- Ion Cristoiu: La izbucnirea războiului din Bosnia, toată lumea şi-a amintit de porecla dată Balcanilor. Din nou privirile Europei şi ale întregii planete s-au întors spre acest vălmăşag de popoare, munţi, văi şi naţionalităţi.
- Ion Cristoiu: Cel de-al treilea război mondial putea pomi, ca şi primul, tot din acest ciubăr al Europei. Noroc că de astă dată americanii au intervenit la timp. Ei au impus pacea. O pace brutală, simplistă, ca şi felul lor de a fi.
- Ion Cristoiu: Rusia şi Germania au fost amice (în măsura în care cîinele poate fi prieten cu pisica, varza cu capra) cîtă vreme n-a venit vorba de Balcani. Considerînd Pactul Ribbentrop-Molotov doar o învoială între bandiţi, Germania a început să se ocupe de această parte a Europei
Balcanilor li s-a spus butoiul cu pulbere al Europei. Porecla a plecat de la rolul acestei părţi continentale în aprinderea primului război mondial. Preludiul l-a constituit războiul balcanic. Au venit apoi gloanţele de la Sarajevo. De la un atentat, căruia acum i s-ar zice terorist, pîrjolul conflagraţiei s-a întins peste întreaga planetă. La izbucnirea războiului din Bosnia, toată lumea şi-a amintit de porecla dată Balcanilor. Din nou privirile Europei şi ale întregii planete s-au întors spre acest vălmăşag de popoare, munţi, văi şi naţionalităţi. Amestecătura sa a mirosit mereu a praf de puşcă. Cel de-al treilea război mondial putea pomi, ca şi primul, tot din acest ciubăr al Europei. Noroc că de astă dată americanii au intervenit la timp. Ei au impus pacea. O pace brutală, simplistă, ca şi felul lor de a fi. Puţini şi-au reamintit însă, în zilele cînd Sarajevo nu mai încăpea pe micile ecrane de atîtea ştiri despre el însuşi, că şi cel de-al doilea război mondial îşi are originea tot în Balcani. Mai precis a înteţirii acestuia prin ivirea şi sporirea conflictului dintre Germania şi Rusia.
Cartea „Misiune la Moscova”, reunind rapoartele şi telegramele trimise la Bucureşti de ambasadorul român în URSS la acea vreme (1940-1941), pe numele lui Grigore Gafencu, o spune fără echivoc. Rusia şi Germania au fost amice (în măsura în care cîinele poate fi prieten cu pisica, varza cu capra) cîtă vreme n-a venit vorba de Balcani. Considerînd Pactul Ribbentrop-Molotov doar o învoială între bandiţi, Germania a început să se ocupe de această parte a Europei. România intră în sfera sa de influenţă. Urmează tratative eşuate de a pune mîna pe Iugoslavia. Trupele germane ajung la Burgas. Berlinul caută să adoarmă vigilenţa Moscovei. Mişcările sale sînt puse pe seama războiului cu Anglia. Rusia nu poate fi însă trasă pe sfoară. În Raportul nr. 785 din 12 martie 1941 Gafencu avertizează că Moscova a devenit extrem de bănuitoare faţă de zburdălnicia nemţească în Balcani:
„Strict confidenţial.
Domnule Ministru,
Desfăşurarea evenimentelor în Balcani după planul diplomaţiei germane nu a putut surprinde guvernul Sovietic. Comunicatul prin care se desolidariza, în cele din urmă zile ale lunii trecute, de toate pregătirile atît ofensive, cît şi defensive, din această regiune care interesează atît de mult cercurile politice şi marele public din U.R.S.S., dovedea că guvernul sovietic cunoaşte şi urmăreşte de aproape stările din Balcani. Totuşi, nu a găsit de cuviinţă să iasă din poziţia sa de observator interesat, dar neutru şi nu a făcut nici o încercare de a îngrădi sau de a modifica mersul lucrurilor. Aceste lucruri s-au desfăşurat deci mai departe, în afara şi desigur şi împotriva voinţei lui. Potrivit unui obicei care se transformă într-o metodă de acţiune – sau de inacţiune – diplomatică, guvernul sovietic s-a mărginit să ia act printr-o nouă serie de comunicate dezaprobatoare de înaintarea germană spre Sud-Est. Şi astfel trupele germane au ajuns la Vama şi la Burgas, la hotarele Turciei şi la hotarele greceşti, fără ca Rusia să fi luat atitudine sau să fi cerut şi obţinut vreo lămurire substanţială din partea prietenei ei Germania cu privire la soarta şi la viitorul Balcanilor. Fiindcă asigurarea guvernului german că nu urmăreşte în sud-est ţeluri politice, ci numai ţeluri militare, adică un prilej de luptă cu puterea britanică, nu e o lămurire care să poată potoli bănuielile şi temerile Uniunii Sovietice, care ştie prea bine, din propriile ei experienţe baltice şi finlandeze, cum se vorbeşte cînd se ocupă una sau mai multe ţărişoare”.
Pătrunderea lui Hitler în Bulgaria provoacă o zvîcnire în întreaga Rusie. Alarma e dată de conştiinţa teritoriului slav. Instinctual, ruşii gîndesc la Bulgaria ca la un pămînt dacă nu al lor, măcar atunci al unuia din fraţi:
„Aceste din urmă prevederi, prin care se exprimă poate şi unele speranţe, nu îmi par deplin convingătoare. E drept că niciodată nu a fost mai multă nervozitate la Moscova şi nu s-a vorbit mai deschis despre posibilitatea unui război cu Germania. Nemulţumirea marelui public în urma ocupării Bulgariei e vădită. Fibra slavă a tresărit din nou. Politicieni şi intelectuali, vînzători prin magazine şi meseriaşi, doctori, profesori şi militari îşi exprimă pe faţă indignarea că Germania îndrăzneşte să coboare printr-o ţară slavă spre Strîmtori“.
„«Cum poate Europa tolera aşa ceva!» – a fost exclamaţia plină de nevoită, dar amară, ironie a unei profesoare care dă, fireşte, cu învoirea poliţiei, lecţii de limbă rusă membrilor Corpului Diplomatic.
Ziarul «Steaua Roşie» reproduce o afirmaţie a unui ziar turc, după care Bulgaria, avînd de ales între apărarea independenţei sale şi soarta tristă a României, a ales calea cea mai rea. în sfîrşit, se înmulţesc vocile care, ca aceea a lui Manuilski, vicepreşedintele Cominternului, vestesc fatala ciocnire între Germania şi Uniune, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat”.
Mare analist şi ambasadorul Grigore Gafencu!
Un analist de talie europeană.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro