Interviu cu profesorul universitar Dan Dungaciu: Republica Moldova în sine are, de fiecare dată, o problemă. Ea nu se poate întreține singură ca stat

Interviu cu profesorul universitar Dan Dungaciu: Republica Moldova în sine are, de fiecare dată, o problemă. Ea nu se poate întreține singură ca stat Foto: Youtube

Profesorul universitar Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, a vorbit, într-un interviu acordat Monitorului Apărării și Securității, despre rezultatele barometrului socio-politic al Republicii Moldova, lansat vineri la Casa Oamenilor de Știință din București.

MAS: Barometrul socio-politic pare să prevadă un viitor sumbru pentru Maia Sandu. Cum motivați pierderea încrederii în aceasta în rândul moldovenilor?

Dan Dungaciu: Noi am început aceste barometre din luna martie, deci am făcut patru barometre, până în prezent, pentru Republica Moldova. Acesta despre care vorbiți dumneavoastră este ultimul și am urmărit și trenduri, evoluții din Republica Moldova. Deci, ceea ce vedem acum în Republica Moldova nu este neapărat o noutate. La începutul anului 2022, situația din Republica Moldova era deja nefavorabilă în termeni de încredere și atitudine politică. Deja la începutul anului, chiar înainte de începutul războiului, partidul pro-est din Republica Moldova avea majoritate, iar partidul pro-vest, respectiv partidul PAS, se afla undeva pe la 30-35%, iar doamna Maia Sandu nu mai era prima la nivelul încrederii populației.  Începutul războiului a generat o repliere a populației către guvern, către președinție, implicit prezența tot mai accentuată în spațiul public a acestor două componente ale puterii și au dus la rezultatul după care doamna Maia Sandu era prima la nivel de încredere, partidul PAS a început să crească, urmând ca, după ce primul șoc al războiului a trecut,  să revenim la o situația apropiată de începutul anului 2022. Situația din noiembrie 2022 este cam aceeași ca cea de la începutul războiului, adică doamna Maia Sandu nu mai este pe primul loc la capitolul încredere, PAS-ul începe, încet, încet, să se erodeze. Nu e neapărat o situație dramatică, ceva șocant sau o situație spectaculoasă, este un trend pe care l-am urmărit și care este lămuritor, din punctul nostru de vedere. Este inevitabil – m-ați întrebat de ce se întâmplă asta – într-o primă instanță era inevitabil ca lucrurile să se întâmple așa, din moment ce situația socio-economică din Republica Moldova este fără precedent. De fapt, Republica Moldova în sine are, de fiecare dată, o problemă. Ea nu se poate întreține singură ca stat. Neputând să se întrețină singură ca stat, are nevoie să apeleze la bani din afară. Acești bani pot fi ajutoare, împrumuturi etc. Atunci când începe o criză, lucrurile acestea se accentuează și cresc în dramatism. În această situație suntem în Republica Moldova și era inevitabil ca cei care sunt la putere să se erodeze, pentru că puterea este deținută de un singur partid, nu există o coaliție care să își împartă vina. Este un singur partid care încasează, practic, cam toate loviturile pe care le primește și sunt multe lovituri. Dincolo de capacitatea de guvernare a acestui guvern – și ea discutată – există un context strategic, socio-economic și geopolitic care este complet defavorabil Republicii Moldova și este firesc să se întâmple ceea ce se întâmplă. Problema majoră a Republicii Moldova este că – dacă ne uităm pe barometre – nu există deocamdată  o alternativă la partidul de guvernare – ca să nu mai vorbim de doamna Maia Sandu – pe când în tabăra pro-est există toate nuanțele de partide pe care cineva și le-ar putea alege: de la un dinozaur precum Vladimir Voronin – care încă mai este activ în politică – până la un personaj precum domnul Ceban, primarul Chișinăului, care afișează o alură mai degrabă social-democrată, mai spre centru. Există cam toate nuanțele acolo. În partea pro-vest, nu există decât partidul PAS și doamna Maia Sandu. Aici există o problemă în perspectiva următoarelor alegeri, pentru că vor fi alegeri în 2023 locale, 2024 prezidențiale și, în 2025, parlamentare, iar dacă vrem să menținem o majoritate pro-vest în Republica Moldova este clar că trebuie construit un proiect de pe acum, pentru că actualul partid, mi-e greu să cred – chiar cu voturile diasporei, care nu sunt incluse în barometru, nu au fost incluse în niciun sondaj de opinie din Republica Moldova – că ar putea să ia 50% în actuala conjunctură. Deci viitorul un e neapărat sumbru, dar trebuie să ne ridice semnale de alarmă pentru că s-ar putea să ajungem în Republica Moldova ca precum în mitul lui Sisif, cu o guvernare pro-europeană care să ridice bolovanul până în vârf de munte, după care să-l scape, să cadă pe partea cealaltă, iar să vină o guvernare pro-est, apoi iar o guvernare pro-vest etc., deci cam tot parcursul electoral pe care l-am trăit până acum în Republica Moldova și care nu a dus la succese notabile în ceea ce privește guvernarea pentru că, reamintesc aici, că cel mai mare succes de politică externă al Republicii Moldova este primirea statutului de candidat la UE, este un succes geopolitic care a fost obținut „datorită” războiului din Ucraina și nu neapărat a unor performanțe interne sau a unor percepții a Bruxelles-ului care ar fi îndreptățit un asemenea statut.