- ZF: Polonia este al şaptelea producător european de mâncare (ca cifră de afaceri).
- Potrivit ZF, industria alimentară şi agricultura reprezintă ca cifră de afaceri o pondere mică în economia locală per total.
- Cosmin Iancu: „Trebuie identificate surse de finanțare care să fie direcționate masiv și rapid către fermieri”
Industria alimentară din România pare că bate pasul pe loc. Fără o strategie concretă, continuăm să depindem de importuri pentru produse de bază. Deși guvernul a promis o strategie pentru 2020-2030, aceasta rămâne neimplementată, scrie ZF.
Sectorul alimentar apare la câteva capitole din Strategia Industrială a României 2023-2027 de pe site-ul Ministerului Economiei, însă nicio precizare despre un plan concret pentru industria de panificaţie, lactate, carne sau dulciuri.
Potrivit ZF, industria alimentară şi agricultura reprezintă ca cifră de afaceri o pondere mică în economia locală per total.
Pe de altă parte, țări ca Polonia au strategii clare și măsuri bine puse la punct pentru a sprijini fermierii iar la noi. Polonia este al şaptelea producător european de mâncare (ca cifră de afaceri).
Ce măsuri ar trebui implementate pentru a stimula creșterea industriei alimentare locale
„Pentru a înțelege mai bine problema, trebuie să privim contextul ultimilor ani. Acești ani ne-au demonstrat că ne-am confruntat cu perioade extrem de secetoase, producții foarte scăzute, costuri mari de producție și o valorificare extrem de defectuoasă a produselor obținute. Atât fermierii, cât și distribuitorii de inputuri, care sunt practic principalii finanțatori, sunt afectați de faptul că fermierii pur și simplu nu mai au bani să-și achite datoriile la scadență. Acest lucru va conduce, foarte probabil, la un blocaj în sector dacă situația nu se va detensiona”, explică Cosmin Iancu, director general Picmar Prod Com.
Cum pot fi sprijiniți fermierii
Cosmin Iancu: „Pentru fermieri, în general, principala problemă este lipsa capitalului. Fără îndoială, trebuie identificate surse de finanțare care să fie direcționate masiv și rapid către fermieri, pentru a-i ajuta să-și achite datoriile față de furnizorii de inputuri și să poată începe un nou an agricol. De asemenea, s-a discutat despre creditul fermierului – o măsură bună, în opinia mea, prin care statul oferă sprijin financiar, iar partea noastră rămâne o dobândă fixă de 1,95%. Este o măsură foarte utilă, dar, din păcate, în acest moment nu funcționează. Creditarea fermierilor este blocată, iar dacă lucrurile nu se detensionează, nici furnizorii de inputuri nu vor mai putea credita fermierii care nu și-au achitat datoriile, ceea ce va duce, inevitabil, la un blocaj în lanț.”