Bonmati a câştigat Balonul de Aur în fotbalul feminin
• Israelul interzice UNRWA, agenția ONU pentru refugiați palestinieni. Ce declară Premierul Benjamin Netanyahu
• Iranul execută un expert german-iranian, generând indignare internațională