- Camera de Comerț acuză MApN că nu cumpără arme de pe piața locală.
- Mihai Daraban, Camera de Comerţ şi Industrie: Nu cred în viitorul producției militare la noi.
- Ministerul Apărării este mai favorabil cumpărăturilor din afară decât producției în România.
- Armata Română a semnat contracte majore de peste 16 miliarde euro cu companii străine.
- Armata caută produse la gata, nu colaborează cu industria locală în dezvoltarea lor.
- Securitatea achizițiilor militare ar trebui să oblige MApN să construiască în țară.
Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban, a spus într-o conferință organizată la BNR că Ministerul Apărării Naţionale preferă să cumpere armamente din străinătate, în locul stimulării producţiei locale, scrie Monitorul Apărării și Securității. „Nu au răbdarea ca să pună temelia la o producţie autohtonă de material militar, de echipamente militare. Ei sunt mari cumpărători”, a adăugat Daraban.
„Nu prea cred în viitorul producţiei militare la noi pentru că Departamentul de înzestrare din MApN, în general, este mai favorabil cumpărăturilor decât producţiei din ţară. Dânşii nu au răbdarea ca să pună temelia la o producţie autohtonă de material militar, de echipamente militare, să spunem. Ei sunt mari cumpărători”, a spus Daraban marţi.
Armata Română a semnat contracte majore de peste 16 miliarde euro cu companii străine, dacă s-ar fi respectat un minim de 70% offset, ar fi trebuit să vedem investiţii de peste 10 miliarde euro în industria locală, lucru care nu există.
Unele contracte militare nu au respectat nici măcar o regulă cerută în alte ţări, şi anume securitatea achiizţiei, care te obligă să faci în ţară elementele vitale pentru apărare.
Ucraina s-a ars în timpul războiului din cauza ponderii mari a armamentului străin, şi în ultimul an, conform preşedintelui Zelenski, 70% din armament este produs în ţară. A stat luni bune cu sisteme de miliarde la care nu avea rachete. De asemenea, Ucraina a început să se bazeze mult pe drone, chiar echipate cu AI, care sunt mai ieftine şi nu pun în pericol viaţa militarilor.
Avem 11 şantiere navale, dar cumpărăm nave la mâna a doua sau de la alţii. O altă anomalie a achiziţiilor militare este cumpărarea din ţări care nu fac parte din NATO. Avem militari francezi la Cincu, avioane germane la Kogălniceanu, dar noi cumpărăm obuziere din Coreea de Sud şi rachete din Israel. Care este logica unei astfel de achiziţii, care creează frustrare în rândul aliaţilor?
Avem o companie care dezvoltă un blindat 4×4, VLAH, împreună cu Uzina Automecanică Moreni, dar armata nu a avut răbdare şi a semnat deja cu Otokar pentru aproape un miliard de euro. Nu era bine dacă acel miliard crea locuri de muncă în România şi blindatul era conceput şi construit aici, nu doar asamblat? Nu era şi o dovadă de patriotism chiar?
Astfel de întrebări sunt multe. Sunt domenii, precum aviaţia, unde trebuie să ne bazăm pe achiziţii externe, dar în altele am putea să ajutăm şi industria locală, care ajută la rândul ei bugetul din care se înfruptă şi MApN.
