Cursa periculoasă pentru punerea în circulaţie a unui vaccin. Neliniştile provocate în rândul americanilor de ”Operation Warp Speed“

  • Toată lumea este în căutarea unui vaccin. Dar ar trebui într-adevăr să ne vaccinăm cât mai curând posibil? Sau ar fi de preferat ca acest lucru să se întâmple abia peste câţiva ani? În America acest subiect face obiectul unor vii dezbateri, mulţi oameni privind cu neîncredere dezvoltarea extrem de rapidă a medicamentului.
  • Sondajele realizate de Universitatea din Chicago şi de agenţii de media în luna mai şi la sfârşitul lunii iulie au arătat că mai puţin de o treime dintre americani sunt dispuşi să facă vaccinul în primele 90 de zile de la aprobarea acestuia.
  • Istoria ne arată că introducerea în grabă a vaccinurilor a dus la tragedii. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în 1955, la începerea timpurie a vaccinării împotriva poliomielitei sau la vaccinarea în masă împotriva gripei porcine, în anii ’70, care s-au soldat cu îmbolnăvirea gravă a foarte multor persoane.

Guvernul american doreşte ca vaccinul împotriva Covid-19 să apară cât mai repede. De aceea a fost creată operaţiunea „Warp Speed”, pentru care congresul plăteşte mai mult de zece miliarde de dolari. În medie, în ultimele săptămâni 1.000 de oameni au murit în fiecare zi în SUA din cauza noii boli.

Obiectivul lui Trump de a dezvolta, testa şi produce vaccinul în acest an pentru ca vaccinările în masă să poată începe în ianuarie, este foarte ambiţios. Până acum, între descoperirea unui agent patogen şi disponibilitatea unui vaccin adecvat, treceau chiar şi decenii. Pentru gripa asiatică H5N1 acest interval a fost de zece ani. Acesta a fost un record, pentru Havrix, vaccinul împotriva hepatitei A, fiind nevoie de 53 de ani, relatează analiştii financiari de la SVB Leerink.

Îndemnuri pentru începerea cât mai grabnică a vaccinării

La începutul lunii august Steven Salzberg, biostatistician la Universitatea Johns Hopkins, a făcut o propunere controversată pentru accelerarea procesului. El a publicat un articol în revista „Forbes”, în care făcea un apel ca milioane de americani să fie vaccinaţi, fiindcă, aşa cum afirma, medicamentele sunt sigure.

La acel moment în America existau trei vaccinuri care intraseră în faza a treia de testare. Salzberg a susţinut că firmele care produc vaccinurile consideră că vaccinarea a zeci de mii de americani este sigură, riscul fiind astfel acceptabil. Ideea sa a primit critici puternice din partea colegilor săi. Salzberg şi-a retras propunerea şi a mărturisit că a subestimat riscurile unei vaccinări timpurii. De fapt, Salzberg nu a făcut decât să susţină ceea ce a făcut Rusia, şi anume vaccinarea grupurilor de risc cu o substanţă care nu a fost încă pe deplin testată.

Critica adusă şefului statului rus, care a numit noul vaccin „Sputnik V”, a fost unanimă, afirmându-se că Vladimir Putin riscă sănătatea compatrioţilor săi pentru a-şi asigura un prestigiu politic. Dar economistul  Olivier Blanchard i-a luat apărarea lui Putin, afirmând pe pagina sa de Twitter că, fie trebuie să ne asumăm riscul unor reacţii adverse de la un vaccin insuficient testat, fie lăsăm pandemia să se dezlănţuie până când este disponibil un vaccin care a parcurs toate testele necesare.

Totuşi dorinţa de a grăbi producerea unui vaccin nu exprimă şi starea de spirit predominantă a populaţiei. Mulţi americani sunt de părere că lucrurile nu merg în acest sens prea încet, ci că, dimpotrivă, merg prea repede. Într-un sondaj realizat de Universitatea din Chicago şi Associated Press în luna mai, aproximativ jumătate dintre cei intervievaţi au spus că vor să se vaccineze imediat ce va fi disponibil un vaccin. Aproximativ o treime nu erau siguri, iar o cincime nu dorea să primească vaccinul.  Un sondaj realizat de compania de mass-media medicală WebMD, publicat la sfârşitul lunii iulie, a constatat că mai puţin de o treime dintre americani sunt dispuşi să facă vaccinul în primele 90 de zile de la aprobarea acestuia, arătând că există mulţi oameni care privesc cu neîncredere dezvoltarea extrem de rapidă a medicamentului.

Geoffrey Porges, unul dintre analiştii farmaceutici de referinţă din SUA, a scris în aprilie un studiu (cu titlul: „Treziţi-vă! 25 de motive pentru care nu trebuie să ne aşteptăm la un vaccin COVID pentru imunizarea populaţiei mai devreme de 1-2 ani”), în care susţine că dezvoltarea vaccinului necesită timp din motive întemeiate.  El s-a referit la ceea ce el a numit secretul murdar al vaccinării: vaccinurile sunt vândute persoanelor fizice ca un bun care le protejează de rarele complicaţii ale unor boli care sunt de obicei inofensive, dar în realitate autorităţile de sănătate publică îl recomandă ca măsură pentru protejarea grupurilor deosebit de vulnerabile.

Vaccinarea împotriva papilomavirusului uman protejează împotriva cancerului de col uterin, dar este recomandată şi pentru băieţi. La fel este şi cu noul coronavirus. Rar este fatal pentru tinerii fără boli anterioare, existând totodată incertitudini cu privire la posibilele consecinţe ale vaccinului pe termen lung. În aceste condiţii părinţii se pot întreba pe bună dreptate: „De ce ar trebui să ne expunem copiii la un risc necunoscut pentru beneficiul persoanelor în vârstă, dacă nu este clar că vaccinul este sigur?”, scrie Porges.

Posibile efecte secundare ale imunităţii efectivelor

Într-un articol pentru „New York Times”, cercetătoarea Natalie Dean a scris: „Dovezi care m-ar convinge să primesc un vaccin contra Covid sau să-l recomand celor dragi nu există”. 

Cu o situaţie cu totul deosebită – o profundă neîncredere faţă de vaccin – se confruntă negrii. Deşi vaccinările antigripale sunt gratuite pentru cetăţeni, probabilitatea ca negrii să fie vaccinaţi este cu 40% mai redusă decât cea ca albii să se vaccineze. Unii pun această situaţie pe seama unei neîncrederi profund înrădăcinate a negrilor faţă de sistemul de sănătate publică: acum patru decenii, prin studiul Tuskegee, bărbaţilor negri din Alabama le-a fost refuzat tratamentul adecvat pentru sifilis pentru a se afla dacă boala va dispărea şi fără tratament, cu toate că existau medicamente eficiente. Marele scandal s-a finalizat cu plăţi compensatorii grele şi cu scuze din partea preşedintelui Bill Clinton, sub administrarea căruia s-a făcut experimentul.

După cum ne arată istoria, şi introducerea în grabă a vaccinurilor a dus la complicaţii. În 1955, la începerea timpurie a vaccinării împotriva poliomielitei, compania Cutter Biologicals a furnizat un vaccin în care virusul poliomielitic nu a fost suficient inactivat.  70.000 de copii s-au îmbolnăvit şi aproximativ 200 au rămas paralizaţi.  Programul de vaccinare a fost oprit luni întregi, iar incidentul le-a dat câştig de cauză celor care refuzau să fie vaccinaţi. De asemenea, vaccinarea în masă împotriva gripei porcine, în anii ’70, realizată sub o puternică presiune politică, a dus la apariţia unei boli neurologice rare la aproape 100 de persoane.

Dacă lucrurile vor urma un curs firesc, viitorul dezvoltării unui vaccin sigur va trebui să mai aştepte. Va trebui să treacă încă multe luni până ca studiile clinice efectuate pe zeci de mii de persoane testate să dea rezultate fiabile.