- Domul Antiaerian al României prinde contur
- Armata României pregătește șase contracte de achiziții pentriu apărarea aeriană
- România cumpără sisteme de rachete și radare de 4 miliarde de euro
- Contractul de 2 miliarde euro pentru 18 sisteme similare Iron Dome va fi semnat anul acesta
- Prin SAFE, România cumpără sistemele Skynex și Skyranger
- Armata Română se dotează cu 934 rachete antiaeriene portabile Mistral
România va apăra, din 2030, spațiul aerian cu peste 40 de sisteme de rachete antiaeriene. După ce România a cumpărat șapte sisteme de rachete antiaeriene cu rază lungă PATRIOT, cu peste patru miliarde de euro, Ministerul Apărării pregătește acum alte șase contracte de la buget și prin mecanismul european SAFE pentru a completa umbrela apărării antiaeriene a țării.
Însumate, ele vor costa peste patru miliarde de euro și ar trebui să asigure protecția spațiului aerian al țării începând cu 2030.
Despre ce sisteme vorbim și la ce vor fi folosite?
Florin Jipa, editor șef Monitorul Apărării și Securității: „În acest moment, spațiul aerian al României este apărat de sistemul de la Aegis Ashore, de la Deveselu, sistemul american anti-balistic, care are o rază de acțiune de 250 km, dar și de sistemele Patriot.
România a cheltuit peste 4 miliarde de euro pe 7 sisteme Patriot, dintre care 3 sunt operaționale, alte 4 urmează să vină. Am dat unul Ucrainei, dar el este înlocuit și l-am comandat în Statele Unite din bani de la aliați.
Ne lipseau foarte mult celelalte straturi pentru rază medie, rază mică și rază foarte mică. Prin aceste contracte, exact acest spațiu este acoperit. Vorbim de un contract cu compania Rafael, care produce și Iron Dome din Israel. Înseamnă 2 miliarde de euro pentru 18 sisteme cu rază medie, mică și foarte mică. Cel mai probabil vor fi, inclusiv, sisteme Spyder puse pe camioane care se fac în România.
De asemenea, vorbim de 5 contracte prin SAFE, contracte în special cu rază mică și foarte mică, care să acopere nu doar țintele aeriene clasice, elicoptere, avioane, rachete, dar și noile obiective și anume dronele. Aici sunt inclusiv aceste sisteme Skynex și Skyranger. Skyranger este următoarea variantă nemțească a ceea ce avem noi deja, sistemele noastre cu tunuri automate.
Aceste sisteme, odată achiziționate, ar trebui până în 2030 să vină în România. Anul acesta trebuie semnate contractele – iar aici este marea problemă pentru Ministerul Apărării Naționale. Când vor veni în România, putem vorbi și noi că avem o protecție aeriană corespunzătoare”.
Cum va arăta în 2030 apărarea antiaeriană a României?
Florin Jipa, editor șef Monitorul Apărării și Securității: „În 2030 ar trebui să avem în continuare sistemul de la Aegis Ashore, pentru o distanță foarte mare, ar trebui să avem toate cele șapte sisteme Patriot – acum avem doar trei. Acestea au o rază de acțiune de până la 140 de kilometri.
Ar trebui să avem cele 18 sisteme de la Rafael, cu rază medie, mică și foarte mică, deci cu rază de acțiune între 70 și 6 kilometri. Ar trebui să avem 934 de rachete portabile Mistral, ar trebui să avem sistemele de la Skynex și Skyranger și ar mai trebui să avem încă două, trei sisteme antidronă.
Acum noi avem o suprafață cam o treime decât a Ucrainei, dar cu toate aceste echipamente am avea sistemele pe care le are Ucraina acum, la o suprafață de trei ori mai mare, care doboară 70-80% din dronele și rachetele rusești, ceea ce înseamnă că am avea o eficiență foarte mare în doborârea acestora.
Nu cred că este nici o țară de mărimea României sau mai mare care să-și permită să aibă o umbrelă totală cum are Israelul. Israelul are o suprafață foarte mică, din această cauză își permite să asigure cam tot în materie de apărare. Totuși, nici măcar Israelul nu pot apăra 100% – am văzut când Iranul a lansat rachete, au distrus inclusiv sediul Mossadului, spitalul militar, au lovit inclusiv casa lui Netanyahu. Deci nici ei nu au asigurat o protecție 100%.
Oricum, România va avea una dintre cele mai protejate spații aeriene din zonă, dar asta înseamnă că anul acesta chiar să ne mișcăm bine și să semnăm acele contracte – deoarece România a mai avut multe oportunități, dar tot timpul a ratat, când a venit vorba de a semna contractele”.
