Ilie Schipor, la Interviurile lui Cristoiu: „Lenin voia să folosească tezaurul de aur al României ca monedă de schimb pentru Basarabia”

  • Ilie Schipor: Eu am găsit foarte multe dosare în arhivele unde sunt păstrate documentele legate de al doilea Război Mondial, dar erau câteva dosare mai aparte, câteva personalități, inclusiv lotul Antonescu.
  • Ilie Schipor: Noi aveam documente foarte multe despre ceea ce s-a întâmplat la noi legat de Tezaur, dar nu aveam de acolo.
  • Ilie Schipor: Din 1923 începe să se ciugulească din tezaurul bancar al României. În ianuarie 1925 mai exista neafectat circa o treime din aurul nostru. Dacă e să vorbim în tone, 31-32 de tone de aur, în monede și această ultimă cantitate, nefolosită până atunci, se varsă la Banca Poporului de la Moscova pentru a-i mări capitalul.

Col.dr Ilie Schipor, fost consilier la Ambasada României la Moscova, povestește la Interviurile lui Cristoiu ce a descoperit în documentele din arhivele rusești despre Tezaurul României.

Ilie Schipor spune că evacuarea Tezaurului României la Moscova s-a făcut la presiunea și sub conducerea rușilor.

Fostul consilier dezvăluie că, din documentele cercetate privind tezaurul, rezultă o mare diferență între ceea ce s-a inventariat în 1924 și ceea ce s-a returnat în așa-zisa repatriere a bunurilor din 1956.

Ilie Schipor mai spune că există argumente în arhivele ruse că aurul românesc a fost confiscat de Lenin și puterea sovietică, fiind vărsat în capitalul Bănci Poporului de la Moscova.

Descoperirile legate de Tezaurul României în documentele cercetate în arhivele de la Moscova au fost prezentate de Ilie Schipor în volumul Destinul Tezaurului României-argumente din arhivele ruse.

Prezentăm principalele declarații ale col.dr. Ilie Schipor, sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News:

Despre arhivele de stat ale Federației Ruse

Ilie Schipor: Arhiva de stat a Federației Ruse este similară Arhivelor Naționale ale României. Are o clădire imensă. La fiecare, în prezentare, sunt date numărul de dosare, de fonduri, șamd. Orice este de zece ori mai mare ca la noi, cel puțin, comparabile însă cu arhive din alte state ca Germania, Marea Britanie, Franța. Au și arhive specializate. În primul rând arhivele militare. Și ele sunt de mai multe feluri. Arhive centrale militare sunt trei: arhiva operativă, care are documente până la al doilea Război Mondial, apoi au arhivele de la RGVA, arhivele militare ruse de stat unde sunt documentele despre primul Război Mondial, puține, dar despre prizionieri, de acolo am adunat materiale pentru volumul prizionieri români în URSS și o a treia arhivă unde se păstrează documentele din primul Război Mondial și secolul 19. Deci trei arhive militare. Apoi au arhive economice, distincte, au arhive pentru literatură.

Ilie Schipor: FSB-ul are arhivă și am și lucrat în arhive. Au documente de după 1917-1918. Nu au fonduri publice. Noi am făcut demersuri pentru că ne interesa soarta unor militari și civili care au fost arestați, judecați și condamnați, fie că erau prizionieri de război, fie că au fost arestați de trupele sovietice atunci când au intrat în țară și au fost judecați și condamnați de tribunale militare speciale. Eu am găsit foarte multe dosare în arhivele unde sunt păstrate documentele legate de al doilea Război Mondial, dar erau câteva dosare mai aparte, câteva personalități, inclusiv lotul Antonescu. S-a făcut un demers oficial, din partea Ambasadei. Mi-au dat să văd două tipuri de dosare din lotul Antonescu și un mare proces care a avut loc la Chișinău. Apoi arhivele au intrat în reorganizare.

Ilie Schipor: Sunt arhivele Cominten-ului. El a fost desființat în 1943, dar constituirea documentelor legate de mișcarea comunistă internațională a continuat. Așa se face că în actualele arhive ruse de stat, de istorie social-politică, fostele arhive ale Comintern-ului adăpostesc o foarte importantă parte din istoria lumii. Acolo sunt 86 de fonduri, 86 de entități statale din lume, inclusiv noi. Avem oameni cărora li s-au întocmit dosare de cadre și nu numai. Am văzut toate aceste dosare, inclusiv ale Regelui Mihai, două volume. Dar să știți că nu sunt operative. Nici Regele Mihai nu a fost membru de partid. Erau dosare de personalitate, importante în societate. Și Ceaușescu avea… Nu toți cei care au dosare personale, românii, pentru că sunt grupați pe state, sunt membrii de partid. Deseori Comintern-ul era interesat și de cei care nu aveau această calitate recunoscută.

Ilie Schipor: Și în arhivele Comintern-ului, dar mai ales în cele de stat, sunt multe documente. E vorba atât de documente create în URSS, la Moscova, cât și altele. Am găsit liste cu ce s-a luat de la noi după 1945. În primul rând au luat arhive care le aparțineau. Adică, trupele române, odată intrate dincolo de Prut și Nistru au adus arhive la noi și rușii le-au luat înapoi. Au luat foarte mult de la Chișinău, bunuri de mare valoare, documente medievale și nu numai. Cert este că sunt procese verbale semnate de muzeul de la Chișinău. S-a invocat o prevedere din Convenția pentru armistițiu care le permitea să fie luate. Eu acolo am văzut arhiva cabinetului militar al mareșalului Antonescu și am și studiat-o la Moscova, originalul. Am înțeles că o parte a fost adusă încoace. Au luat și arhivele bancare, arhiva de la Ministerul de Interne și sunt acolo. Înainte se numea fondul Capturi.

Ilie Schipor: În mod periodic, se instituie niște comisii, care mai periază din arhive. De exemplu, pentru documentele care țineau de Lenin, s-au făcut mult mai multe comisii speciale decât cele generale, ca să nu răzbată în spațiul public documente, informații care să afecteze imaginea lui Lenin. Și după 1990. Pentru că după 90 a fost o deschidere, cine a apucat a intrat în arhive, 2-3 ani, și a găsit ce căuta s-au se aștepta, și după aceea s-au închis din nou. În primul rând că opera lui Lenin a fost publicată, dar sunt lucruri care au fost toaletate. Un istoric rus, care a făcut parte dintr-o comisie care s-a ocupat cu reanalizarea arhivelor a sesizat acest lucru. A pus volumul cu opere complete a lui Lenin și documentul pe care l-a găsit și a constatat că acea referire la aurul românesc, că se include în evidențele financiare, bancare, care se prezentau periodic lui Lenin, în Opere complete era eludată, era ștearsă acea propoziție. El a și scris un articol, Lenin și aurul românesc, pe care eu l-am și reprodus în carte.

Despre secretizarea dosarelor privind Tezaurul românesc?

Ilie Schipor: Una din comisiile care au analizat în detaliu componenta patrimonial-culturală, istorică, identitară a Tezaurului, adică transportul 2, a fost comisia Șleapnikov, care a lucrat între iulie 1923- iulie 1924. Și s-au generat de către această comisie 66 de dosare. Întregul fond de 66 de dosare este secretizat. De ce? S-a făcut inventarierea bunurilor culturale, patrimoniale, arhivistice, bisericești și eu dau în carte o ședință a comisiei Șleapnikov din ianuarie 1924 și acolo sunt invocate cantitățile, cu maximele de rigoare, de platină, aur, argint și briliante care au fost inventariate timp de 4 luni de către comisie, numărul de bucăți și greutatea. Și constatăm că între ceea ce s-a inventariat în 1924 și ceea ce s-a returnat în așa zisa repatriere a bunurilor din 1956 există o foarte mare diferență.

Ilie Schipor: Cert este că aceste metode sunt destinate să ascundă informații, să le țină, să restricționeze accesul la ele. Altă explicație nu văd. Dar cu toate acestea, eu am reușit să găsesc în documentele generate de această comisie, foarte multe documente. Unele sunt cunoscute chiar de ruși.

Ce aduce nou cartea Destinul Tezaurului României?

Ilie Schipor: Noi aveam documente foarte multe despre ceea ce s-a întâmplat la noi, dar nu aveam de acolo. Și acest lucru a folosit foarte mult ca să se pună pe piață în secolul care a trecut zise, spuse, enunțuri care nu aveau în spate documente. Adică cel mai simplu. Că bijuteriile Reginei Maria au fost date colonelului Boyle care le-a dus și i le-a pus reginei în brațe. Sau lui Diamandi care era ambasadorul nostru la Petrograd. Lucrul ăsta era imposibil pentru că am aici documentul care spune că aceste cutii cu bijuterii ale reginei au fost scoase în februarie 1919. Ori cum am vrea noi, decembrie 1917 este înainte de februarie 1919.

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc?

Ilie Schipor: Se spune în mod frecvent în literatura rusă, și ai noștri nu au avut documente să contrazică, faptul că aurul românesc, aurul BNR a fost evacuat din Moscova odată cu fostul aur țarist, cel care a fost preluat de puterea sovietică, lucru care s-a întâmplat în mai-iunie 1918. Și de aici e foarte cunoscut faptul că aurul care a fost evacuat din Moscova și alte localități, către Urali, către Siberia, a căzut în mâinile albgardiștilor, a voluntarilor cehoslovaci. O parte a fost recuperat, a fost cheltuit, a fost scos din Rusia prin extremul orient. Aurul românesc a rămas în Moscova în acel moment. El a fost evacuat, numai că apare un alt pericol asupra Moscovei, în vara lui 1919, și el este evacuat din Moscova în octombrie 1919, dus la Samara, nu întregime.

Arhivele din Tezaur, mai întâi periate și apoi returnate

Ilie Schipor: În 1935 ne-au dat arhivele, mai puțin ce-au fost interesați. După ce comisia Șleapnikov și-a făcut treaba, fiecare minister, structură își ia părticica. Adică, cei de la serviciile armatei își iau dosarele cu cifru, dicționarele pentru redactat documente. Cei de la Externe au luat dosare legate de relațiile internaționale ale României, înainte de intrarea în război. Aceste arhive pe care le-am invocat, unele, cum e corespondența soției lui Brătianu, au rămas acolo, la Arhivele Naționale. Nu am găsit de exemplu documentele cu cifru sau alea care sunt identificabile.

Ilie Schipor: Deci urmăreau niște persoane, nu le-au mai dat pe-astea. Probabil cei care le-au primit, le-au studiat să găsească persoanele vulnerabile sau să le poată folosi, nu le-a mai întors la Comisia Șleapnikov. Nu le mai găseau, așa stăteau lucrurile și la Ministerul Afacerilor Străine. (…)

Tezaurul, monedă de schimb pentru Basarabia

Ilie Schipor: Mai întâi s-a pus problema să fie topite anumite categorii de monede, care nu erau identificabile, pe care le puteau folosi și peste granițe (…) Cele care erau în tezaurul românesc puteau fi folosite ca monedă de schimb. Cele mai vechi, napoleoni, leii românești nu puteai să ieși cu ei pe piață pentru că se prindea cumpărătorul că nu sunt rusești. Și i se propune lui Lenin să le topească, dar Lenin se opune. Și mai mult spune: nu vă atingeți nici cu un fir de păr de aurul românesc. De ce? (…) În discuțiile care se purtau între partea  rusă și cea română, și uneori cu implicarea altor state europene, Lenin voia să folosească tezaurul de aur al României ca monedă de schimb pentru Basarabia.

Ilie Schipor: Din 1923 începe să se ciugulească din tezaurul bancar al României. În ianuarie 1925 mai exista neafectat circa o treime din aurul nostru. Dacă e să vorbim în tone, 31-32 de tone de aur, în monede și această ultimă cantitate, nefolosită până atunci, se varsă în capitalul Bănci Poporului de la Moscova pentru a-i mări capitalul. Era nevoie de rezerva de aur care să acopere emisiunile bancare de ruble rusești.

Ilie Schipor: Și Enescu, și Iorga, dar și alți oameni de cultură și-au evacuat documentele personale la Moscova.  Probabil că în unele cazuri i-au și îndemnat prietenii lor. Și au intervenit străinii. Românii noștri, care erau acolo și au făcut inventare foarte serioase, au găsit într-o ladă manuscrisele lui Enescu. Nu a fost foarte greu de trimis un cominternist român să le preia.

Problema Tezaurului, clarificată doar istoric

Ilie Schipor: Comisia mixtă româno-rusă se întâlnește să clarifice numai istoric problema Tezaurului. Și acest modest studiu al meu este un demers istoric. Comisia e formată în principal din istorici și experți și menirea ei să clarifice, și au ce clarifica. Pentru că deocamdată, arhivele ruse nu găsesc argumente și parcă totul duce la ideea că aurul românesc l-au luat ba albgardiștii, ba cehoslovacii, ba nu se știe despre el. Din altă parte se vede că în arhivele ruse sunt argumente că aurul a fost însușit s-au mă rog, l-au confiscat Lenin și puterea sovietică.

Ilie Schipor: Avem foarte multe lucruri de clarificat. Până nu se clarifică din punct de vedere istoric, documentar, faptic aceste lucruri, cine se gândește la altceva pierde timpul. Este încă de muncă pentru istorici, pentru specialiști să întregească dosarul, să-l facă beton și atunci și-au făcut datoria istoricii. Nu îndrăznesc să cred decât că se va clarifica din punct de vedere documentar subiectul destinul Tezaurului României în Rusia.