• Ion Cristoiu: Mergeam într-o seară pe bd. Aviatorilor. Era o atmosferă de toamnă paşnică într-o ţară mai mult decît paşnică. Perechi de îndrăgostiţi, maşini rulînd încolo şi încoace, singuratici plimbători de cîini. Cum mergeam eu aşa, deodată, la orizont, şi-a făcut apariţia, crescînd de la o clipă la alta, un vîrtej năprasnic.
• Ion Cristoiu: O fi înviat Mircea cel Bătrîn şi merge la Casa Scînteii!, mi-am spus, văzînd cum se aruncă în lături, înfricoşate, toate maşinile de pe traseu, cum aleargă disperaţi, dînd din mîini şi suflînd în ţignale, agenţii de circulaţie, cum se strîng unul în braţele altuia, de spaimă, îndrăgostiţii de pe bănci.
• Ion Cristoiu: Nu, nu era Mircea cel Bătrîn. Era Nicolae Văcăroiu. O fi Stalin! Nu, nu era Stalin. Era Nicolae Văcăroiu. Ca şi domnitorul din versurile lui Eminescu, el mîna însă pe bd. Aviatorilor o vijelie care călca totul în picioare

Am prezentat în numărul anterior un comentariu aparte la editorialele mele din primii ani postdecembrişti, cărora nu le-am acordat prea mare importanţă în opera mea de scriitor şi eseist, considerîndu-le fatal trecătoare, ca orice întreprindere gazatărească. Comentariul a apărut în cartea Editorialişti români, scrisă şi publicată de prestigiosul lingvist Ionel Funeriu în 1996, la Editura Angrests, Timişoara. Aşa cum se vede din textul meu distinsul lingvistic supunea unei analize academice editorialul meu Văcăroiu a trecut în cinci maşini, despre premierul PSDR dintre 1992-1996. După ce-am terminat de stilizat textul pentru cristoiublog.ro, devenit curios, am vrut să văd cînd şi unde am semnat eu textul considerat de Ionel Funeriu atît de savuros. Şi am descoperit că e vorba de un comentariu publicat de mine în Evenimentul zilei din 1994. După lectură am socotit că el merită republicat azi, cînd mai mult ca niciodată presa noastră are nevoie de texte de citit , scrise de oameni şi nu de producţii ale inteligenţei artificiale.

Văcăroiu a trecut în cinci maşini

O seducătoare carte a lui Georges Bortali „Mort de Stalin”, poartă drept motto versurile unui poet sovietic: „Într-o zi mergeam pe Arbat / Dumnezeu a trecut în cinci maşini”. Poetul nu e unul de mare faimă la noi. Se numeşte Boris Abramovici Sluţki. Totuşi, el surprinde cu acuitate, o acuitate de invidiat, atmosfera de pe strada Arbat, din Moscova, la trecerea, în cinci maşini, a Dumnezeului – Stalin. Eu nu sînt poet şi, cu atît mai puţin sovietic. Totuşi, am avut şi eu o experienţă asemănătoare cu cea a lui Boris Sluţki. O experienţă pe care, fireşte, n-o pot transcrie cu atîta măiestrie ca poetul sovietic dizident. Mergeam într-o seară pe bd. Aviatorilor. Era o atmosferă de toamnă paşnică într-o ţară mai mult decît paşnică. Perechi de îndrăgostiţi, maşini rulînd încolo şi încoace, singuratici plimbători de cîini. Cum mergeam eu aşa, deodată, la orizont, şi-a făcut apariţia, crescînd de la o clipă la alta, un vîrtej năprasnic. Lumini bezmetice, răpăit asurzitor de cauciucuri, strigăte, claxoane, o sirenă măcăind ca o raţă de proporţiile unui taur. Brusc mi-au trecut prin cap versurile din Scrisoarea a III-a: „…vijelia ʼngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”. În faimosul poem eminescian, cel ce mînă în luptă „vijelia ʼngrozitoare” e Mircea. O fi înviat Mircea cel Bătrîn şi merge la Casa Scînteii!, mi-am spus, văzînd cum se aruncă în lături, înfricoşate, toate maşinile de pe traseu, cum aleargă disperaţi, dînd din mîini şi suflînd în ţignale, agenţii de circulaţie, cum se strîng unul în braţele altuia, de spaimă, îndrăgostiţii de pe bănci.

Nu, nu era Mircea cel Bătrîn.
Era Nicolae Văcăroiu.

O fi Stalin! am mai apucat să zic, înainte de a fi cuprins şi eu de tremurul pe care-l provoca în orice fiinţă vie de pe parcurs măreţul alai. Nu, nu era Stalin. Era Nicolae Văcăroiu. Ca şi domnitorul din versurile lui Eminescu, el mîna însă pe bd. Aviatorilor o vijelie care călca totul în picioare. Ca şi Stalin, el trecea însă în cinci maşini. Convoiul turbat a ajuns în dreptul meu. Cu maşina Poliţiei umplînd văzduhul de un aer sinistru. Cu o maşină antemergătoare, pe fereastra căreia, un tip, ieşit pînă la brîu, se agita spasmodic de parcă un altul dinăuntru l-ar fi strîns de testicule. Cu două maşini alergînd de o parte şi de alta, a limuzinei în care se afla, fericit la gîndul că-l aşteaptă acasă o partidă de table, Nicolae Văcăroiu. Sub puterea acestei măreţe apariţii guvernamentale, totul încremenise în jur. Păsările se pitiseră prin copaci, ruşinate la gîndul că Nicolae Văcăroiu le-ar putea vedea ciocurile. Iarba luase poziţie de drepţi. Frunzele dăduseră să cadă, dar renunţaseră, ca nu cumva să se interpreteze. Un şobolan a dat să iasă dintr-o gaură, dar văzînd cine trece pe şosea, a rupt-o înapoi la fugă. Îngrijorat ca nu cumva, observîndu-l, primul ministru să-l impoziteze. Totul a durat o clipă. După care, peste Aviatorilor s-a întors liniştea. Liniştea ţării după doi ani de guvernare Văcăroiu. Liniştea ţării stoarse de atîtea preţuri mari. Liniştea ţării lehămisite de atîta politică demagogică. Liniştea ţării care are impresia că trăieşte un coşmar. Înainte vreme trecea aşa doar Ceauşescu. Acum trec mai mulţi.

Pînă la a fi numit prim ministru, acum doi ani, Nicolae Văcăroiu era un umil economist. Îşi curbase şira spinării în faţa lui Constantin Dăscălescu. Se repetase identic în faţa lui Petre Roman. A devenit apoi prim ministru. Nu pentru că era un mare bărbat de stat. Nu pentru că avea geniu sau măcar talent de economist. Nu pentru că era un bun gospodar. Pur şi simplu pentru că Ion Iliescu avea nevoie de un prim ministru mediocru. Ca să nu se mai repete tărăşenia cu Petre Roman. Cum de-a ajuns acest umil economist să străbată Bucureştiul într-o vijelie ca a lui Mircea cel Bătrîn. Cum a ajuns să meargă el spre casă în cinci maşini, ca Dumnezeul-Stalin?
Necunoscute sînt căile Domnului. Şi ale mediocrităţii ajunse la putere.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Citește și

• Papucii purtați de Judy Garland în „Vrăjitorul din Oz” s-au vândut pentru 28 de milioane de dolari. Cum au devenit cele mai valoroase obiecte cinematografice vândute vreodată
• MAE le recomandă cetăţenilor români care se află în Siria să părăsească ţara pe orice rută sigură
• Prințul William s-a întâlnit cu Donald Trump în timpul ceremoniei de redeschidere a Catedralei Notre-Dame din Paris. Care au fost punctele cheie ale discuției dintre cei doi