Ion Cristoiu: Cînd oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă

• Ion Cristoiu: „E interesant acest joc, în care oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă. Iată o întreagă pleiadă de oameni culţi, inteligenţi, patrioţi, oameni de inimă şi cinstiţi, care, cu reale sacrificii, fără să lingă talerele nimănui, s-au lăsat traşi pe sfoară, doi ani şi jumătate, de către o mititică clică de ghiduşi”.
• Ion Cristoiu: „Unul dintre membrii partidului naţional de dincolo se dăduse, dintru începutul dezbinărilor, prin o bună mişcare instinctivă, de partea dlui Raţiu contra dlui Brote. Acesta din urmă, se-nţelege, era foc de necăjit asupră-i. Vine împrejurarea ca omul să fie silit a veni la Bucureşti”
• Ion Cristoiu: „Atunci, omul nostru se gîndeşte să ia lucru pe departe şi trimite la Bucureşti unui amic, comun lui şi dlui Brote, următoarea telegramă, a cărei autenticitate o garantăm. Iată-o: «Sosesc mîine Bucureşti incognito, mă!» Iscălită cu numele întreg. Auzi, incognito! O ilustru personaj! Incognito!”

Pentru o posibilă antologie de citate intitulată Marea proză în publicistica lui Caragiale.

Din reportajul politic antologic „Culisele chestiunii naţionale”, publicat în serial în Ziua, 25 feb, 27 feb, 28 feb, 29 feb, 1 martie, 2 martie 1896:

„Şi astfel se produce scandalul «Tribunei». Sărmana foaie e apucată de cătră d. Brote şi alţii de-o parte, de alta de cătră bătrînul Raţiu şi ceilalţi. Trag unii încoace, alţii încolo, şi bătrînul Raţiu, luptător deşi bătrîn, dar mai voinic, rămîne cu «Tribuna» în mînă.”

*

„E interesant acest joc, în care oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă. Iată o întreagă pleiadă de oameni culţi, inteligenţi, patrioţi, oameni de inimă şi cinstiţi, care, cu reale sacrificii, fără să lingă talerele nimănui, s-au lăsat traşi pe sfoară, doi ani şi jumătate, de către o mititică clică de ghiduşi. , de claqueurs, pique-assiette, de a înzestrare este tîrîrea lipicioasă faţă cu cei de sus, ifosul umflat faţă cu cei mici, minţirea continuă şi cu unii şi cu alţii – armele ordinare ale mai ordinar şiretlic.”

*

„D. Brote, foarte constrîns, începe aşa ia la deal, la vale şi tot pe de lături: că, în adevăr, este vreme să se înceapă o activitate mai hotărîtă, deoarece timpul se pierde în zadar în lupte infructuoase, cu disensiuni păgubitoare stării politice generale. a românilor; că e de datoria bun român să se gîndească matur la aceasta; că, că… şcl., şcl., vechile clişeuri banale şi uzate – metoda cunoscută a farsorilor, care ştiu să ţină discursuri de un kilometru fără un miligram de înţeles precis.”

*

„Pînă să venim la conferinţa a doua, în urma căreia sa făcut ruptură şi sa dat alarmă în presă, nu strică să povestim un mic incident ridicul, care caracterizează bine şi simplitatea şi şiretlicul.
Unul dintre membrii partidului naţional de dincolo, om de treabă, dar foarte simplu, greoi la spirit ca şi la trup, dar încă o dată om cumsecade, se dăduse, dintru începutul dezbinărilor, prin o bună mişcare instinctivă, de partea dlui Raţiu contra dlui. Brote. Acesta din urmă, se-nţelege, era foc de necăjit asupră-i. Vine împrejurarea ca omul să fie silit a veni la Bucureşti; aicea avea să ia nişte bani de undeva pentru plata unor datorii contractate de dînsul în propagandă şi lupta politică. Omul avea dreptul să pretindă această sumă, pentru care era urmărit de creditori; n-avea însă curajul să vie de-a dreptul, ştiind ce influenţă are compania Brote-Sturdza asupra locului de unde el avea să primească suma. Atunci, omul nostru se gîndeşte să ia lucru pe departe şi trimite la Bucureşti unui amic, comun lui şi dlui Brote, următoarea telegramă, a cărei autenticitate o garantăm; deaminteri, n-ar fi nevoie de ceva; o astfel de compoziţie telegrafică nu se poate născoci; ea se crede cît de colo că e naturală.

Iată-o:

«Sosesc mîine Bucureşti incognito, mă!» Iscălită cu numele întreg.

Un autor de teatru, dacă ar pune un personaj închipuit să bată aşa depeşi, ar fi acuzat pe drept cuvînt de exagerare poate cineva aşa de simplu? Iată că sa putut.

Ceea ce însă e permis naturii, nu e permis şi unui autor dramatic – un personaj atît de simplu numai natura are dreptul să-l creeze.

Auzi, incognito! O ilustra personaj! Incognito!”

Autorul dramatic care şi-a permis un personaj atît de simplu şi chiar Caragiale, creatorul nemuritoarei scene cu O dăm anonimă.

*

Scriam pe 31 mai 2014. Ioan Ghişe – Tîmpenia care-şi ridică fustele pentru a-şi arăta fundul

Cînd Crin Antonescu a pus pariul de ruletă rusească numit pragul de 20%, am tresărit imediat scris că, în fine, duşmanilor săi din politică li sa dat cheia de la demisia liderului PNL. Demisia – scriam – înseamnă pentru PNL dezastrul numit deschiderea succesiunii. Cam la toate partidele, cînd Liderul demisionează sau moare, începe automat bătălia pentru ai lua locul. La PNL, acest proces capătă doar accente ieşite din comun. PNL a 14%. Scor bun după opinia mea. Crin Antonescu şi-a dat demisia. Prin asta, în PNL sa deschisă succesiunea. Şi prin asta, dezastrul. Nu cel al bătăliei pentru şefie. Acesta e floare la ureche pe lîngă un alt dezastru provocat de deschiderea succesiunii. Pe scena noastră publică şi-a făcut apariţia politicianului care întruchipează perfect Tîmpenia care-şi ridică fustele pentru a-şi arăta fundul: Ioan Ghişe. Cel care se învîrtea în jurul Cotrocenilor, cu un tricou pe care scria Jos Băsescu! numai şi numai pentru ca Dan Voiculescu să-l dea la televizor. Acest ins ahtiat dupa luminile rampei mediatice, intrecut doar de Victor Ponta la nevoia mai mult decît sexuală de a se da la televizor pînă şi-n pauzele de publicitate, a realizat că deschiderea succesiunii e marea, unica lui şansă, de a se exiba. in public. Şi sa înscris la şefia PNL. Desigur, lui Crin Antonescu îi convinge. Ioan Ghişe n-are nici o şansă să învingă la Congresul PNL. Cum însă e singurul contracandidat al lui Klaus Iohannis, televiziunile de ştiri, chiar şi cele independente, îl invită să se expună. Nu ştiu dacă PNL va supravieţui după Congres. Ştiu însă sigur că va muri pînă la Congres. De ridicolul la care-l expune candidatul la şefia PNL: Măscăriciul Ioan Ghişe.

NOTĂ : Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro