Ce altceva aş putea să citesc în aceste clipe grele decât „Einstein pentru debusolaţi”?
Eugen Tomac, premierul desemnat, zoreşte partidele zise pro-occidentale: „Timpul ne presează. Avem angajamente cu Comisia Europeană, riscăm să pierdem foarte mulți bani”.
Cu graba asta epistocratul de la Cotroceni n-ar fi de acord. Ce e un epistocrat? Unul care începe strălucit (nu ne pot alege liderii tocmai analfabeţii funcţional, nici măcar în democraţie) şi sfârşeşte lamentabil (politrucii trebuie înlocuiţi cu tehnocraţi, alegerile ne încurcă, partidele sunt o belea; de aici până la votul cenzitar nu e decât un pas pe covorul roşu). S-o dăm pe bune: în Guvernul Tehnomac (o aripată fuziune lexicală între „tehnic” şi Tomac) sunt propuşi miniştri care îl fac să arate muuult mai profi decât Guvernul Bolojan. Luca Niculescu, la Externe, este unul dintre ei,
Abia citind „Einstein pentru debusolaţi” încep să îl înţeleg pe Marele Nicuşor. E o calomnie că ar sta, fie şi degeaba. De fapt, se mişcă aproape cu viteza luminii: „Când ne apropiem de viteza luminii, se petrec lucururi extraordinare. Pe măsură ce ne mişcăm mai repede, timpul trece mai încet”.