- Ion Cristoiu: La Elena Ceauşescu ziua de exces al Cultului era 7 ianuarie, Ziua de naştere, la Maria Mareşal Antonescu e, ziua numelui, 15 august, Sfînta Maria. Curentul din 14 august 1942 tipăreşte pe prima pagină, dreapta sus, textul O mare doamnă, şi opera ei…
- Ion Cristoiu: „A înfiinţat spitale şi clinici acolo unde acestea lipseau; a organizat opera de asistenţă a răniţilor, a orfanilor, a văduvelor şi a tuturor acelora al căror sprijin se află pe front, prin jertfe personale, prin sforţări prodigioase. „
- Ion Cristoiu: „Spitalele sale, căminele, şcolile, salariile şi atelierele vorbesc despre Doamna Maria Mareşal Antonescu mai bine decît cel mai frumos elogiu. Ieri a fost ziua numelui său. A petrecut-o în mijlocul răniţilor, vizitînd un spital, ducînd acolo bucuria personală a unei sărbători de familie”.
La Elena Ceauşescu ziua de exces al Cultului era 7 ianuarie, Ziua de naştere, la Maria Mareşal Antonescu e, ziua numelui, 15 august, Sfînta Maria. Curentul din 14 august 1942 tipăreşte pe prima pagină, dreapta sus, textul O mare doamnă, şi opera ei…:
„Încă din primele ceasuri ale războiului nostru, o femeie cu sufletul generos a ridicat steagul tuturor mărinimiilor pentru ocrotirea şi mîngîierea naţiei. Doamna Mareşal Antonescu.
A înfiinţat spitale şi clinici acolo unde acestea lipseau; a organizat opera de asistenţă a răniţilor, a orfanilor, a văduvelor şi a tuturor acelora al căror sprijin se află pe front, prin jertfe personale, prin sforţări prodigioase. A despovărat Statul de sarcina ce-i revenea în problemele de ocrotire şi de asistenţă. Nu numai atât, prin Consiliul de Patronaj a întîmpinat necazurile, le-a împiedicat să se adune, şi a făcut o adevărată operă de higiena socială în timp de războiu, disciplinînd munca, împiedecînd descurajarea şi efectele ei, chemând femeia la o mare misiune.
Este aici vorba de o activitate colosală, despre care istoria va pomeni cu respect, pentru că d-na Maria Mareşal Antonescu şi-a început opera în zile de grea încercare, şi în mijlocul unui impas care semănase multă indiferenţă.
D-na Maria Mareşal Antonescu s’a gîndit la copii din şcoli, şi le-a înfiinţat cantine şi clinici. S’a gîndit la studenţie, şi le-a ameliorat tratamentul în internate. A înfiinţat asistenţă şi o milă organizată în favoarea celor cari încercau să îmbrăţişeze mici meşteşuguri. A dat intelectualilor posibilitatea de a avea un restaurant al lor, curat şi eftin. A dat de lucru celor harnici şi fără altă avere decît braţele lor. A înfiinţat depozite şi ateliere.
Mult a făcut, şi va mai face încă mult. De la mijloacele materiale pe care le-a folosit, şi până la înfăptuirea care cinstesc numele Doamnei Maria Mareşal Antonescu este cale tot atît de lungă, cît şi de la banul muncii pînă la mîncarea caldă servită la timp, pe masă.
E o muncă feminină, modestă şi tenace. Este munca de fiecare zi a gospodinei, multiplicată şi extinsă la maximum. Fiindcă nu e lucru uşor să ai în fiecare gară pe unde trece un tren cu răniţi, ceaiuri şi ţigări, ajutor medical şi cuvinte de mîngîiere, în colaborare cu «Crucea Roşie».
Opera aceasta de organizare a asistenţii sociale în timp de războiu cuprinde energia însufleţitoarei Consiliului de Patronaj. Este o fiinţă mică şi delicată, care a luat asupra sa o nobilă misiune, urmînd tradiţiile noastre româneşti.
Spitalele sale, căminele, şcolile, salariile şi atelierele vorbesc despre Doamna Maria Mareşal Antonescu mai bine decît cel mai frumos elogiu.
Ieri a fost ziua numelui său. A petrecut-o în mijlocul răniţilor, vizitînd un spital, ducînd acolo bucuria personală a unei sărbători de familie.
Cu acest prilej, subliniem omagiul datorit operei sale cu un gînd deplin pentru sănătatea şi fericirea gloriosului Conducător al Statului, Mareşalului Ion Antonescu, şi pentru victoria deplină a tuturor năzuinţelor sale pentru România, la care este atît de frumos ajutat de o tovarăşe de viaţă demnă de rolul pe care istoria i l-a destinat.”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro