Proiectul (secret! lol!) numit Panama a îndopat familia de modele lingvistice mari Claude – Claude Haiku, Claude Sonnet, Claude Opus – cu „cărți curate”.
De ce în secret? Compania Anthropic n-a vrut, rpobabil, să jignească naturelul simțitor (vorba amantului Miței Baston din „D’ale carnavalului”) al unora ca mine, care nu suportă autodafeul (arderea cărților pe vremea Sfintei Inchiziții and so on). Adevărul este că „furajul” livresc n-a fost ars, ci distrus, tocat mărunt.
Multe milioane de cărți, cumpărate din librării și anticariate de pe cuprinsul Statelor Unite și al Europei, au fost băgate în așa-numite ghilotine hidraulice, ca să li se taie cotoarele, apoi scanate – pentru a fi transformate în text digital – și (finis coronat opus/ Țsfârșitul încununează opera”) distruse.
Ce mă înfricoșează și încă nu pot explica de ce (dar nici n-am curajul să-l întreb pe Claude Opus, deșteptul familiei): pentru „antrenarea” acestor modele lingvistice, s-au folosit așa-numite „cărți curate”, editate înainte de 2022. Cărți din cele mai variate domenii, scrise, evident, de oameni, adică necontaminate de textele generate de AI de care e plin azi internetul.
De ce aș crede, în prostia mea genuină, că succesul Proiectului Panama, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ar putea genera un alt succes? De pildă „Nouvorba” – limba oficială din distopia lui Orwell, impusă pentru a aduce gândirea la ordine și disciplină.