- Marian Ivănescu, directorul Interactive Software, spune că sistemele digitale de comandă și control pot reduce timpul de luare a deciziilor militare de la ore la câteva secunde.
- Armata Română dispune de echipamente moderne, precum HIMARS, Patriot și Piranha V, dar lipsa interoperabilității dintre sisteme poate afecta eficiența operațiunilor militare.
- Inteligența artificială devine esențială pentru analiza datelor de pe câmpul de luptă, iar Ivănescu avertizează că Armata Română are nevoie de un program unitar de integrare a sistemelor C4I.
În războiul modern, viteza cu care un comandant primeşte informaţiile şi poate ordona lovirea unei ţinte poate fi la fel de importantă ca puterea armamentului din dotare. Sistemele digitale de comandă şi control permit reducerea procesului decizional de la ore la câteva secunde, dar Armata Română se confruntă încă cu dificultăţi în integrarea echipamentelor militare achiziţionate în ultimii ani. Marian Ivănescu, directorul Interactive Software, avertizează că lipsa interoperabilităţii poate diminua avantajele tehnologiilor moderne şi capacitatea militarilor de a reacţiona eficient pe câmpul de luptă.
Războiul din Ucraina a demonstrat că o armată modernă nu se mai poate baza exclusiv pe numărul tancurilor, al avioanelor sau al sistemelor de artilerie. Diferenţa poate fi făcută de capacitatea de a identifica rapid o ţintă, de a transmite informaţia către comandant şi de a executa o lovitură înainte ca adversarul să îşi schimbe poziţia.
Într-un interviu acordat emisiunii „Cine te apără?”, difuzată de Aleph News, Marian Ivănescu, directorul companiei româneşti Interactive Software, a explicat rolul sistemelor digitale de comandă şi control în desfăşurarea operaţiunilor militare.
„Sistemele de comandă-control reprezintă, aş putea spune, sistemul neuronal al unei armate”, a declarat acesta.
Potrivit lui Ivănescu, aceste sisteme permit conectarea senzorilor, a mijloacelor de supraveghere, a comandamentelor şi a sistemelor de armament într-o reţea prin care informaţiile sunt transmise în timp real.
În limbaj militar, procesul este descris prin expresia sensor-to-shooter, adică transmiterea informaţiilor de la senzor către sistemul care execută lovitura.
Fără această integrare, structurile militare ar funcţiona aproape independent, iar schimbul de informaţii s-ar realiza mult mai lent.
„Cine are un sistem de comandă-control automatizat, care interconectează toate aceste comunităţi, îi va permite acelei armate să scurteze ciclurile de luare a deciziei la secunde chiar, faţă de un sistem clasic […] care poate să-ţi ia ore întregi”, a explicat directorul Interactive Software.
Armata Română are echipamente moderne, dar comunică ele între ele?
România a investit în ultimii ani în sisteme de armament moderne, inclusiv transportoare blindate Piranha V, sisteme de artilerie HIMARS, sisteme antiaeriene Patriot şi avioane multirol.
Potrivit lui Ivănescu, multe dintre aceste platforme sunt deja digitalizate individual. Problema apare însă atunci când trebuie să comunice între ele şi cu structurile de comandă.
„Armata are nevoie nu de o integrare, ci de o interoperabilitate la nivelul Ministerului Apărării Naţionale”, a declarat acesta.
Interoperabilitatea presupune ca informaţiile obţinute de un radar sau de un senzor să poată fi transmise rapid către alte sisteme, indiferent de producătorul echipamentului sau de structura militară în care este utilizat.
În lipsa acestei capacităţi, chiar şi echipamentele performante pot funcţiona ca sisteme izolate, reducând eficienţa operaţiunilor.
Interactive Software a dezvoltat soluţia BC2A, utilizată pe platforme şi în comandamente ale Armatei Române. În cadrul interviului a fost menţionată existenţa a peste 4.000 de posturi de lucru şi a peste 50 de comandamente echipate.
Cu toate acestea, Ivănescu a explicat că principalele dificultăţi nu sunt de natură tehnologică, ci ţin de modul în care sunt planificate achiziţiile.
„Nu există, aşa cum există programul Piranha, programul Abrams, programul Patriot, HIMARS, […] un program pentru realizarea unui sistem C4I care să fie implementat în mod uniform peste toate aceste platforme”, a afirmat directorul companiei.
Lipsa planificării poate afecta capacitatea de luptă
În opinia lui Ivănescu, sistemele de armament şi cele de comandă-control sunt achiziţionate adesea prin programe independente, fără o planificare suficientă a modului în care acestea vor comunica ulterior.
Această abordare creează dificultăţi atât pentru companiile care dezvoltă tehnologia, cât şi pentru militarii care trebuie să o utilizeze.
„Este o neputinţă, este o problemă structurală”, a spus Ivănescu, referindu-se la dificultăţile instituţionale care afectează interoperabilitatea.
Directorul Interactive Software a atras atenţia că regulile bugetare şi lipsa specialiştilor din domeniul C4I limitează capacitatea de planificare a unor programe multianuale.
„Primează […] regulile ce ţin de bugete, ce ţin de audituri financiare, decât nevoia utilizatorului din teatrele de operaţii”, a explicat acesta.
Inteligenţa artificială va deveni indispensabilă pe câmpul de luptă
O altă lecţie importantă a războiului din Ucraina este creşterea exponenţială a volumului de informaţii provenite de la drone, radare, sateliţi şi alte sisteme de supraveghere.
În aceste condiţii, comandanţii nu mai pot analiza manual toate datele disponibile şi nu pot lua întotdeauna decizii suficient de rapid.
„Volumul de muncă sau de analiză a inamicului, sau de înţelegere a ceea ce se întâmplă acum la linia frontului, este dincolo de limitele umane”, a avertizat Ivănescu.
Potrivit acestuia, integrarea inteligenţei artificiale în sistemele de comandă şi control va permite corelarea informaţiilor provenite din surse diferite şi automatizarea unor procese de analiză.
„Fără instrumente de inteligenţă artificială care să facă fuziune de date, corelarea informaţiilor, care să-ţi automatizeze toate aceste procese […] n-ai cum să răzbeşti. Pur şi simplu eşti intoxicat de cât de multă informaţie este”, a declarat directorul Interactive Software.