COMENTARIU Ion Cristoiu: Cît de dispus e cetăţeanul din Vest să renunţe la rutina confortului de dragul Ucrainei?

• Cît de dispus e cetăţeanul din Vest să renunţe la rutina confortului de dragul Ucrainei?
• Cît de dispus e cetăţeanul din Vest să renunţe la rutina confortului de dragul Ucrainei?
• Poate mai mult ca niciodată, călătorind vara asta în Occident, mai precis în Italia de Nord, am luat seamă la ceea ce am numit rutina confortului în Vest.

După aproape jumătate de secol de prosperitate, Occidentul a ajuns să asigure cetăţenilor săi tot ceea ce se cheamă confortul unei societăţi prospere. Atenţie, nu e vorba de confortul asigurat pînă nu demult (şi în prezent în alte locuri ale lumii), de bogăţia repartizată unor puţini, în timp ce majoritatea încearcă un trai chinuitor, ci de confortul de care beneficiază mai toată lumea. Se poate spune că în Occident toţi sînt mic-burghezi, de la casieriţa de la mall pînă la proprietara de butic. Rutina confortului înseamnă că societatea asigură servicii bune, precise şi binevoitoare, o uimitoare diversitate de produse, o ofertă uriaşă depăşind cererea specifică nevoilor fundamentale (se asigură la preţ mic nu numai pîinea, dar şi cozonacul, nu numai un acoperiş deasupra capului, dar şi internet în toată casa şi plasmă în sufragerie şi chiar şi în dormitor), dar mai ales posibilitatea oferită aproape tuturor cetăţenilor de a beneficia de belşugul societăţii de consum. Magazinele alimentare, sectoarele dedicate alimentelor în supermarketuri şochează prin surplusul de ofertă în materie de cantitate şi diversitate faţă de ceea ce are nevoie un om pentru a trăi normal.

E vară şi prin urmare e cald.

Simţi nevoia să bei ceva. Pe vremuri aveai la dispoziţie doar apa de izvor sau de fîntînă. Acum, fără vreun efort financiar, poţi cumpăra apă minerală şi nu o marcă, două, ci mai multe, sucuri, coca cola, pepsi cola. Setea se astîmpără de milenii cu apă, apă pur şi simplu, deseori băută din pumni. Acum setea se astîmpără cu zeci de feluri de sucuri, de răcoritoare, băute din recipiente cît mai mai la îndemînă ca nu cumva să faci un minim efort. Ca să trăiască , un om are nevoie de o pîine şi de ceva carne sau lapte. Societatea occidentală oferă acestui om de milenii supus nevoii fundamentale de a mînca pentru a trăi zeci de feluri de pîine, de carne, de dulciuri, de fructe, lapte de feluri diferite, în recipiente diferite. Principala cauză a acestei realităţi stă în consumerism. Nu se produce pentru a răspunde unor nevoi fundamentale ale omului. Se produce în sine, şi evident, se creează omului occidental nevoia de a cumpăra cu orice preţ. Magazinele de telefoane mobile stupefiază prin diversitatea şi noutatea produselor. Marile companii – Apple, Samsung, Huawei, Xiaomi, Nokia scot la cîteva luni un nou telefon mobil. Se presupune că un occidental are deja un telefon mobil. Cu toate acestea noi şi noi telefoane mobile se produc în proporţie de masă. De ce? Pentru că – aşa cum spunea Herbert Marcuse în al său Om unidimensional – publicitatea creează nevoi false şi cetăţeanul occidental aruncă telefonul pe care-l are, deşi merge perfect, şi cumpără un telefon nou, de care n-avea nevoie, vîrît pe gît de publicitate. Uriaşa bogăţie acumulată în Occident face ca viaţa să se desfăşoare ca pe bandă rulantă. Benzinării sînt cu duiumul şi combustibilul e ieftin şi se găseşte din belşug. Trenurile vin la timp şi nu pentru că sînt supuse ordinii occidentale, ci pentru că sînt multe şi ieftine. Maşinile aleargă pe şosele şi autostrăzi care dau una într-alta, drumurile sînt asfaltate, aerul condiţionat asigură răcoarea dată pe vremuri doar de copaci, poţi cumpăra orice fără coadă.

Fiecare zi aduce un nou pas în adîncirea rutinei confortului.

Nu mai trebuie să te mişti din fotoliu pentru a schimba canalul la tv. Ai la îndemînă telecomanda. Nu mai trebuie să umbli după o cabină telefonică, să bagi fisa şi să-ţi aminteşti numărul celui cu care vrei să vorbeşti la telefon. Ai la îndemînă telefonul mobil. De fiecare dată cînd am călătorit în Occident am rămas uluit de năravul oamenilor de a sta cu ochii în telefonul mobil. Ajunşi pe Terasa Domului din Milano, după ce au urcat 250 de trepte şi au plătit 10 euro, turiştii se năpustesc asupra telefoanelor mobile ca să vadă ce mesaje au primit în timp ce urcau scările. Priveliştea oraşului văzut de sus, arhipelagul de statui, Madonina, broderia de metal? Cine are timp de ele? Pe primul loc e cititul mesajelor din telefonul mobil.

La fel şi cînd ajung faţă-n faţă cu munţii.

Nu sînt copleşiţi de măreţia şi eternitatea lor, nu simt un fior la gîndul că sînt făcuţi de mîna lui Dumnezeu. Pentru asta cetăţenii din Vest ar trebui să contemple munţii. Cum să facă asta, dacă sînt ocupaţi mai întîi cu mesajele de pe telefonul mobil şi, mai apoi, cu fotografierea Munţilor? Tot cu telefonul mobil.

O asemenea realitate ridică o întrebare dramatică pentru prezentul dominat de Războiul din Ucraina, de confruntarea dintre occident şi China:

Cît de dispus e cetăţeanul occidental să renunţe fie şi la o unghie din rutina confortului zilnic de dragul unei bucăţi de pămînt pe care Ucraina vrea s-o recupereze în chip patriotic? Cînd s-a vorbit despre dispoziţia occidentalului de a renunţa la rutina consumerismului s-a invocat prestaţia britanicilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei au răspuns pozitiv cererii lui Churchill de a face sacrificii pentru a-i învinge pe nemţi.

E aceeaşi situaţie acum?

Fireşte că nu.

Cînd Churchill cerea asta englezilor, Marea Britanie era bombardată de nemţi. Se vorbea chiar de o debarcare în Anglia. Franţa, Belgia, Olanda, erau sub ocupaţie nemţească. Sacrificiile erau cerute în numele salvării de la ocupaţia nemţească. Prin aceasta Occidentul a învins în al doilea Război mondial. Da, dar Occidentul a luptat pe front şi a suferit acasă nu pentru a salva omenirea de la dictatura fascistă şi cu atît mai puţin pentru a ajuta Rusia să-şi elibereze teritoriul, ci pentru că el însuşi era ameninţat de Hitler. Situaţia de azi nu e aceeaşi cu cea din debutul celui de-al doilea Război mondial. Dacă ruşii ar fi cucerit Ucraina în cîteva zile şi ar fi ameninţat un stat occidental, poate că omul din Vest, speriat că-i vine rîndul, ar fi putut accepta sacrificiile cerute celor din spatele frontului. Rusia şi-a limitat Războiul la cucerirea teritoriului ucrainean din Sud. E o gravă încălcare a Dreptului internaţional. E o nenorocire pentru ucraineni. E însă cineva dispus în Occident să facă coadă la benzină numai şi numai pentru a salva dreptul internaţional? E cineva dispus să renunţe la rutina confortului doar pentru că Dreptatea trebuie făcută pînă la capăt?

Eu nu dau un răspuns.

Nici nu-l caut.

Mă mulţumesc să observ că în alegerea între Pace contra teritorii şi Dreptate pînă la capăt liderii occidentali trebuie să se întrebe şi să afle exact dacă occidentalii sînt dispuşi să renunţe la rutina confortului de dragul unităţii şi integrităţii unei ţări în care ei nu trăiesc: Ucraina.