Bogdan Nicolae: Declarației comune a șefilor de stat din Formatul București 9 nu îi lipsește B9, ci vitamina K, de la Kissinger

  • Situația din Belarus nu mai interesează pe vreunul dintre șefii de stat din Formatul B9.
  • Declarația menționează de patru ori Rusia și o singură dată China.
  • Securitatea cibernetică este expediată într-o frază diluată și pusă pe umerii mai multora.
  • Adevărata Declarație, scrisă la Casa Albă.

Repede trecu ziua de luni, cu un amestec între vizita E.S. Andrzei Duda, președintele Poloniei, și Summit-ul șefilor de stat din Formatul București 9. Sper ca agenda bilaterală româno-poloneză să fi fost cea care a bifat mai multe realizări, căci – dacă rămânem strict la ceea ce cuprinde Declarația comună a șefilor de stat din B9 – câștigul este plăpând. Sar rapid peste greșeli strecurate în textul dat presei, dar nu pot trece peste faptul că, din cauza unor „probleme tehnice”, esența intervenției în direct a secretarului general al NATO Jens Stoltenberg nu s-a auzit. O fi fost „de la ei”, așa cum ziceam înainte de 1989, când bruiajul autorităților împiedica recepționarea semnalului radio-TV de la emițători de peste graniță? Dacă sunt de prin vecini, „ei” sigur au mai bruiat și alte transmisiuni ori declarații, de-a lungul ultimilor 30 de ani.

De cinci ori, reziliență

Am așteptat, cu interes, să apară comunicatul de după sesiunea nedestinată publicului și am dat citire Declarației. Grijile m-au apucat după ce am citit. Sincer, am așteptat o Declarație mai puternică. Nu o fi fost timp și loc pentru ca statele Formatului București să fi agreat un limbaj cu claritate și cu viziune? Asemenea altor texte de la Administrația Prezidențială, unde „normalitatea” este folosită din abundență, această Declarație are și ea fetișul ei. Este bogată în „reziliență”, dar săracă în esență. Să revenim la forma de dinainte sau la o formă mai bună?

Niciun cuvânt despre Belarus. Ai putea trage concluzia că situația de la Minsk nu mai interesează pe vreunul dintre cei nouă șefi de stat de la Marea Baltică la Marea Neagră, deși regimul Lukașenko este departe de a fi acceptabil în regula bunei vecinătăți euro-atlantice. Sunt menționate, însă, Republica Moldova, Ucraina și Georgia, față de care statele din Formatul B9 își reafirmă sprijinul ferm pentru independența, suveranitatea și integritatea lor teritorială, în cadrul frontierelor acestora recunoscute la nivel internațional. Nu este foarte clar dacă sprijinul B9 pentru aceste trei foste republici sovietice este acel gen de interferență externă în raport cu care ar trebui apărate, întrucât Declarația te lasă să crezi că B9 și-a propus să aibă o funcție de ecranare a celor trei protejați, „în fața oricăror interferențe externe”. Niciun cuvânt despre Transnistria, deși este în continuare o problemă pentru securitatea regională.

Rusia bate China, cu 4 la 1

Din Declarație, reiese că statele din Formatul B9 vorbesc de patru ori mai des despre Rusia decât despre China, la capitolul amenințări și oportunități. De unde apare această diferență? Este adevărat, NATO are cu Rusia un dialog special, dar Antony Blinken le-a semnalat aliaților de prin luna martie a.c. că adevărata provocare pentru NATO – oriunde ar fi Alianța – este China. Evaluarea anuală emisă de Consiliul Național de Informații al SUA din aprilie 2021, dar și raportul Global Trends 2040 publicat de același Consiliu în martie 2021, pune China în fruntea listei de probleme pentru SUA și, în mare măsură, pentru Alianță. Atunci, de ce evaluarea statelor din B9 despre China se oprește la „Ascensiunea globală a Chinei are implicații pentru securitatea euro-atlantică și trebuie să o abordăm împreună, ca Alianță.”?

Am găsit o singură referire la domeniul securității cibernetice, dar și aceea într-o formulă diluată. În contextul în care SUA și UK nu mai prididesc cu identificarea și demascarea actorilor ostili asociați cu structuri guvernamentale ruse sau chineze, care le compromit rețele de calculatoare, baze de date și diverse segmente de infrastructură critică, șefii de stat din B9 au rămas la faza de „urmărire a potențialului combinat al UE și al NATO” pentru creșterea securității cibernetice.

Cred că autorii Declarației au pierdut ocazia de a fi citit în prealabil ultimele notificări ale partenerilor americani și britanici, date publicității chiar în data de 7 mai a.c., cu privire la noi tactici, tehnici și proceduri pe care entități afiliate Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), precum APT29, Cozy Bear sau Dukes, le-au folosit într-o serie de atacuri cibernetice împotriva unor ținte guvernamentale externe din domeniile diplomatic, medical, energetic și de reflecție politico-strategică.

Adevărata Declarație, scrisă la Casa Albă

În căutarea vreunui mesaj mai semnificativ, după a treia lectură a Declarației, sunt salvat! Comunicatul Casei Albe explică, de fapt, care sunt direcțiile prioritare în care statele din Formatul B9 ar trebui să își concentreze cooperarea, inclusiv cu SUA. Din tot diapazonul de provocări pentru securitatea lumii occidentale, președintele Biden își exprimă dorința de a coopera mai strâns cu aliații din Formatul B9 pentru: securitatea sănătății la nivel global, schimbările climatice, securitatea energetică și revenirea din recesiunea globală. Câte și care dintre cele patru domenii prioritare sunt și în Declarația Formatului B9? Te las să te lămurești.

Președintele SUA sprijină postura de apărare și de descurajare pe care NATO o poate adopta în flancul său estic, în aceeași măsură în care aliații din regiune își cresc capacitatea de a face față activităților politice și economice ostile pe care le întreprind competitorii strategici ai NATO. Însă, pentru ca angajamentul Administrației Biden față de reconstruirea alianțelor și consolidarea relațiilor trans-atlantice să fie eficace, așteptările Washingtonului rămân la nivel ridicat în privința guvernării democratice și a statului de drept, atât pe teren propriu și în interiorul Alianței, cât și în lumea largă.

Chiar dacă Declarația Formatului B9 din 10 mai a.c. va aduna doar praf de acum încolo, mai avem o șansă. Următorul summit al NATO de la Bruxelles va face un frumos cadou actualei puteri de la noi, pentru restul mandatului: o listă de amenințări și oportunități din mediul extern, pentru a căror contracarare sau valorificare munca va începe întotdeauna de acasă. Pentru a pune arhitectura de securitate națională a României în proiecția conceptului „NATO 2030”, conducerea de la București are de actualizat masiv piese de legislație, deprinderi și mecanisme de control și echilibru, astfel încât ordinea internă să fie realmente un suport ferm pentru efortul ce ni se cere în cadrul Alianței. Va fi de lucru.

Ceea ce rămâne, pe fond, este o anumită lipsă de vitalitate din Declarația de la București. Reascultându-l pe Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA și consilier pentru securitate națională în administrațiile Nixon și Ford, într-un interviu acordat celor de la The Economist în 22 aprilie a.c. despre gestionarea relațiilor cu Rusia și cu China, conchid că Declarației șefilor de stat din Formatul București 9 îi lipsește vitamina K, de la Kissinger.