- MApN are 21 de programe de înzestrare prin SAFE.
- Armata Română vrea 240.000 de arme pentru militari.
- În program, sunt incluse arme de asalt, mitraliere, diferite calibre, și aruncătoare de grenade.
- Pe lângă MApN, și MAI și serviciile de informații vor arme individuale.
- În total, România caută peste 400.000 de arme.
- Radu Miruță: Unele companii de apărare publice nu pot fi salvate.
- Companiile străine spun că se cer investiții foarte mari în industria națională.
- FN Herstal, o companie belgiană, propune Armatei FN Hiper, SCAR și MINIMI.
Ministerul Apărării Naţionale are, în prezent, 21 de programe de înzestrare în plan, cu finanţare din SAFE, unul mai ambiţios decât celălalt, pentru că la mai toate programele se cere localizarea întregii sau a unei părţi din producţie, în condiţiile în care chiar ministrul apărării, Radu Miruţă, recunoştea, zilele trecute, că unele companii nu mai pot fi salvate. Cele care pot fi, însă, vor trebui să facă un efort uriaş, în parteneriat cu companii străine, pentru a livra produse într-un timp relativ scurt şi cu o cerere tot mai mare pe piaţă, provocată de conflictele în desfăşurare şi de ameninţarea începerii altora.
Monitorul Apărării şi Securităţii a fost invitat, zilele acestea, de compania belgiană FN Herstal, la fabrica de arme din Liege şi la cea de muniţie din Zudentaal pentru a vedea care sunt produsele care sunt propuse României pentru programul de înzestrare a Armatei Române cu sistem de armament individual tip NATO.
Despre SAFE şi sistemul de armament individual tip NATO
România a primit al doilea cel mai mare împrumut din SAFE, de 16,3 miliarde de euro, din care 9 miliarde vor merge către Ministerul Apărării Naţionale. La finalul anului trecut, a fost publicată lista cu echipamente militare pe care MApN le vrea pentru Armată, în care se pot regăsi atât programe mai vechi, precum MLI sau tancul de luptă şi sistemul de armament individual, cât şi programe mai noi, precum drone şi sisteme antidrone, raportate la modalitatea în care se desfăşoară, acum, războaiele.
Programul de înzestrare „sistem armament individual tip NATO” are în plan achiziţia a mai multor tipuri de armă, potrivit documentelor publice: armă de asalt cal. 5,56 mm, aruncător de grenade cal. 40 mm, mitralieră uşoară de sprijin cal. 5,56 mm, mitralieră cal. 7,62 mmx51, sistem SNIPER cal. 7,62 mmx51 şi pistol cal. 9 mm. Important este, însă, că se doreşte localizare într-un procentaj foarte mare pentru aceste arme, mai precis:
– pentru arma de asalt cal. 5,56 mm se doreşte ca, începând cu produsul 10.809, aceasta să se producă integral în România, în colaborare cu industria naţională de apărare;
– pentru aruncătorul de grenade cal. 40 mm se doreşte localizarea producţiei începând cu produsul nr. 2.129;
– mitraliera uşoară de cal. 5,56 mm – începând cu produsul nr. 413 fabricare parţială în România, adică să se producă ţeava, port-închizătorul şi închizătorul;
– mitraliera cal. 7,62 mmx51 să se producă în ţară, parţial, începând cu produsul nr. 270, prin producerea ţevii, a port-închizătorului şi a închizătorului;
– sistemul SNIPER cal. 7,62 mmx51 producere parţială în România, începând cu nr. 63, cu producerea a cât mai multor componente pe teritoriul naţional;
– pistol cal. 9 mm, fabricare integrală în România începând cu nr. 8988.
Mentenanţa, se doreşte, de asemenea, să se realizeze în România pentru aceste produse.
Ce vrea România?
În lista SAFE, sunt specificate aprox. 240.000 de arme, însă în cererea de informaţii făcută către companiile producătoare, au fost include mai multe arme, atât pentru MApN, cât şi pentru MAI şi, probabil, pentru servicii, având în vedere că şi acestea vor beneficia de SAFE:
– pistol 9×19 mm – 205.422 buc.;
– pistol automat cal. 9×19 mm – 18.048 buc.;
– armă de asalt 7,62x51mm – 40.384 buc.;
– armă de asalt .300 BLK – 1.884 buc.;
– armă de asalt cu ţeavă scurtă 5,56 mm – 20.160 buc.;
– armă de asalt cu ţeavă lungă 5,56 mm – 86.998 buc.;
– aruncător de grenade cal. 40 mm – 11.160 buc.;
– armă tip sniper semi-automată 7,62×51 mm – 1.415 buc.;
– armă tip sniper închizător manual 7,62×51 convertibilă 6,8×51 mm – 2.115 buc.;
– armă tip sniper închizător manual .338M – 28 buc.;
– mitralieră uşoară 5,56 mm – 4.838 buc.;
– mitralieră cal 7,62×51 convertibilă 6,8×51 mm – 3.157 buc.;
– mitralieră navală .50 cal. – 3 buc.;
Potrivit surselor MAS, ar fi patru companii interesate de acest program: FN Herstal, CZ Group/Colt, Heckler and Koch, Beretta, SIG SAUER.
FN Herstal este o companie care, în trecut, a mai livrat României muniţie şi grenade pentru Serviciul de Informaţii Externe, între 2008 şi 2024, şi pentru Ministerul Apărării Naţionale, între 2011 şi 2022, muniţie de 12,7 (551.000). Interesant este însă că această companie belgiană este deja implicată într-un alt contract major de apărare al României, mai precis, cel pentru vehiculul COBRA II. Astfel, pe acele vehicule, realizate atât în Turcia, cât şi în România, la Automecanica Mediaş S.A. (care ar urma să fie vândută Otokar), vor fi instalate armele FN M2. 12,7.
Localizarea producţiei – o provocare şi pentru români, şi pentru companiile străine
Cea mai dificilă parte a acestui program de înzestrare este localizarea producţiei. Deşi compania spune că a făcut transferuri de tehnologie către mai multe ţări – vorbind chiar despre realizarea cu succes a unui astfel de transfer către greci, când economia lor era la pământ – recunoaşte că este o provocare identificarea companiilor din industria naţională de apărare care să poată fabrica armele sau părţi ale acestor arme în România. Chiar ministrul apărării, Radu Miruţă, spunea, marţi, că:
„Suntem într-o paradigmă dezavantajoasă pentru România. Suntem în situaţia în care MApN emite constant comenzi, emite predictibil nevoi de înzestrare – e vorba de planul naţional de apărare aprobat de CSAT şi Parlament – astfel încât ceea ce urmează să achiziţioneze sau să necesite prin producţie proprie internă este cunoscut. De obicei, atunci când cineva se gândeşte să-şi deschidă o fabrică, se gândeşte dacă are suficiente comenzi pentru a susţine financiar activitatea de acolo. MApN ştie ce comenzi are şi, adesea, comenzile şi necesarul MApN nu pot fi deservite de industria naţională de apărare, iar acesta este un mare dezavantaj pentru România. Tu, ca ţară, să ai nevoie, să vrei să plăteşti, dar să nu ai cui să-i plăteşti aceste proiecte în România, este o problemă. (…) Am gândit următorul mecanism: să folosim aceşti bani din SAFE pentru ca, prin intermediul lor, să dezmorţim bucăţi din industria naţională de apărare”.
„Ce am gândit prin SAFE a fost ca cei care au tehnologia pe care industria naţională de apărare nu o are să o aducă în locul vegetaţiei crescute în unele dintre fabrici. Da, se poate, pentru că comanda este plătită de statul român, este gestionată de MApN, Ministerul Economiei şi Cancelariei. Este foarte legitim să utilizez acest instrument pentru a tehnologiza ce avem astăzi insuficient tehnologizat în industria de apărare”, a mai declarat Radu Miruţă.
Bineînţeles, aceasta nu este o problemă pe care o întâmpină doar România, ci mai multe ţări europene care, după Războiul Rece, nu au mai fost atât de interesate de producţia de armament. Cu toate acestea, dacă citim cerinţele din programul de înzestrare şi ne gândim şi la numărul de arme produse, ne dăm seama că o companie, oricare ar fi aceasta, pentru a putea răspunde cerinţelor MApN ar trebui să investească sau să ajute extrem de mult companiile româneşti pentru a porni producţia de arme, după ce zeci de ani de zile a crescut „vegetaţie” în ele. Există percepţia că prin SAFE se doreşte renaşterea industriei de apărare naţionale, dar o bună parte din acest efort l-ar face şi companiile străine care, însă, au nevoie de parteneriate pe termen lung pentru investiţii majore în fabricile româneşti.
FN Herstal caută parteneri români
FN Herstal, de exemplu, deşi spune că a identificat deja şi se află în discuţii cu peste 10 companii de stat din domeniul apărării din România, sunt unele arme, cum este mitraliera uşoară, pentru care dezvoltarea unei linii întregi de producţie ar necesita o comandă foarte mare, pentru a face investiţia viabilă pe termen lung. Mai precis, ca în România o companie să vrea să investească într-o firmă de stat, să deschidă o linie de producţie, ar trebui să comande măcar 40.000 de bucăţi. România, totuşi, dacă ne uităm la lista de mai sus, vrea mai puţin de 10.000 de astfel de arme, astfel că este puţin probabil ca acestea să fie produse integral sau parţial în România. Este posibil să se realizeze doar anumite componente şi să se asambleze în România.
După ce am văzut fabrica din Liege, ne dăm seama şi de ce spun reprezentanţii companiei că sunt necesare analize temeinice ale capabilităţilor de producţie a unor arme în colaborare cu industria naţională de apărare. Deşi multe dintre arme sunt asamblate manual, FN Herstal are şi maşinării/ sisteme care taie, potrivesc şi finisează automat părţi importante din arme, iar aceste sisteme costă suficient de mult încât să se întrebi dacă le cumperi şi le trimiţi în România pentru câteva mii de arme. Mai mult decât atât, sunt unele componente din program, ca ţeava armelor, care se doreşte să se producă în România, despre care nu este sigur că sunt companii româneşti capabile să le producă.
Ce propune FN Herstal pentru România?
Deşi au în portofoliu mai multe tipuri de arme, compania belgiană propune României toate armele incluse în program, printre care:
FN HIPER – este o armă cal. 9×19 mm proiectată pentru ergonomie şi control ridicat, având mâner adaptabil cu spate interschimbabile şi comenzi ambidextre. Designul include un ax al ţevii poziţionat mai jos pentru a reduce reculul şi ridicarea armei la tragere, ceea ce îmbunătăţeşte precizia şi controlul. Pistolul foloseşte un sistem cu percutor (striker-fired), are o capacitate a încărcătorului de aproximativ 15 cartuşe şi este construit pentru fiabilitate în condiţii dificile, integrând mai multe sisteme interne de siguranţă şi posibilitatea de demontare fără apăsarea trăgaciului.
„Familia SCAR” – Deşi sunt mai multe tipuri de arme în această categorie, în funcţie de necesităţile armatelor, FN SCAR H PR este una dintre cele care se potriveşte cerinţelor Armatei Române. Este o puşcă de precizie semiautomată calibru 7,62×51[1]1 mm NATO, dezvoltată de compania belgiană FN Herstal pentru trăgători de elită (designated marksmen) şi echipe de lunetişti. Arma face parte din familia SCAR şi este proiectată pentru tragere rapidă şi precisă atât la distanţe lungi, cât şi la distanţe medii, având un sistem de operare cu gaz şi o construcţie modulară robustă, dar relativ uşoară. Modelul include un trăgaci match în două etape, o ţeavă grea pentru precizie ridicată, precum şi şine Picatinny pe mai multe părţi pentru montarea opticii, dispozitivelor de vedere pe timp de noapte şi altor accesorii. Puşca are, de asemenea, un pat rabatabil şi reglabil, ceea ce permite adaptarea armei la utilizator şi la diferite situaţii tactice. FN SCAR H -MK2 este o altă armă din aceeaşi familie, proiectată pentru misiuni de luptă intense, oferind foc semiautomat sau automat şi o construcţie modulară care permite schimbarea rapidă a ţevii (de exemplu 13″ sau 16″) în mai puţin de cinci minute. Puşca este echipată cu şine Picatinny pe toate laturile pentru montarea opticii şi a accesoriilor, un pat rabatabil şi reglabil pentru adaptarea la utilizator şi poate fi echipată cu lansatorul de grenade FN 40GL MK2 de 40 mm pentru putere de foc suplimentară.
FN MINIMI este deja cunoscută în categoria mitralierelor uşoare. Arma este o evoluţie a versiunilor anterioare MINIMI, folosite de armate din peste 70 de ţări, şi se remarcă prin fiabilitate ridicată în luptă, ergonomie îmbunătăţită şi mobilitate mai bună. Modelul Mk3 are un pat reglabil (lungime în 5 poziţii şi suport pentru obraz în 6 poziţii), bipod integrat în gardă şi un mecanism de armare care poate fi acţionat cu oricare mână. De asemenea, dispune de ţevi interschimbabile rapid (scurtă sau lungă) şi de un capac superior cu şină lungă pentru montarea mai multor optice, precum combinaţii de lunetă de zi şi dispozitiv de vedere pe timp de noapte. Arma este disponibilă în mai multe variante (Standard, Para, Tactical etc.) şi poate fi echipată cu diverse accesorii certificate pentru diferite misiuni militare.
Pe lângă compania FN Herstal mai sunt şi alte companii interesate de acestprogram. Nevoia Armatei Române de arme noi nu este însă o idee apărută recent, ci se vorbeşte despre aceasta de mai mulţi ani. Monitorul Apărării şi Securităţii a mai scris că, la unele exerciţii cu rezervişti, de exemplu, aceştia se antrenau pe arme vechi de 50 de ani, precum pistolul mitralieră model 1963, aruncătorul de grenade AG-7 model 1961, puşca mitralieră model 1964 şi puşca semiautomată cu lunetă model 1974. Deşi există unele structuri ale armatei care au arme mai noi, precum FOS, este clar că acest program reprezintă un efort enorm pentru înarmarea tuturor militarilor români şi că va reprezenta şi o modalitate prin care Armata ar putea să atragă noi tineri spre serviciul militar[2]. În prezent, unii militari se plâng nu doar de calitatea unor arme, ci şi de cât de incomode sunt, nepermiţându-le să se deplaseze normal.
MApN trebuie să aleagă şi să finalizeze contractele până la finalul lunii mai, aceasta fiind o presiune nu doar pe minister, care are foarte multe programe, unele dintre ele uriaşe, ci şi pentru producători. Vom vedea, însă, înainte de vară, cu ce fel de arme vor defila militarii români în viitor şi dacă acestea vor putea fi sau nu produse în România.
