- Un studiu IISS și Fundația Hanns Seidel arată că Europa nu poate atribui clar atacurile cu drone Rusiei și este nepregătită pentru amenințările hibride.
- NATO, UE și guvernele acordă mai multă atenție, dar răspunsul rămâne fragmentat pe linii naționale, iar spațiul aerian inferior este necontrolat.
- Atâta timp cât dronele pot lovi aeroporturi și infrastructură critică fără a fi prevenite, siguranța ta și sprijinul pentru Ucraina sunt în pericol direct.
Liderul grupului CSU din Bavaria, Klaus Holetschek, trage un semnal de alarmă cu privire la capacitatea Europei de a face față atacurilor și incursiunilor cu drone rusești. Un studiu al Institutului Internațional pentru Studii Strategice din Londra (IISS), la care a participat și Fundația Hanns Seidel, confirmă vulnerabilitățile existente și avertizează că actuala arhitectură europeană de apărare împotriva dronelor nu este pregătită să răspundă eficient unei amenințări de amploare.
Una dintre principalele probleme este capacitatea limitată de a detecta, identifica și atribui rapid astfel de atacuri. Statele europene întâmpină dificultăți inclusiv în stabilirea responsabilității pentru anumite incidente, deși evaluările indică faptul că este „foarte probabil” ca Rusia să desfășoare o campanie hibridă menită să testeze și să exploateze vulnerabilitățile europene.
Problema este cât se poate de actuală și în România. Țara noastră s-a confruntat în mod repetat cu drone care au ajuns în apropierea frontierei sau au pătruns efectiv în spațiul aerian național. Situația a escaladat în perioada 24-26 iulie, când Forțele Aeriene Române au doborât trei drone în decurs de trei zile. Pe 24 iulie, un F-16 a interceptat și distrus o dronă deasupra unei zone nelocuite din apropierea localității Padina, după ce aceasta a traversat spațiul aerian românesc pe un traiect care a pornit din zona Sulina. Pe 25 iulie, o a doua dronă a fost doborâtă în apropierea frontierei cu Ucraina, iar pe 26 iulie un alt F-16 a distrus o dronă la aproximativ 12 kilometri nord-est de Sulina, în apele teritoriale ale României.
Seria incidentelor a continuat și pe 27 iulie. O dronă a pătruns pentru scurt timp în spațiul aerian național, după ce fusese detectată la aproximativ 36 de kilometri est de Sulina. Două aeronave F-16 au fost ridicate pentru monitorizarea situației, iar populația din județul Tulcea a fost avertizată prin RO-Alert. Drona a revenit apoi în spațiul aerian ucrainean.
Incidentele din România vin pe fondul atacurilor rusești asupra infrastructurii ucrainene aflate în apropierea frontierei. Înaintea incursiunilor din iulie, autoritățile române au emis în repetate rânduri alerte pentru populația din nordul Dobrogei, după ce radarele au detectat grupuri de drone implicate în atacuri asupra unor obiective din Ucraina. În unele dintre aceste situații, aeronave românești și aliate au fost ridicate pentru monitorizarea spațiului aerian.
În luna mai, amenințarea a ajuns și în zone locuite. Ministerul Apărării Naționale a anunțat că o dronă a pătruns în spațiul aerian românesc și a ajuns pe acoperișul unui bloc din zona Galați, provocând un incendiu. Incidentul a arătat cât de ușor poate războiul din Ucraina să producă efecte directe pe teritoriul unui stat NATO.
O altă situație a avut loc în iunie, când o dronă maritimă ucraineană s-a autodistrus în apropierea unui terminal petrolier din portul Constanța. Zona a fost evacuată preventiv, fără victime, însă incidentul a evidențiat riscurile pentru infrastructura energetică și logistică de importanță strategică.
La nivel european, un caz recent care a atras atenția este cel de pe aeroportul Leipzig/Halle, unde o dronă cu exploziv a fost descoperită în apropierea unor aeronave de transport ucrainene și ulterior doborâtă de un angajat. Wall Street Journal a relatat, citând oficiali americani, că aparatul ar avea legătură cu Rusia. Aeroportul este un nod important pentru transporturile și sprijinul logistic destinat Ucrainei.
Expertul Gerald Wissel, președintele Asociației pentru Aviație fără Pilot, avertizează că Europa are încă „zone oarbe” în spațiul aerian inferior. Problema este una majoră deoarece dronele de mici dimensiuni pot zbura la altitudini reduse și sunt mult mai greu de detectat de unele sisteme radar concepute pentru aeronave convenționale sau rachete.
În acest context, aeroporturile, porturile, centralele și rețelele energetice, instalațiile militare și centrele logistice devin vulnerabile. O dronă relativ ieftină poate provoca perturbări semnificative, iar interceptarea ei poate necesita avioane de luptă, sisteme antiaeriene sau alte mijloace costisitoare.
Studiul IISS critică și modul în care statele europene abordează problema. Responsabilitățile sunt împărțite între instituții civile și militare, iar regulile privind detectarea și neutralizarea dronelor diferă de la o țară la alta. Această fragmentare poate îngreuna reacția într-un scenariu în care mai multe state sunt vizate simultan.
Un pas important a fost făcut în Germania, unde Guvernul federal a modificat legea securității aviației, astfel încât apărarea împotriva dronelor să fie tratată ca o responsabilitate a statului. Specialiștii avertizează însă că modificările legislative trebuie însoțite de investiții în senzori, radare, sisteme de bruiaj și mijloace de interceptare.
Problema este cu atât mai serioasă cu cât incidentele se înmulțesc pe flancul estic al NATO. În urmă cu aproximativ un an, 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian polonez, unele dintre ele fiind doborâte de aeronave NATO. Estonia s-a confruntat, la rândul său, cu încălcări ale spațiului său aerian, situații care au dus la consultări în cadrul NATO în baza Articolului 4.
Europa se confruntă astfel cu o problemă care nu mai poate fi tratată ca o serie de incidente izolate. Capacitatea de a detecta rapid dronele, de a identifica originea lor și de a decide în câteva minute dacă trebuie neutralizate devine o componentă esențială a securității europene.
Avertismentul specialiștilor este clar: fără o coordonare mai bună între state, fără sisteme antidronă adaptate amenințărilor de joasă altitudine și fără reguli comune de intervenție, infrastructura critică europeană rămâne expusă. Iar pentru țările aflate pe flancul estic al NATO, inclusiv România, această vulnerabilitate nu mai este una teoretică, ci o realitate cu care autoritățile se confruntă deja.