Ion Cristoiu: 2022 pe plan intern. Topul primelor cinci evenimente care au făcut Istorie

  • Ion Cristoiu: Dezastrul neadmiterii se iveşte din această impresie, întreţinută de Klaus Iohannis, că România e importantă pentru Marile Puteri. Eşecul, indiferent de cauze, i-a întors pe români la Sindromul de Popor de mîna a doua. Realitate adîncită de admiterea Croaţiei.
  • Ion Cristoiu: Nicolae Ciucă e şi premier al Coaliţiei de guvernare. Pentru ca această Coaliţie să funcţioneze se cere ca premierul să nu ia decizii sub influenţa postului de preşedinte de partid. Astfel s-a ajuns la PSD – izarea PNL. Premierul Nicolae Ciucă impune preşedintelui PNL Nicolae Ciucă multe şi mari concesii în favoarea PSD.
  • Ion Cristoiu: Transpuneri în practică ale Proiectului România educată, cele două Legi, elaborate de Sorin Cîmpeanu şi preluate de Ligia Deca trebuiau promulgate pînă la finele lui decembrie 2022. N-au ajuns nici măcar în Guvern, pentru a fi aprobate ca proiect de legi şi puse în circuit.
  1. Eşecul înregistrat de România prin neadmiterea în Schengen

În mai multe rînduri, am numit acest eşec un Dezastru, comparîndu-l cu alte dezastre din Istoria modernă a României.

În sine, neadmiterea în Schengen e doar o lovitură şi nu un dezastru. După Criza migranţilor şi după Criza Pandemiei, puţină lume în România îşi mai punea problema admiterii în spaţiul Schengen. Extinderea Spaţiului fusese împinsă în plan secund de liderii europeni. Cum să cuteze ei a cere extinderea Spaţiului nesupus controlului cînd presiunea migranţilor asupra graniţelor exterioare ale UE amintea de o a doua năvălire a barbarilor? Prin urmare nimeni din România nu aştepta de la Puterea actuală admiterea ţării noastre în Schengen. Oricărui român îi era clar că problema nu se mai pune.

Lovitura a devenit dezastru prin tentativa regimului Iohannis de a transforma admiterea- dată ca sigură- într-un uriaş caltaboş electoral.

Tema Schengen a fost relansată în spaţiul românesc de Klaus Iohannis şi liderii Coaliţiei de guvernare. Dacă la început românii n-au luat în seamă tema, pe măsură ce Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu ne jurau că admiterea e ca şi realizată, deoarece Marile Puteri ne-o fac cadou în schimbul implicării noastre pînă peste poate în Războiul din Ucraina, orizontul de aşteptare a crescut enorm. Mult mai important, admiterea lăsa impresia a fi un obiectiv asumat de Marile Puteri. Pentru prima oară în postdecembrism, o chestiune a României provoca insomnii Marilor Puteri. Dezastrul neadmiterii se iveşte din această impresie, întreţinută de Klaus Iohannis, că România e importantă pentru Marile Puteri. Eşecul, indiferent de cauze, i-a întors pe români la Sindromul de Popor de mîna a doua. Realitate adîncită de admiterea Croaţiei. Reproşurile făcute UE de Klaus Iohannis că în timp ce noi am fost în prima linie a Războiului din Ucraina, Bruxellesul nu şi-a îndeplinit făgăduielile au sporit sentimentul de Popor tras pe sfoară, pentru că permite să i se întîmple asta.

Nu ştiu dacă România va fi admisă sau nu în 2023.

Ştiu sigur că faptul nu va mai avea amploarea celui presupus de admiterea în 8 decembrie 2022.

Dacă vom intra, Klaus Iohannis şi PNL nu vor cîştiga mare lucru în plan electoral.

2) Alegerea lui Nicolae Ciucă în funcţia de preşedinte al PNL

Efectele acestui eveniment au fost mult mai mari şi mai grave decît s-ar putea crede:

a) Alegerea lui Nicolae Ciucă a venit la nici un an de cînd, tot la un Congres extraordinar, Florin Cîţu a fost impus ca preşedinte al PNL, în locul lui Ludovic Orban. S-a creat astfel impresia unui partid mort, lipsit de independenţă, căruia i se poate impune orice decizie din afară.

b) Nicolae Ciucă e mai străin de PNL decît Florin Cîţu, care, la rîndu-i a fost mai străin de partid decît Ludovic Orban. Şi acest adevăr s-a văzut din aprilie pînă în prezent. PNL e doar un partid de guvernămînt. Ca partid în sine e nul. E greu de imaginat Nicolae Ciucă drept preşedintele PNL trecut în Opoziţie.

c) Nicolae Ciucă e şi premier al Coaliţiei de guvernare. Pentru ca această Coaliţie să funcţioneze se cere ca premierul să nu ia decizii sub influenţa postului de preşedinte de partid. Astfel s-a ajuns la PSD – izarea PNL. Premierul Nicolae Ciucă impune preşedintelui PNL Nicolae Ciucă multe şi mari concesii în favoarea PSD.

3) Traian Băsescu a primit verdict definitiv în dosarul colaborării cu Securitatea

Dincolo de drama individuală a lui Traian Băsescu (i s-a făcut praf averea numită mandatele de preşedinte al ţării) verdictul – urmînd unei Operaţiuni suspecte din partea unor forţe ascunse, loveşte instituţia preşedinţiei, cea mai importantă în democraţia postdecembristă. Mandatele lui Traian Băsescu au fost marcate de o politică radicală anticomunistă şi anticorupţie. Verdictul pune la îndoială această politică, favorizînd discursurile adversarilor de Stînga.

Nu în ultimul rînd, cazul Traian Băsescu a demonstrat încă o dată cît de labilă e opinia publică din România.

Unde sînt susţinătorii fanatici ai lui Traian Băsescu de pe vremea preşedinţiei sale?

4) Îngroparea Legilor Educaţiei

Transpuneri în practică ale Proiectului România educată, cele două Legi, elaborate de Sorin Cîmpeanu şi preluate de Ligia Deca trebuiau promulgate pînă la finele lui decembrie 2022.

N-au ajuns nici măcar în Guvern, pentru a fi aprobate ca proiect de legi şi puse în circuit.

O nouă dovadă că în România toate Proiectele eşuează lamentabil. Mai ales cînd sînt prezentate cu un cotcodăcit propagandistic asurzitor.

5) Apariţia cărţii lui Daniel Morar: ”Putea să fie altcumva”.

Fostul şef al DNA şi fostul judecător constituţional face dezvăluiri spectaculoase despre ceea ce s-a numit Dictatura Binomului SRI-DNA.

Despre Statul Paralel s-au scris multe lucrări. Cea a lui Daniel Morar e cartea unuia din interior.

După dezvăluirile Elenei Udrea şi ale lui Traian Băsescu, dezvăluirile lui Daniel Morar arată că Adevărul iese pînă la urmă la suprafaţă.

Dacă ţinem cont şi de cruciala contribuţie a lui Daniel Morar ca judecător constituţional la revenirea României în hotarele Constituţiei prin deciziile care au pus capăt implicării SRI în Justiţie, putem fi de acord cu Alina Mungiu Pippidi că Daniel Morar ar putea fi un redutabil candidat la Preşedinţie.

 Topul primelor cinci evenimente din 2022 care s-au dovedit doar simple plesnitori mediatice:

1) Campania privind plagiatul lui Nicolae Ciucă.

Premierul nu numai că n-a demisionat, dar a mai fost pricopsit şi cu funcţia de preşedinte al PNL.

2) Nunta lui George Simion.

Comparată ca semnificaţie cu Nunta lui Corneliu Zelea Codreanu, Nunta n-a avut nici un efect politic. A rămas un simplu fapt mediatic.

3) Vizitele liderilor europeni la Bucureşti

Deşi mai multe ca niciodată în postdecembrism, vizitele liderilor europeni n-au avut nici o influenţă asupra destinului românesc.

Şi asta deoarece ele n-au vizat gloria României, ci gloria vizitatorilor. Unii au venit în România ca să-şi viziteze militarii dislocaţi aici. Alţii pentru a-şi exprima solidaritatea cu Ucraina.

România a contat mai puţin, dacă nu chiar deloc.

4) Adoptarea Legilor Justiţiei

Deşi au presupus un efort extraordinar din partea lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, Legile n-au avut şi nu vor avea nici o influenţă asupra Justiţiei din România.

Şi asta deoarece ele au fost făcute pentru Bruxelles şi nu pentru Justiţia din România.

5) Adoptarea Bugetului de stat pe 2022 în doar cîteva zile

Indiscutabila rapiditate cu care s-a adoptat Bugetul pare un succes al Coaliţiei, care şi-a putut promova pe şest interesele.

În realitate, absenţa dezbaterii au lipsit PNL, PSD şi UDMR de a-şi prezenta viziunea asupra problemelor ţării.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro