Ce să facem și noi, dacă n-avem nici cu cine, nici cu ce? Festivalul Dronelor.
Au căzut peste români, încă din viul dimineții, confetti de declarații politice. Cum s-a văzut de la Chișinău, prin ochii premierului interimar Bolojan, drona rusească Geran-2 (în traducere „Mușcata”, de la numele florii, desigur) ce lovise un bloc din Galați: “un incident destul de grav”. Cum s-a simțit „incidentul” din rucsacul președintelui Dan: „Gândul meu se îndreaptă, în primul rând, către persoanele rănite, către familiile lor și către locatarii care au trăit clipe îngrozitoare în propriile lor case. Le mulțumesc pentru calmul cu care au răspuns acestei situații și îi asigur de tot sprijinul statului român”. Cum a înțeles „incidentul” ministrul Apărării Naționale, Radu-Dinel Miruță, în uimirea sa, știm de la dronele anterioare.
Șeful PSD (tot Grindeanu) a confecționat un pamflețel contra puterii de la București, la fel și șeful AUR (era să zic Dungaciu). Până la prânz se pronunțaseră cam toți ceilalalți care contează: Țoiu, Ciolacu și Frații Tate.
Președintele a convocat CSAT, apoi, într-o declarație de presă, ne-a calmat definitiv:
„În ceea ce privește capabilitățile României față de acest tip de incidente, vreau să vă informez că, în cadrul SAFE, avem o componentă importantă dedicată unor capabilități antiaeriene care să răspundă acestui tip de evenimente. Contractele se semnează zilele astea, și livrarea o să o avem într-un an sau doi. Avem, după cum știți, un parteneriat cu Ucraina semnat în urmă cu trei luni pe producția comună de drone, și aceste două programe, SAFE și Ucraina, au o parte comună. Avem un mecanism comun cu Statele Unite și Marea Britanie pe accelerarea producției și testării de drone și de capabilități, evident, antidrone. Și, până când aceste echipamente vor fi livrate, avem acorduri și bilaterale, și în cadrul NATO, cu parteneri pentru echipamente care să fie prezente în România. Unele au venit, altele urmează să vină, și, în discuția pe care am avut-o cu Secretarul General NATO, am insistat pentru urgentare și a fost absolut de acord ca aceste echipamente să ajungă cât mai repede în România”.
Un singur cuvânt mă neliniștete, totuși, când îl pronunță președintele Dan: „repede”. La „cât mai repede” intru de-a dreptul în panică.