Ce s-a schimbat după decembrie 1989. Gabriela Nanuș: „Mi-am câștigat viața, aș fi fugit din țară, sau aș fi murit încercând să fug din țară”

  • 25 decembrie 1989 este ziua execuției cuplului Ceaușescu
  • Știrea execuției cuplului Ceaușescu e difuzată în seara zilei de 25 decembrie
  • Gabriela Nanuș: „M-am simțit victorioasă, atunci am simțit într-adevăr că am învins

Lumea o știe drept fata cu steagul din balconul Comitetului Central. Pe 25 decembrie 1989, urmărea la televizor anunțul procesului și al execuției lui Nicolae și Elena Ceaușescu.

Gabriela Nanuș: Nu am mai avut ocazia să mai apăr ceva, să particip la vreo acțiune importantă și apoi a venit 25 decembrie, eram toți strânși într-un apartament de la parterul blocului unde locuia fratele meu, și ne-am uitat la execuție la televizor.(…) M-am simțit victorioasă, atunci am simțit într-adevăr că am învins.

Gabriela Nanuș vorbește despre ce s-a schimbat în 1989, după revoluție.

Gabriela Nanuș: „Libertatea asta este că o mâna pe care atunci când o ai, nu conștientizezi că o ai, dar dacă nu o ai, realizezi că nu o ai, noi luăm toate aceste libertăți pe care le avem în clipă de față că atare, ni se cuvine și nu realizăm că le avem, nu realizăm că avem libertatea de a alege ce vrem să facem cu viață noastră, libertatea de a greși, de a spune lucrurilor pe nume, libertatea de a călători, pentru mine a fost cea mai importantă, eu am visat de mică să călătoresc, lucrez în turism acum, călătoresc mult, asta îmi place să fac și asta mi-am dorit să fac, sa văd lumea si să o cunosc, dar întotdeauna să mă întorc la mine acasă și să încerc pe unde mă duc să îmi promovez țară  așa cum știu eu mai bine că de multe ori nu suntem faimoși pentru cele mai bune lucruri.”

Gabriela pune și problema felului în care ar fi arătat viața fără revoluția din decembrie 1989.

Gabriela Nanuș: „Mi-am câștigat viața, aș fi fugit din țară, sau aș fi murit încercând să fug din țară, cred că aș fi fost o ratată, în primul și în primul rând, pentru că eram rebelă, foarte rebelă, nu puteam acceptă să îmi spună cineva cum să mă îmbrac, cum să vorbesc, când să tac și cum să tac, și cum să vorbesc și ce să cred și cum sa văd lucrurile ce și cât să mănânc, cât să citesc, citeam foarte mult, stăteam seară și citeam dar de multe ori nu aveam curent, și nu aveam voie cu lumânarea că era periculos.”