COMENTARIU: Când nevaccinații vor muri și IQ-ul țării va crește

Foto: Hepta

Iohannis și Cîțu n-au mințit când au zis că vaccinarea a fost un succes: odată ce puterea, specialii și clasa mijlocie s-au pus la adăpost și s-au vaccinat, ăsta a fost succesul, iar politicul s-a întors la treburile lui, congrese de partid, moțiuni de cenzură, jocuri de-a anticipatele.

La fel, din moment ce tabăra puterii nu mănâncă pâine și nu ia salariu minim, Cîțu și Vâlceanu n-au mințit când au zis că economia merge foarte bine și că românii simt bunăstarea – singurii români care contează. Cât despre vaccin, acesta înseamnă la propriu pentru ei să poată lua avionul ca să bea o cafea la Viena, așa cum sincer a spus Florin Cîțu, și nu protecția sănătății, fiindcă dacă s-ar îmbolnăvi de Covid, nici n-ar alerga după tratament și nici n-ar sta la coadă la internare. Cum a scris cineva pe Facebook la o postare a premierului în exercițiu: știți vreun politician care a ajuns la ATI sau a murit de Covid?

Foarte devreme, o parte din populație a căpătat instinctiv impresia că, din moment ce primii vaccinați sunt șefii și protejații sistemului, înseamnă că vaccinul e ceva care îi privește doar pe aceștia, ca multe alte lucruri din societate care țin de diferența de statut social, venituri și pile. Diferențele de statut social s-au văzut și pe urmă, când locuri ca Lehliu, Talpa, Suraia au devenit destinații de turism vaccinal pentru nu puțini bucureșteni. De acolo, respectivii scriau relatări ironice sau uluite despre viața primitivă a băștinașilor și laude la adresa propriului altruism, ca un publicitar ce scria după ce s-a vaccinat: „Poți alege să fii un om pentru care și societatea e ceva important, nu doar c*rul tău și interesele sau spaimele personale”.

Dar când infectările și decesele au început să crească iarăși, altruiștii s-au enervat: cum adică, de dragul unor proști m-am sacrificat cu mască și vaccin, cu stat în casă și respectat carantina? Și iar s-a umplut netul de năduful oamenilor model, scârbiți a nu știu câta oară în ultimii ani că sunt compatrioți cu unii mai speriați și mai furioși, mai săraci și mai puțin educați ca ei. „Eu chiar nu mai pot să am empatie și pentru ăștia” e o replică frecventă, demnă de personajele orășenilor caritabili din filmul „Întregalde” de Radu Munteanu. Cel mai des se repetă o zicere a unui guru de la tv, cum că pe măsură ce o să moară din nevaccinați o să crească și IQ-ul poporului.

Printre motivele invocate de cei cu IQ nevaccinat, surpriză, a apărut și următorul: „dacă era așa important, ar fi făcut obligatoriu vaccinul” – cu varianta „am așteptat să-l facă mai întâi obligatoriu”. În traducere, asta înseamnă percepția că dacă vaccinul e opțional, atunci n-are cum să fie o chestiune de viață și de moarte, o urgență gen tabletele cu iod distribuite obligatoriu după Cernobîl, ci mai curând ceva de formă ori nesigur, în care statul nu se angajează pe deplin.

Angajarea statului s-ar fi simțit însă imediat dacă ar fi fost mai multe opțiuni de a aduce la oameni vaccinul și răspunsuri la întrebările despre el, ca să fie de folos celor vârstnici, bolnavi, celor lipsiți de ajutorul medicului de familie, de posibilități sau timp de informare. Poate printr-o rețea de contacte sociale deja existente, cu primari și administratori care anunță când vine caravana sau echipa de vaccinare într-un cartier, ori ca în Italia, cu programări făcute prin poștașii care aduc corespondența și pensia sau prin farmaciștii locali.

Când Firea și Cercel voiau anul trecut să trimită echipe de testare din casă în casă, ideea le-a plăcut unora dintre cei care altfel nu s-ar fi dus să se testeze. Nu fiindcă era o pomană de la PSD, ci pentru că așa aveau o dovadă că testarea în masă e ceva așa de important, de urgent, de vital, încât autoritățile își fac timp să vină la ei. Așa cum a fost în acest an, de pildă, ideea cu campaniile de testare gratuită de cancer de col uterin organizate în cartiere, sectoare, orașe, comune. Contactul cu niște oameni vizibili cu care poți glumi, cu care poți să capeți curaj (și chiar așa sunt cei mai mulți din centrele de vaccinare) e altfel decât o convorbire cu o voce de la call-center. Vara, când Iohannis și Cîțu explicau că a scăzut interesul pentru vaccin fiindcă am oprit pandemia, iar centrele fixe cu personal neplătit se închideau, era timp destul pentru astfel de caravane, așa cum a fost la țară cu „Orașul vaccinează satul”.

Pentru actuala putere însă, faptul că a oferit vaccinurile la liber și pe alese încă din perioade când în alte țări erau restricții de vârstă și nu se putea opta între mărcile de vaccinuri a fost considerat arhisuficient, iar orice alt efort a părut o pierdere de timp și de bani de dragul unor recalcitranți săraci cu duhul. De asta miniștrii n-au luat nicio măsură pentru valul de infectări din toamnă și de asta refuză și acum să aplice restricții. Premierul Cîțu n-a mai dat bani pe promovarea vaccinării, ministra Mihăilă n-a mai dat bani pe medicamente sau oxigen, ministrul Câmpeanu a recunoscut că limita de infectări de 6 la mie pentru trecerea școlilor în online a fost aleasă la întâmplare, fiindcă nimeni nu se gândea că va fi atinsă. E de fapt primitivismul brutal dintotdeauna al statului în raport cu prostimea: la fel i-a păsat de ea și înainte de pandemie, la fel îi pasă și acum.

De asta rivalii politici sunt mult mai interesați să se atace pe tema pandemiei decât să colaboreze ca s-o combată. Vlad Voiculescu îl acuză pe Florin Cîțu că în iarnă i-a respins propunerea de vaccinare cu prioritate a bătrânilor și a celor vulnerabili, dar iese cu documentul abia acum. PNL acuză USR de răzbunare fiindcă i-a pus pe consilierii săi din CGMB să blocheze rectificarea de buget pentru deschiderea completă a spitalului modular Pipera. De la discuția cu Cioloș, Cîțu iese zicând că șeful USR a venit cu o foaie unde singurele urgențe erau alegerile în două tururi și desființarea SIIJ, nu tariful energiei sau pandemia. Dacian Cioloș clama acum câteva zile că „mai mare sacrificiu decât a guverna în această perioadă din punct de vedere politic nu cred că este”, pentru ca acum să le spună senin fanilor de pe Facebook: „Să nu vă închipuiți că am ajuns noi să formăm un guvern monocolor pentru că nimeni altcineva nu-și dorea să ocupe scaune de miniștri”.

Pe altruiștii din clasa mijlocie, criza de guvern i-a derutat: nu i-au înțeles pe cei care au declanșat-o și nu știu cum să reacționeze, tocmai pentru că i-au susținut în stradă pe Iohannis, PNL și USR, le-au dat votul în alegeri, și-au pus speranțe în ei. Și atunci aleg calea cea mai simplă, adică își varsă resentimentul nu pe guvernarea care a avut și are toate pârghiile puterii, ci pe populația nevaccinată, intrând astfel complet în jocul propagandei oficiale aproape fără să-și dea seama. Așa cum face acum și publicitarul de la Suraia: „Niciodată n-am să mă pot uita la fel la lumea de pe stradă. Acum știu că 70% din oamenii cu care mă întâlnesc sunt de fapt niște gică-contra infantili, stupizi, speriați, egoiști – și niciodată n-am să știut care-i care. Vești proaste pentru coeziunea țesutului social, but I can’t help it anymore”. O fi probabil consolator să îndeși în aceeași oală niște semeni pe care nu-i cunoști, cu gândul că o să faci parte dintre viitorii supraviețuitori cu IQ mare.