Baal Șem Tov? Marele Maghid din Meserici? Elimeleh din Lijensk? Moshe Teitelbaum din Sighet? Strigătul nu putea ieși decât din adâncurile hasidism. N-ar fi putut să strige astfel decât niște hasidim (pluralul de la hasid), „cei [mai] pioși” ai iudaismului, pentru care rugăciunea, convorbirea cu Dumnezeu, se transforma nu o dată în controversă.
Acesta este strigătul care a răsunat în mintea mea ca o trâmbiță zilele acestea, urmărind lucrările celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU. Abia de astăzi, împăcându-mă cu mine, l-am transformat în rugăciune. O rostesc la fiecare miez de noapte; v-o transmit, în nădejdea că, într-o bună zi, Cel Mai De Sus ne va îndeplini dorința:
„Doamne, ori faci o lume pe înțelesul meu, ori îmi dai o minte să o pot înțelege pe asta”.