• Plasma hiperimună ar putea salva viețile multor bolnavi de COVID.
  • Uniunea Europeană a acordat 40 de milioane de euro pentru achiziția de echipamente.
  • În Spania au fost alocate 5 milioane de euro pentru cercetarea plasmei.

În lipsa vaccinului, mulți bolnavi de COVID-19 ar putea fi vindecați cu plasmă donată de cei care s-au vindecat.

O parte dintre ei dezvoltă anticorpi foarte puternici, însă puține țări europene fac teste de sânge pentru identificarea donatorilor.

Un exemplu de urmat este Spania, care a luat cinci milioane de euro din fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană pentru cercetări în domeniu.

Recomandări

CÂND INTRĂM ÎN SCHENGEN
AFACERI RUSIA-COREEA
STĂ PROST CU VÂNZAREA
REVOLTA ROBOȚILOR
CE-AU GĂSIT AL LOR SĂ FIE
ANIME ȘI MANGA
Cazul bărbatului din Spania, vindecat de COVID-19, care are „aur în sânge”. Cum stă România la capitolul plasmă hiperimună
Foto: Aleph News

Cazul bărbatului din Spania, vindecat de COVID-19, care a devenit super-erou

Bărbatul cu „aur în sânge” se numește Fermín Cabanillas și este un jurnalist din Sevilla, care s-a infectat cu Sars-CoV-2 la sfârșitul lunii august. S-a autoizolat timp de 14 zile și a avut simptome foarte ușoare.

Ca să fie sigur că nu mai infectează și pe alții și-a plătit singur testul de sânge pentru identificarea anticorpilor, cu 120 de euro, și asistenta i-a spus că are „aur in vene”.

Anticorpii săi anti-Covid sunt de 3 ori mai mulți decât în mod normal și pot vindeca doi oameni cu fiecare donare de plasmă.

Cazul bărbatului din Spania, vindecat de COVID-19, care are „aur în sânge”. Cum stă România la capitolul plasmă hiperimună
Foto: Aleph News

Cât de eficient este în Spania tratamentul cu plasma donată de bolnavii vindecați de COVID-19

Rezultatele sunt foarte bune, dar numai în stadiile mai puțin grave ale bolii. Cercetările publicate în septembrie, de medicii de la Spitalul Puerta de Hierro din Majadahonda, Madrid, dovedesc că plasma hiperimună poate evita agravarea stării de sănătate a pacientului cu Covid-19, înainte să ajungă să fie intubat la ATI.

Rata de supraviețuire a pacienților tratați cu plasmă hiperimună la acest studiu a fost de 100%. Următoarea fază a studiului, care se numelte ConPlas-19, va fi implementată la 32 de spitale din toată Spania.

Cazul bărbatului din Spania, vindecat de COVID-19, care are „aur în sânge”. Cum stă România la capitolul plasmă hiperimună
Foto: Aleph News

Situația numărului de donatori de plasmă din Spania

Numărul acestora nu este centralizat la nivel național, dar în spitalele din Madrid s-au făcut 800 de donări până acum, iar în Andaluzia doar 200 de pacienți cu Covid-19 au primit plasmă. În Aragon sunt 120 de donatori activi.

Sunt foarte puțini donatori în acest moment pentru că nu sunt identificați. Medicii spanioli din mai multe regiuni au început de 3 săptămâni să facă apeluri tot mai disperate către populație ca să se înscrie la testări pentru a dona plasmă.

De ce nu avem mai mulți donatori și în România

Aproape 700 de bolnavi de COVID-19 însănătoșiți au donat plasmă în România. Până la începutul toamnei, în România donaseră plasmă 670 de bolnavi COVID vindecați. Nevoia este mult mai mare,
însă.

Florin Hozoc, specialist în sănătate, explică de ce nu avem donatori în România

Florin Hozoc este și CEO al unei companii care a donat statului aparate pentru tratamentul de plasmă: „În momentul acesta, doar 20 dintre cele 40 de centre de transfuzie au echipamente de plasmafereză, echipamente pe care le-am oferi gratuit încă de acum 6 luni.

Și, în al doilea rând, pentru că vedem o foarte slabă implicare a ministerului Sănătății în ceea ce înseamnă informarea populației, testarea paciențulor vindecați pentru a determina care dintre ei au suficienți anticorpi, dar și asigurarea centrelor de transfuzie sanguină cu personalul necesar.

În momentul de față, aproape toate centrele de transfuzie care au astfel de echipamente și care reușesc să atragă un număr mare de donatori au o problemă de personal. Nu reușesc să facă față cu personalul pe care îl au: este insuficient, este sub normal. Și astea ar fi principalele cauze: lipsa de informare și lipsa de personal”.