- În zeci de localităţi din zona Vidin, aproape că nu e casă în care să nu se vorbească româna.
- Medicul Ivo Gheorghiev luptă, de ani de zile, pentru ca românii din Bulgaria să-şi păstreze identitatea.
Să nu te surprindă dacă, după ce ai trecut podul de la Calafat, în Bulgaria ţi se vorbeşte în limba română. Sunt românii care, fie trăiesc aici “dintotdeauna”, fie au fost obligaţi să se mute din sudul Dobrogei, după 1940, când România a pierdut Cadrilaterul.
În zeci de localităţi din zona Vidin, aproape că nu e casă în care să nu se vorbească româna. La şcoală, copiii nu pot învăţa limba bunicilor nici măcar ca limbă străină.
Advertisment
Medicul Ivo Gheorghiev luptă, de ani de zile, pentru ca românii din Bulgaria să-şi păstreze identitatea. Speră ca viitorul guvern de la Bucureşti să-şi îndrepte mai mult privirea către comunităţile de dincolo de graniţă şi să le sprijine.
Ivo Gheorghiev – preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria ”AVE“: „România Mare există. Nu trebuie să ne luptăm pentru România Mare. Trebuie să ne luptăm ca România Mare să biruie în viitor.(…) Şi cei care cred că dacă va cădea o graniţă se va desface şi se va face un spaţiu mai mare alipit României este un succes, nu este adevărat.”
Lucica l-a cunoscut pe Ivo acum mai bine de 20 de ani. S-au căsătorit, iar Lucica a lăsat Maramureşul natal şi s-a mutat pe malul Dunării, la Vidin. De atunci a început să ţină cursuri de limba română pentru copiii şi tinerii din Bulgaria.
Recomandări
La început, ținea cursurile în sufragerie. Acum, cu ajutorul tehnologiei, Lucica se întâlneşte cu cursanţii în online.
Lucica Gheorghiev – româncă din Bulgaria: “Sincer, în ţară, oamenii de rând nici nu ştiu că există români în Serbia sau Bulgaria. Şi când le spui parcă nu le vine să creadă. Cred că această graniţă care se pune ne desparte. Gata, acolo trăiesc bulgari, acolo români, şi nu mai au treabă.”
Sunt 20 de copii, tineri şi chiar și vârstnici care vin la Lucica să înveţe limba română, și gramtică, și literatură.
Elevă: “La început am fost foarte speriată pentru că n-am ştiut ce o să se întâmple. Şi după asta s-a întâmplat aşa…că mi s-a părut foarte interesant. Mi-a plăcut să citesc, mi-a plăcut să vorbesc.”
Filip, student: „Noi nu trebuie să ne pierdem rădăcina. Întotdeauna trebuie să ţinem minte că ceea ce suntem astăzi noi este mulţumită strămoşilor noştri.”
Partenerii noștri