- Operațiunea SUA, numită „Absolute Resolve”, a implicat peste 150 de aeronave militare.
- Aproximativ 100 de forțe de securitate venezuelene au fost ucise în atacul din 3 ianuarie, potrivit Ministerului de Interne al Venezuelei.
- Statele Unite dețin de ani buni tehnologia „armelor cu energie direcționată”.
- Unele sisteme ale SUA au capacitatea de a produce cel puțin unele dintre simptome, inclusiv „sângerări, incapacitatea de a se mișca sau funcționa, durere și arsuri”, spune un fost agent al serviciilor de informații americane.
După Operațiunea Absolute Resolve din Venezuela, în care dictatorul venezuelean Nicolas Maduro a fost capturat, o informație virală – deși neconfirmată în totalitate – a atras o atenție uriașă asupra sa: Forțele americane ar fi folosit o armă sonică „misterioasă” care i-a lăsat cu sechele pe soldații venezueleni, provocându-le vomă cu sânge și sângerări nazale în timpul raidului de amploare condus de Delta Force.
Casa Albă a preluat informația, fără să o confirme.
Informația privind această „armă sonică“ provine dintr-un presupus interviu cu un membru al forțelor de securitate venezuelene care s-a luptat cu forțele SUA în timpul Operațiunii din Venezuela:
„La un moment dat, au lansat ceva – nu știu cum să-l descriu… era ca o undă sonoră foarte intensă. Deodată, am simțit că îmi explodează capul din interior. Toți am început să sângerăm pe nas. Unii vomau sânge. Am căzut la pământ, incapabili să ne mișcăm. Acei 20 de oameni (soldați americani), care nu și-au pierdut nici măcar un om, ne-au ucis sute de oameni. Nu aveam nicio șansă să concurăm cu tehnologia lor, cu armele lor. Jur, n-am mai văzut nimic asemănător. Nu ne mai puteam ridica în picioare după acea armă sonică sau orice ar fi fost”, a spus paznicul din Venezuela.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a redistribuit ulterior aceste informații pe X, îndemnându-și urmăritorii „să se oprească din orice fac și să citească asta”.
Un purtător de cuvânt de la Pentagon a refuzat să ofere detalii despre aceste arme „sonice”: „Pentru a proteja securitatea operațiunilor, nu avem informații de furnizat dincolo de declarațiile făcute de Președinte, de Șefii de Stat Major ai Forțelor Armate ale SUA și de Generalul Forțelor Aeriene Dan Caine“.
Comandamentul Sudic al SUA (SOUTHCOM) a refuzat să comenteze.
Informația a reaprins dezbaterile privind „Sindromul Havana” – o afecțiune misterioasă raportată prima dată în 2016 de diplomați americani și canadieni din Havana, Cuba, care au fost victimele „atacurilor sonice”. Simptomele raportate includeau dureri de cap intense, greață, amețeli, pierderi de echilibru și senzații de presiune în cap sau sunete ciudate (bâzâituri, scrâșnete).
Armele SUA cu energie direcționată și „arme sonice”
The War Zone a analizat o parte dintre capacitățile Armatei SUA, iar concluzia e cât se poate de clară: Deși în acest moment nu există dovezi că armata SUA a folosit o „armă sonică” în timpul Operațiunii Absolute Resolve, acest lucru nu este exclus, fiindcă nu este prima dată când forțelor americane li se atribuie utilizarea de capacități misterioase, non-letale și/sau non-cinetice.
De ani de zile, Armata SUA e foarte deschisă cel puțin în privința unora dintre noile sale arme de energie direcționată. Acestea includ sisteme aparent non-letale concepute să producă sunete înalte și alte efecte menite în mod explicit să surzească temporar, să orbească sau chiar să-i lase pe indivizi invalizi.
Unul dintre cele mai cunoscute sisteme de acest tip se numește Active Denial System (ADS) – un sistem mare, montat pe vehicul, conceput să proiecteze un fascicul de energie cu unde milimetrice care să facă indivizii să simtă că le arde pielea, dar fără efecte permanente. Active Denial System a fost prezentat în principal ca un instrument de control al mulțimilor și ca mijloc de respingere a anumitor tipuri de atacuri teroriste, inclusiv atentate sinucigașe.
În presă, acest sistem a fost numit rapid „rază de durere“, fiind un sistem extrem de controversat din cauza îngrijorărilor – justificate sau nu – că ar putea provoca daune reale, potențial letale, dacă cineva ar mări suficient puterea acestuia sau l-ar regla pe frecvența greșită. Un prototip a fost desfășurat pe scurt în Afganistan în 2010, dar nu a fost niciodată folosit efectiv.
Pentru a alina îngrijorările publice privind acest sistem, Armata SUA a organizat demonstrații publice, care le-a permis jurnaliștilor să experimenteze direct efectele sale. Peter Doocy de la Fox News a fost unul dintre acești jurnaliști, iar un videoclip vechi cu el lovit de fascicul în 2013 a început să circule pe rețelele sociale, imediat după ce a apărut informația privind „arma sonică” folosită recent în Venezuela.
„Aștept de 13 ani o scuză să redau acest videoclip”, a scris însuși Doocy pe X. Clipul nu include niciun sunet notabil.
Nu este clar care este situația actuală a capacităților ADS și dacă acestea sunt disponibile pentru utilizare operațională, chiar și la un nivel limitat. Potrivit TWZ, până în 2020 fuseseră dezvoltate cel puțin două configurații diferite de prototipuri, care erau disponibile cel puțin pentru „testare și evaluare”.
Capacități non-letale precum ADS au fost adesea discutate, inclusiv de Armata SUA, în același context cu așa-numitele „dispozitive acustice de oprire” sau „dispozitive acustice de rază lungă” (LRAD).
Acestea sunt sisteme concepute să emită alerte și sunete de avertizare, dar capabile și să producă explozii de zgomot dezorientant sau chiar dureros, în mare parte pentru utilizare în scenarii de control al mulțimilor și protecție a forțelor.
LRAD-urile și sistemele similare sunt controversate în sine din cauza potențialului de a avea un impact permanent asupra indivizilor afectați. În funcție de context, zgomotul extrem de puternic poate avea impact fizic dincolo de pierderea temporară sau permanentă a auzului.
Pagina oficială a Administrației SUA pentru „Siguranța și Sănătatea în Ocupație (OSHA)” în „Expunerea la zgomot” evidențiază explicit „efectele non-auditive” care pot include „efecte cardiovasculare potențiale”.
LRAD-urile pot fi combinate cu orbitoare laser non-letale care-i pot lăsa pe indivizi temporar fără vedere, dar pot fi utilizate și pentru a emite avertismente vizuale. Marina SUA a făcut de asemenea eforturi pentru a implementa orbitoare mai performante pe navele sale.
În plus, Armata SUA a efectuat public cercetări asupra sistemelor non-letale care pot produce un amestec de efecte ADS, LRAD și altele de tip orbitor în ultimul deceniu. Sistemele pot proiecta sunete stranii și confuze către forțele inamice, și o pot face clandestin. Inamicii, sau chiar indivizi specifici, ar putea fi „bombardați” cu sunete dezorientante, blițuri stranii de lumină sau chiar mesaje bizare aparent din aer.
Totuși, dacă o armă cu energie direcționată și capacități „sonice” există deja în arsenul armatei SUA – chiar și la scară limitată – folosirea ei în „Operațiunea Absolute Resolve” din Venezuela ar fi avut perfect sens din mai multe perspective, subliniază TWZ. Planul operațional pentru Venezuela, așa cum îl știm acum, prevedea elicoptere Night Stalker MH-60 și MH-47 care să desfășoare o forță de asalt de 200 de operatori direct deasupra unei fortărețe militare de pe o vastă bază din Caracas – reședința lui Maduro, țintă evidentă în orice scenariu de intervenție americană. Președintele Donald Trump amenințase cu o acțiune militară directă împotriva Venezuelei și aprobase deja cel puțin un atac secret pe teritoriul țării până în luna decembrie. Operațiunea a avut loc la începutul lui ianuarie.
Deși niciun american nu și-a pierdut viața, știm acum că o confruntare armată intensă a izbucnit la sol în Venezuela, imediat ce forțele SUA au ajuns la țintă pentru a-l captura pe Maduro și pe soția sa.
Unele MH-60-uri erau adaptate ca elicoptere de atac – poreclite „Direct Action Penetrators” – și au oferit suport aerian crucial. Potrivit generalilor SUA, cel puțin șapte militari americani au fost răniți în Operațiunea din Venezuela, inclusiv pilotul unui MH-47 Chinook Night Stalker, care a fost grav avariat. Evaluările indică faptul că forțele SUA au eliminat între 75 și 100 de inamici în cadrul operațiunii, majoritatea fiind gărzile personale ale lui Maduro. Autoritățile cubaneze au confirmat pierderea a 32 de ofițeri din armata lor.
Dacă ar fi fost disponibilă și ar funcționa așa cum este descrisă, „arma sonică” le-ar fi oferit Forțelor SUA o modalitate valoroasă de a opri soldații venezueleni în loc, în timp ce se grăbeau să-l ajute pe Maduro, sau cel puțin de a-i dezorienta și a-i împiedica să coordoneze eficient un răspuns.
Dacă Forțele SUA au combinat mai multe capacități acustice – asemănătoare cu ADS – cu alte sisteme, atunci s-ar explica efectele severe și confuze raportate de paznicul venezuelean. De asemenea, o astfel de combinație ar fi putut masca natura armelor folosite.
O misiune așa de riscantă și de mare profil precum „Operațiunea Absolute Resolve” din Venezuela ar fi putut necesita utilizarea unor active și capacități mai specializate din arsenalul SUA – ba chiar unele care ar putea fi încă în mare parte experimentale și extrem de clasificate. În 2011, utilizarea elicopterelor Black Hawk stealth în timpul raidului care a dus la moartea fondatorului Al Qaeda, Osama bin Laden, la complexul său din Pakistan, este un exemplu primordial al acestui lucru.
Forțele speciale americane sunt bine-cunoscute pentru implementarea unor sisteme de arme extrem de specializate și adesea de densitate foarte scăzută, precum și alte echipamente. Unitățile operațiunilor speciale americane primesc adesea capacități de uz general, sau variante timpurii ale acestora – cu mult înaintea corespondenților lor convenționali.
În Operațiunea Absolute Resolve din Venezuela, rolul principal l-au jucat Forțele Delta ale Armatei SUA, care reprezintă un element deosebit de elitist și secret din lumea operațiunilor speciale americane.
Activele de care dispun Forțele Delta și companionii săi de Tier One pot rămâne clasificate ani, până să iasă la lumină – dacă o fac vreodată. Aceste unități ale Armatei SUA sunt adesea implicate direct în dezvoltarea acestor capacități, care pot rămâne extrem de clasificate.
Totuși – dacă există vreo unitate în Armata SUA care să dețină o „armă exotică cu energie direcționată” pentru a-i incapacita pe adversari în timpul unui asalt, acea unitate este Delta Force, care a executat perfect misiunea din Venezuela, concluzionează The War Zone.
