• Ion Cristoiu: Genială observaţie a lui Nae Ionescu despre marea problemă a alipirii Transilvaniei la Regat: „Pentru aproape toate statele mărite pe socoteala fostei monarhii austro-ungare, dificultatea cea mai însemnată decurge din faptul că organizarea administrativă a acestor ţări e inferioară celei asigurate de sistemul funcţionăresc al Vienei”.
  • Ion Cristoiu: Printre trucurile folosite de Vasilli Axionov în capodopera sa Une saga moscovite se numără şi inserţia citatelor din jurnale. Ea încheie un capitol deschis, de regulă, cu o parabolă despre un animal, o pasăre, însufleţite artistic.
  • Ion Cristoiu: Ceremoniile dedicate înfrîngerii lui Mithridates stau sub semnul unei legi eterne a puterii: Nevoia învingătorului de a supralicita forţa învinsului pentru ca fapta sa să pară şi mai mare.

Două cărţi. Am primit prin Amazon două dintre cărţile comandate în cadrul noii şi trecătoarei mele campanii Totul despre TiberiuTibère, le second César, de Catherine Salles (editura Robert Lafont, 1985), şi tot de Catherine Salles, Les grands sites archéologiques de Rome (editure Archéologie Nouvelle, 2013). Căutînd cum se scrie exact titlul primei cărţi, pentru a-l copia, deoarece mi-e lene să mă mut pe tastatura franceză, cu accentele sale complicate tipografic, am mai dat de o altă carte în legătură cu Tiberius: Voyage chez les empereurs romains: Ier siècle av. J.-C. – IVe siècle apr. J.-C. de Catherine Salles în colaborare cu Jean-Claude Golvin, pe care evident o comand de pe Amazon.it, nu înainte de a vedea ce alte cărţi m-ar interesa pe acest subiect. Deschid cartea lui Salles (Tibère la second César) la primele pagini. Îmi sare în ochi Motto-ul, luat din Paul Valery. Nu ştiam că poetul a fost un admirator al lui Tiberius. Citez:

„Tiberius mă inspiră, Tiberius rezonabilul, înţeleptul ajuns la dispreţ, şi care, din dezgust, strică atotoputernicia, risipeşte puterea şi oamenii, împinge înţelepciunea în cruzime, şi reflecţia în fantezie. Singurul Împărat care a ştiut să-i dispreţuiască pe istorici. Şi singurul care a îndeplinit acest lucru dificil: de a fi al doilea Cesar.”

Exemplarul primit prin Amazon a aparţinut unui proprietar particular. Numai astfel se explică scrisul cu creionul sub titlul din interior: „42 av Je-37 ap empereur 14-37”. Cu acelaşi creion sînt făcute mai multe sublinieri. Interesat de Capri, caut în carte capitolul dedicat izolării lui Tiberiu pe insulă. Nu e un capitol, e un intertitlu: Tiberiu părăseşte Roma. Despre Capri, intertitlul sună astfel: Tiberiu părăseşte Roma. Cartea despre Roma are subtitlul Promenade dans la ville antique, din seria Archéologie Vivante. Din simpla răsfoire îmi dau seama că e un ghid al Romei antice scris însă de un mare specialist în Roma antică.

Recomandări

25 DE PERSOANE MOR ÎN URMA TAIFUNULUI GAEMI
BIDEN: MĂ RETRAG PENTRU DEMOCRAȚIE
NETANYAHU VREA O GAZA DEMILITARIZATĂ
KAMALA, SHOW ME THE MONEY!
ZBORURI OPRITE PE AEROPORTUL DIN FRANKFURT
ALARMA SUNĂ DIN NOU LA TULCEA

*

Genială observaţie a lui Nae Ionescu despre marea problemă a alipirii Transilvaniei la Regat:

„Pentru aproape toate statele mărite pe socoteala fostei monarhii austro-ungare, dificultatea cea mai însemnată decurge din faptul că organizarea administrativă a acestor ţări e inferioară celei asigurate de sistemul funcţionăresc al Vienei. Nemulţumirile popoarelor din vechea monarhie erau mai mult de ordin naţional şi mai puţin de ordin administrativ. Dacă însă, în noua configuraţie a Europei, aceste nemulţumiri au dispărut, nu e mai puţin adevărat că ele au fost înlocuite cu altele. Vienei, centru cu intuiţie administrativă, dar fără instituţie spirituală, i s-au substituit Belgradul sau Bucureştii.” (Nae Ionescu, În Iugoslavia – şi la noiCuvîntul, 9 august 1928).

*

Referiri la Dej. Printre trucurile folosite de Vasilli Axionov în capodopera sa Une saga moscovite se numără şi inserţia citatelor din jurnale. Ea încheie un capitol deschis, de regulă, cu o parabolă despre un animal, o pasăre, însufleţite artistic. La un moment dat, paginile din presa sovietică, a democraţiilor populare şi a lumii în general, fac referiri şi la Gheorghiu Dej. Citez aşa cum se vede în varianta franceză, astfel că mi-e greu să spun dacă stîlcirile sînt opera scriitorului sau a traducătorului din franceză:

„Stima şi technica:
Tov. Gheorghiu-Dej apelează la demascarea definitivă a bandei Foris -Patroşeanu, agenţi ai spionajului Americii şi ai Belgradului.”

Despre România mai găsesc o referire în jelania unui membru al Grupului Dostoieveski, arestat în urma unei provocări regizate de o tipă agent al NKVD:

„După părerea Verei, totul provenea din greşeala acelui evreu român, Ilya Werner.”

*

Pentru Tacitus, analistul politic al tuturor timpurilor. Ceremoniile dedicate înfrîngerii lui Mithridates stau sub semnul unei legi eterne a puterii:
Nevoia învingătorului de a supralicita forţa învinsului pentru ca fapta sa să pară şi mai mare:

„Chiar şi la Roma numele lui era cunoscut, iar împăratul, căutînd să-şi scoată în relief propria-şi slavă, o mări pe a învinsului.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro