- Ion Cristoiu: „Cîte o dată împunsătura unei viespi omoară un voinic, iar o greşeală surpă un tron“. Sub această axiomă-umbrelă de filosofie, porneşte Alexandru Candiano-Popescu, unul dintre conspiratori la detronarea lui Cuza, în demonstraţia rolului jucat de un mic amănunt în căderea Domnitorului „adoptarea celor doi bastarzi“.
- Ion Cristoiu: Candiano Popescu crede că a fost una dintre greşelile de căpetenie a lui Cuza adoptarea celor doi bastarzi: „pe care îi aşezase în Palat, le dase numele său şi îi înconjurase de titluri şi de onoruri“.
- Ion Cristoiu: Gestul adîncise bănuiala că fostul colonel nimerit pe tron, vorba lui Bolintineanu printr-o „aiurare momentană“, vrea să-şi instaleze o domnie ereditară, sfidînd înţelegerea cu prinţul străin.
Cum funcţiona cenzura pe vremuri. Din Viaţa lui Cuza-Vodă, eseul de succes al lui Dimitrie Bolintineanu din 1868 – aflu că în vizită la Înalta Poartă fiind, Domnitorul Principatelor Unite a dat ciubuc de un milion de lei.
Ştiu însă că Dimitrie Bolintineanu a scris şi publicat, în 1860, broşura Vizita Domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole. Socotesc că jurnalul de călătorie sau chiar corespondenţa de faţa locului va conţine mult mai multe date despre întîmplare.
Am din întîmplare în Bibliotecă, despărţămîntul Literatură română, rafturile clasici, volumul doi din Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, colecţia Biblioteca pentru toţi, 1968.
Am descoperit-o căutînd o altă carte de-a lui Bolintineanu, Viaţa lui Cuza-Vodă, care mă interesa pentru un eseu despre Domnitor. N-am dat de mult invocata monografie. Am nimerit, în schimb, peste notele de călătorie la Constantinopol.
Fiind o ediţie anterioară lui 1989, nu-mi inspiră încredere. Ca să poată trece de cenzură, editorii obişnuiau să pigulească textele cu probleme sau chiar să le cresteze. Uneori marcau prin puncte puncte hartana tăiată şi aruncată la coş. Alteori nici nu mai catadicseau s-o facă, mai ales dacă volumul apărea într-o colecţie de larg consum.
Eu însumi am păţit asta. Student la Cluj fiind, devenisem favoritul lui Mircea Zaciu. Profesorul ţinea un seminar special, la Filologie, despre Camil Petrescu. Şi eu, camilpetrescian fiind, deşi student la Filosofie, mergeam la acest seminar, spre fericirea celor din anul IV, salvaţi de sîrguinţa mea. Profesorul se angaja în lungi taifasuri cu subsemnatul. Ceilalţi scăpau neîntrebaţi dacă au citit bibliografia dată pentru seminar.
Mircea Zaciu îngrijea la Dacia o colecţie interesantă, menită a scoate la lumină texte din trecut uitate. Mi-a cerut să îngrijesc Rapid-Constantinopol-Bioram, seducătorul jurnal de călătorie al lui Camil Petrescu din Turcia, graţie unei excursii în grup.
Am modernizat pe ici-colo textul, l-am corectat şi i-am scris o prefaţă.
I-am dat lui Mircea Zaciu manuscrisul. La apariţie, mi-a arătat, mai mult decît furios, că la cenzură eliminaseră un întreg capitol, Dansul pîntecului.
Li se păruse licenţios.
Culmea e că paginile respective erau mai puţin sexy decît cele din Ultima noapte de dragoste sau Patul lui Proust.
Mult mai grav, eliminarea unui întreg capitol nu fusese marcată în text, nici măcar semnalată în Prefaţă.
Cu experienţa asta nefericită în gînd, am socotit că trebuie să pun mîna şi pe ediţia princeps a Jurnalului de călătorie a lui Bolintineanu.
Am găsit-o la BAR. Aveam nevoie de ea şi pentru că în 1968, cînd s-a reeditat, nu se preciza anul apariţiei şi editura.
O răsfoiesc. Pentru a-mi da seama că nu-mi e de prea mare folos. E tipărită într-un amestec de română cu chilirică. Transcriu totuşi, datele necesare oricărei citări de specialitate:
„Vizita Domnitorului Principatelor Unite la Konstantinopole de D.B. (aici cineva a scris cu cerneală şi caligrafic între paranteze [alinteneamni])
Preţul: 1 sfanţihi.
Bucureşti, Imprimeria Naţională, Strada Nemţească, Hanu German, No. 27, 1860.”
Terminînd de transcris descopăr, la o răsfoire întîmplătoare, că textul a fost inclus şi în Viaţa lui Cuza-Vodă, Iaşi, Librăria „Autori români“, F. Saraga, Strada Păcurari, No. 2, 1904, sub titlul Călătoria Domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole.
Ca să vezi!
*
Meditaţia unui conspirator. „Cîte o dată împunsătura unei viespi omoară un voinic, iar o greşeală surpă un tron“.
Sub această axiomă-umbrelă de filosofie, porneşte Alexandru Candiano-Popescu, unul dintre conspiratori la detronarea lui Cuza, în demonstraţia rolului jucat de un mic amănunt în căderea Domnitorului „adoptarea celor doi bastarzi“.
Candiano Popescu crede că a fost una dintre greşelile de căpetenie a lui Cuza adoptarea celor doi bastarzi: „pe care îi aşezase în Palat, le dase numele său şi îi înconjurase de titluri şi de onoruri“.
Gestul adîncise bănuiala că fostul colonel nimerit pe tron, vorba lui Bolintineanu printr-o „aiurare momentană“, vrea să-şi instaleze o domnie ereditară, sfidînd înţelegerea cu prinţul străin.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro