Bogdan Nicolae: Să fie clar, președintele României este în centrul legislației 5G!

Antenă-5G Sursă: Profimedia

„Pe 5G, de la 19 aprilie 2021 la 19 mai 2021, totul a decurs normal, conform planului”. Cam așa ar fi putut să sune un raport special întocmit pentru președintele Klaus Iohannis, în dimineața zilei de 20 mai. Nici nu ai cum să ajungi la o altă concluzie, dacă te uiți la parcursul proiectului de lege privind unele măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G. Aflat din 19 mai 2021 la Senat, acest proiect a trecut atât rapid prin dezbaterile de până acum încât de el nu s-a lipit vreo observație relevantă din Parlament sau, mai ales, din mediul de afaceri de pe la noi.

Pe 19.04.2021, secretarul general al Guvernului României, Tiberiu Horațiu Gorun a trimis secretarului general al Camerei Deputaților din Parlamentului României Hotărârea Guvernului nr.E48/15.04.2021, semnată de premierul Florin-Vasile Cîțu, conținând propunerea de adoptare, în procedură de urgență, a proiectului de Lege.

Proiectul de lege PL161/2021 a intrat în dezbatere urgentă și a fost adoptat în Cameră la 19 mai, exact în forma inițiatorului. Dintre cei 303 prezenți, au votat „pentru” 277 de deputați: 100 de la Partidul Social-Democrat (PSD), 88 de la Partidul Național Liberal (PNL), 54 de la Uniunea Salvați România-Partidul Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (USR-PLUS), 17 de la Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, 17 de la grupul „minorităților” și un vot de la Francisc Tobă, deputat neafiliat.

De unde atâta susținere politică pentru „legea 5G”?

Pe de-o parte, prin faptul că au adoptat proiectul exact în forma în care a fost elaborat de Guvern, deputații arată cât de necruțători sunt față de observațiile companiilor care operează în sectorul de telecomunicații din România. La un eveniment recent organizat de Ziarul Financiar, companiile din sectorul „telecom” au atras atenția asupra neclarităților pe care le ridică „legea 5G“, nu doar pentru că deschide calea eliminării din rețelele actuale a echipamentelor unui anumit producător care nu au vreo legătură cu 5G, ci și pentru că se instituie un mecanism politic, netransparent, de control asupra accesului pe piața din România a echipamentelor 5G de la oricare alt producător neagreat politic.

Pe de altă parte, opoziția față de guvernarea actuală este în general slabă. 23 de deputați ai Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) s-au abținut de la vot, iar doi deputați ai PSD (Cîtea Vasile și Bulai Oana-Gianina) nu și-au exprimat votul în vreun fel. Mihai Ioan LASCA, deputat al AUR până în martie 2021, iar acum neafiliat, a votat „contra”.

Criticilor din piață li s-a adăugat vocea singulară și firavă, pe fond, a deputatului Andi-Gabriel Grosaru de la „minorități”. Domnul Grosaru ar fi dorit să aducă amendamente la anumite prevederi, dar – în cele din urmă – a sfârșit prin a vota pentru adoptarea proiectului de lege exact așa cum a fost conceput, înaintat și susținut de executiv.

Al cui este proiectul „legii 5G” din România?

Președintele, premierul și Consiliul Suprem de Apărare a Țării sunt vedetele „legii 5G”. De aceste trei entități va depinde accesul unor producători la piața de bunuri și servicii pe care era 5G le va stimula exponențial. Calcule politice, dar nu numai, te descurajează să zici ceva împotriva acestui trio, aparent inatacabil, din rațiuni de patriotism. La urma urmei, cine să se pună de-a curmezișul, când prevederi din viitoarea lege întăresc puterea Statului de a-ți asigura securitatea? E bine să știi și să îți amintești că președintele țării este și președinte al CSAT, iar premierul este vice-președinte al CSAT.

Dacă te iei după deputatul Pavel Popescu, în centrul legislației privind rețelele 5G este fix Iohannis. Vice-lider al grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și totodată membru în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din februarie 2021), precum și în Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor, Pavel Popescu ne-a zis-o tare, de sus, de la tribuna Parlamentului, în dezbaterile din 19 mai: „Vreau să vă spun că în centrul acestei legislații a stat Președintele României, să nu uităm acest lucru!”.

Tu, ce concluzii tragi? Eu înțeleg că meritele se decontează în primul rând în contul președintelui Iohannis. El este cel care a făcut posibilă apariția acestei „capodopere”, cap-coadă. Apoi, alinierea majorității forțelor din Parlament într-o splendidă frăție pentru promovarea proiectului este rezultanta politicii unificatoare (sau nivelatoare?) a Președintelui României. Nu în ultimul rând, pentru ca amintirea cea de pe urmă să ne fie clară, „Iohannis = 5G”. De-ți va funcționa telefonul mobil la viteze uimitoare sau de vei simți beneficiile viitoare de pe urma incredibilului salt tehnologic adus de 5G în toate cele câte vor exista, să știi că toate mulțumirile tale trebuie îndreptate către „părintele” acestei legi. Apoi, de nu-ți va merge 5G-ul sau dacă investiția ta va mai aștepta până va catadicsi Cotroceniul să îți dea vreun OK, tot către Klaus Iohannis să îți îndrepți „mulțumirile”.

Care-i problema, frate, cu 5G-ul ăsta?

Pentru că „legea 5G” este și ea a tot a lui Iohannis, așa cum ale lui Iohannis sunt Guvernul și majoritatea parlamentară, cu tot cu pseudo-opoziția ei, te întrebi, ce îi mână pe toți în aceeași direcție? Securitatea națională și grija ce ți-o poartă politicienii sunt la mare cinste în declarații. Decidenții ar vrea ca prevederile PL 161/2021 să rezolve probleme de securitate națională și de altă natură care există ori care ar putea lua naștere, în situația în care tehnologiile, echipamentele și softul din rețelele de telecomunicații de la noi ar fi controlate de niște entități ostile față de România, față de organizații internaționale din care România face parte sau față de parteneri strategici pe care țara noastră îi prețuiește atât de mult.

Să fim înțeleși. Până acum, România nu s-a plâns serios de vreo problemă în această privință. Fie nu avem o reprezentare clară asupra problemei, fie cunoaștem mediul atât de bine încât nu suntem deranjați nici de ceea ce avem și nici de ceea ce am putea avea. Suntem bine pentru că specialiștii în securitatea rețelelor telecom știu să își facă treaba și ne păzesc de rele.

Aparent, de circa un an, ne-a lovit o teamă în legătură cu ceea ce poate să se întâmple odată cu implementarea pe scară largă a 5G, dincolo de rețelele guvernamentale și de infrastructura critică. De aici și ideea că ar trebui creat un mecanism de autorizare a producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software utilizate în infrastructurile informatice și de comunicații de interes național, dar nu numai, în așa fel încât să se prevină, să se contracareze și să se elimine riscurile, amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității naționale și apărării țării.

Se prevede că autorizarea se va acorda prin decizie a prim-ministrului, pe baza avizului conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în termen de patru luni de la data solicitării. Orice producător care va avea nevoie de autorizare pentru piața română va trebui să trimită solicitarea de autorizare la ministerul având competențe în domeniul comunicațiilor, iar acesta o va trimite de îndată la CSAT.

Cât ai fi în stare să dai pentru o autorizare?

Pune-te în rolul unui responsabil din telecom. Cât de bun crezi că ești pentru ca România să te accepte? Să obții o autorizare în baza legislației pe cale de a fi adoptată nu ar fi problematic. Ai putea să primești certificatul de bună purtare dacă informațiile cuprinse în solicitare ar fi complete, în sensul cerut de autoritățile române. Deja, din acest punct lucrurile încep să devină neclare.

Autoritățile vor să cunoască structura acționariatului și a grupului de societăți din care face parte solicitantul autorizării, inclusiv informații detaliate despre societatea-mamă (dacă ar exista). Pe propria răspundere (cât de românește sună!), solicitantul autorizării ar mai trebui să declare că îndeplinește cumulativ și următoarele condiții: nu se află sub controlul unui guvern străin, în lipsa unui sistem juridic independent; are o structură transparentă a acționariatului; nu are un istoric de conduită corporativă ne-etică; se supune unui sistem juridic care impune practici corporative transparente. Orice neconformitate e prilej de respingere a cererii de autorizare.

Toate cele de mai sus nu îți vor fi îndeajuns, pentru a convinge președintele, premierul și CSAT-ul că te califici pentru a obține autorizarea de care ai nevoie. Va trebui ca să ai parte de evaluări cel puțin neutre sau non-negative din partea comunității de informații și securitate din România, din perspectiva riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale şi apărării ţării. Printre rânduri, poți înțelege că acele companii care sunt cooperante cu „organele” ar putea avea parte de evaluări favorabile.

Chiar și așa, riscul de a nu fi autorizat va persista, pentru că în ecuație intră și obligațiile externe ale României, asumate în cadrul cooperării la nivelul organizațiilor internaționale din care România face parte, al Uniunii Europene și parteneriatelor strategice bilaterale.

Cui îi este frică de viitoarea „lege 5G”?

Deși PL 161/2021 nu menționează expres vreun producător sau țări de origine pentru producătorii cunoscuți, elefantul din încăpere este China și companiile ei de stat, printre care Huawei și ZTE, bănuite că ar răspunde comenzilor politice de la Beijing, sub coordonarea structurilor de apărare și de informații ale Chinei.

Confruntarea Occidentului cu China și cu companiile sale globale s-a acutizat mai ales în 2020, după ce administrația de la Washington – în ambele sale ipostaze, republicană sau democrată – a arătat cu degetul înspre China, considerată drept sursă a dezechilibrelor din comerțul global, principal responsabil pentru răspândirea SARS-CoV-2 și pentru atacuri cibernetice asupra unor entități americane.

Poziția SUA față de China nu este pe deplin împărtășită de Europa. În luna martie 2019, UE și China s-au angajat să promoveze un parteneriat strategic cuprinzător pentru 2020-2030. Europenii merg mai degrabă în direcția cooperării, nu a confruntării. Asta nu înseamnă că vor să admită orbește chiar orice vine de la Beijing. Temeri există și în UE, cu privire la agresivitatea manifestată de China în spionajul industrial.

UE pledează pentru o abordare comună a Uniunii în legătură cu securitatea rețelelor 5G de pe continent. Recomandările Consiliului European de pe final de an 2019 au mers în direcția adoptării de măsuri la nivel de state membre pornind de la evaluări de risc, în așa fel încât să se asigure protecția împotriva eventualelor implicații grave în materie de securitate pentru infrastructurile digitale critice.

Cu Huawei, în mod particular, România nu a avut vreo problemă. Din contră. În medie, pe ultimii cinci ani de zile, Huawei Technologies SRL a avut în jur de 1.000 de angajați. În anul 2020, a raportat un profit net de circa 32, 6 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 1,9 miliarde de lei. Din datele SEAP, reiese că în anul 2019 Huawei Technologies SRL nu a realizat vânzări către statul român. Intrase deja în dizgrație, aparent de pe urma recomandărilor din afara UE.

Între parteneriatele care conduc România, are loc și Dumnezeu

Din iunie 2019, România are o Strategie pe domeniul 5G. Publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din 4 iulie 2019, Hotărârea Guvernului nr.429, încă în vigoare, stabilește înființarea și funcționarea unui Comitet, alcătuit din reprezentanți ai 18 organizații ale autorității publice centrale (inclusiv MApN, MAI, SRI, SIE, STS).

Comitetul 5G este însărcinat cu monitorizarea Strategiei și cu facilitarea implementării acesteia la noi în țară. Pentru ducerea la îndeplinire a mandatului, Comitetul poate invita reprezentanți ai altor instituții publice cu atribuții în implementarea Strategiei, reprezentanți ai institutelor de cercetare, ai industriei de comunicații și ai industriilor interesate de implementarea 5G, reprezentanți ai organizațiilor administrațiilor publice locale, precum și reprezentanți ai societății civile. întocmește anual raportul de monitorizare a Strategiei. Comitetul se dizolvă la îndeplinirea tuturor măsurilor stabilite în Strategie, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2029.

Suceala decidenților dă de gândit. Sunt create alte instanțe de control, în afara executivului. De ce? O explicație plauzibilă, dar discutabilă, este că târgul făcut de România și SUA pe 5G o să aducă beneficii întregii populații. De fapt, graba cu care s-a executat până acum întregul plan și conformismul manifestat în punctele-cheie au primit măsura stării de lucruri la noi în politică și, în general, în țară. Sunt unii, la vârful puterii, care au târgurile lor personale și care nu dau socoteală cuiva.

Sinteza acestei stări de lucruri este exprimată de deputatul Pavel Popescu într-o „minunată” revelație: „…Președintele României, Guvernul Orban – și subliniez aici – Guvernul Orban, apoi Guvernul Cîțu, CSAT-ul și instituțiile statului sunt cei care conduc astăzi România în direcția corectă, pentru că există patru parteneriate sfinte în această țară – parteneriatul cu UE, parteneriatul cu Statele Unite, parteneriatul cu NATO și nu în ultimul rând, cred eu, ca o țară creștină, parteneriatul cu Dumnezeu, care a lăsat valorile și libertățile individului, pe care le vom proteja…”. Această aiureală și declarație de supușenie de la tribuna Parlamentului m-au lămurit și mi-au readus în prezent starea de lehamite. O fi „legea 5G” a lui Iohannis și a americanilor, însă microundele din afara ei au prăjit, pesemne, multe circuite de prin Parlament și de prin partidele politice. Ar fi fost mai simplu dacă ne ofeream să cumpărăm acțiuni la Huawei, pentru a rezolva problema la rădăcina ei.