Ion Cristoiu: De ce a reluat Mircea Geoană teza Fraudării alegerilor prezidenţiale din 2009

Ion Cristoiu Ion Cristoiu-editorial
  • Ion Cristoiu: Un interviu luat lui Mircea Geoană de Digi 24 i-au dat fostului candidat la prezidenţialele din 2009 pierdute în favoarea lui Traian Băsescu, prilejul de a declara că el n-a pierdut, ci a cîştigat alegerile, dar că rezultatul oficial a fost rodul unui Pact cu diavolul al unor lideri şi instituţii.
  • Ion Cristoiu: De ce? Pentru că Mircea Geoană va candida la prezidenţiale. El ştie însă că în campania electorală (cînd aceasta va începe în chip oficial, deocamdată Mircea Geoană duce una pe şest) secvenţa Ţopăielii riscă să fie folosită cu deosebită eficienţă, pentru umplerea de ridicol.
  • Ion Cristoiu: În plus, ipostaza de victimă a unui Pact cu Diavolul îi va spori capitalul de simpatie. Are şanse Mircea Geoană să fie crezut? Are. Cu o singură condiţie: Să apară dovezi precise ale Conspiraţiei sub forma unor documente ţinute pînă acum prin seifuri.

Ion Cristoiu: Un interviu luat lui Mircea Geoană de Digi 24 i-au dat fostului candidat la prezidenţialele din 2009 pierdute în favoarea lui Traian Băsescu, prilejul de a declara că el n-a pierdut, ci a cîştigat alegerile, dar că rezultatul oficial a fost rodul unui Pact cu diavolul al unor lideri şi instituţii.

Un interviu luat lui Mircea Geoană de Digi 24 i-au dat fostului candidat la prezidenţialele din 2009 pierdute în favoarea lui Traian Băsescu, prilejul de a declara că el n-a pierdut, ci a cîştigat alegerile, dar că rezultatul oficial a fost rodul unui Pact cu diavolul al unor lideri şi instituţii:

„Dacă ar fi să vorbesc puţin de 2024, din experienţa mea puţin mai veche, este că este o discuţie că PSD-ul ar trebui să cîştige. E legitim, firesc, e un partid mare, important. Am avut şi eu rolul meu şi contribuţia mea în acest partid. Să cîştige după 20 de ani alegerile prezidenţiale. Aş reaminti faptul că în 2009 noi am cîştigat alegerile prezidenţiale şi care au fost denaturate dintr-un pact cu diavolul, pe care lideri şi instituţii l-au făcut în acel moment şi consecinţele acelui pact cu diavolul le vedem şi acum. ”

Teza că în turul al II-lea din 2009 PSD a cîştigat alegerile prezidenţiale şi nu PDL aşa cum a declarat oficial Biroul Electoral Central pe 7 decembrie 2009, nu e nouă în cazul lui Mircea Geoană şi nici în cazul PSD.

Exit- poollurile din seara de 6 decembrie 2009 l-au dat pe Mircea Geoană învingător, chiar dacă la o distanţă mică, , în marja de 3% , de Traian Băsescu. Mircea Geoană s-a proclamat deîndată învingător. La un asemenea scor dat (repet) de sondajele la ieşirea de la urne şi nu de numărătoarea voturilor, s-ar fi cuvenit o anume prudenţă. Mircea Geoană n-a mărturisit-o. La sediul PSD, el şi conducerea partidului au organizat o sărbătoare transmisă în direct. Traian Băsescu s-a proclamat şi el învingător. Între cele două proclamări se întindea o distanţă uriaşă. A lui Traian Băsescu era o simplă proclamare sau, ca să fim exacţi, o nerecunoaştere a înfrîngerii. A lui Mircea Geoană a avut toate notele unei sărbătoriri. Săritul în sus al candidatului (de aici porecla de Mister Ţopăilă), mulţumirile adresate soţiei depăşeau simpla proclamare. Mircea Geoană lăsa impresia că are date în plus faţă de Exit- poollurile şi că aceste date îi confereau certitudinea că numărătoare îi va confirma proclamarea.

 Această presupunere a făcut ca lumea să meargă la culcare convinsă că Mircea Geoană a cîştigat. Mulţi au făcut-o după ce s-au îmbătat. Alegătorii lui Traian Băsescu, de tristeţe, alegătorii lui Mircea Geoană, de bucurie.

În plus, cele două televiziuni care făceau parte din Coaliţia politico-mediatică Jos Băsescu! (Antena 3 a lui Dan Voiculescu şi Realitatea lui Sorin Ovidiu Vîntu) au creat atmosfera unei victorii indiscutabile a lui Mircea Geoană.

Ştim cu toţii ce s-a întîmplat după aceea.

Pe 7 decembrie 2009, BEC l-a proclamat învingător pe Traian Băsescu. S-a adus drept argument al diferenţei faţă de e sondaje faptul că anunţarea rezultatelor din seara lui 6 decembrie 2009 nu ţinuse cont de votul din Diaspora. Dacă ne gîndim că şi în 2014, Diaspora a fost invocată pentru a justifica victoria incredibilă a lui Klaus Iohannis din turul al II-lea, avem temeiuri să suspectăm că votul Diasporei e folosit de Sistem în bătălia politică. Suspiciune întărită atît în 2009, cît şi în 2014, de lipsa unor mecanisme serioase de verificare a votului din Diaspora, mai ales, de supravegherea de către presă.

Dacă a fost sau nu cîştigător pe bune Mircea Geoană nu putem şti. Nu s-au ivit documente păstrate pînă acum secrete care să dezvăluie vreo Operaţiune a Statului paralel. După mărturisirile lui Dan Andronic despre prezenţa Codruţei Kovesi şi a lui Liviu Maior în Sufrageria lui Gabi Oprea în seara anunţării rezultatelor n-au ieşit în lume documente care să confirme că prezenţa celor doi, absolut ciudată, a ţinut de o Operaţiune.

Sigur e că anunţarea rezultatului oficial a doua zi a fost o cumplită lovitură de imagine pentru Mircea Geoană. Ea n-ar fi avut loc dacă Mircea Geoană ar fi fost mai prudent în proclamarea victoriei. Raportată la rezultatul oficial, ceremonia de sărbătorire în direct l-a umplut de ridicol. Imaginea de Ţopăilă a jucat un rol important în scoaterea sa din jocurile politice pînă la numirea ca secretar general adjunct NATO, începutul unei reveniri subtile a lui Mircea Geoană în prim planul scenei româneşti.

Mircea Geoană n-a recunoscut rezultatul oficial. El, dar şi liderii PSD de la acel moment – Liviu Dragnea, Victor Ponta – au contestat rezultatul oficial atît prin declaraţii, cît şi prin depunerea unei Contestaţii la CCR, în 8 decembrie 2009, prin care se cerea anularea turului al II-lea şi reluarea alegerilor. Pe 11 decembrie CCR a respins Contestaţia. Traian Băsescu a rămas preşedintele României.

De atunci în nici o clipă, Mircea Geoană, liderii PSD, presa favorabilă PSD, în frunte cu Antena 3, n-au recunoscut victoria lui Traian Băsescu. În 2017, ca urmare a dezvăluirilor de senzaţie făcute de Dan Andronic (vezi Scandalul Sufrageria lui Gabi Oprea), discuţiile despre fraudare au fost reluate. S-a constituit o Comisie de anchetă parlamentară, care, în condiţiile unui Parlament dominat de PSD, a înaintat Plenului, care l-a votat, un Raport a cărei principală concluzie era Fraudarea prezidenţialelor din 2009. Raportul a fost înaintat diferitelor instituţii, inclusiv Parchetului.

Nu s-a întîmplat nimic.

Afacerea părea moartă.

În 1 septembrie 2022, la 13 ani de la prezidenţialele din 2009, Mircea Geoană reia acuzaţia. Faţă de alte dăţi el e acum mult mai categoric şi mult mai explicit.

De ce?

Pentru că Mircea Geoană va candida la prezidenţiale. El ştie însă că în campania electorală ( cînd aceasta va începe în chip oficial, deocamdată Mircea Geoană duce una pe şest) secvenţa Ţopăielii riscă să fie folosită cu deosebită eficienţă, pentru umplerea de ridicol. Cu deosebită eficienţă, deoarece nimic nu e mai periculos în România pentru un politician decît imaginea de tip penibil.

Dacă însă opinia publică se convinge că în 2009 Mircea Geoană chiar a cîştigat, atunci Ţopăiala nu mai e Ţopăială, ci manifestarea tipică a unui cîştigător.

În plus, ipostaza de victimă a unui Pact cu Diavolul îi va spori capitalul de simpatie.

Are şanse Mircea Geoană să fie crezut?

Are.

Cu o singură condiţie:

Să apară dovezi precise ale Conspiraţiei sub forma unor documente ţinute pînă acum prin seifuri.

Dezvăluirile despre Traian Băsescu au creat condiţiile pentru ca teza Fraudării din 2009 să fie crezută.

Şi fără a fi adepţi ai Teoriei Conspiraţiei te întrebi cum de a ieşit la ţanc de la SRI dosarul de informator şi cum de e acuzată fiica de afaceri de corupţie pentru campania electorală din 2009.

Pare că Forţele Interne şi Externe care au optat pentru Geoană – Preşedinte au ţinut cont de necesitatea de a justifica Ţopăiala din 6 decembrie 2009, seara.

Nu ştiu dacă victoria lui Traian Băsescu e rezultatul unui Pact cu Diavolul.

Prin urmare, nu ştiu dacă în seifurile unor instituţii se află dovezi zdrobitoare în acest sens.

Dacă sînt, Mircea Geoană n-a făcut altceva decît să dea semnalul ca aceste documente vor ieşi în lume, după sistemul Dosarului de la Securitate al lui Traian Băsescu.

Dacă nu sînt, Mircea Geoană n-ar trebui să insiste pe această teză.

Riscă să fie mai penibil decît în imaginea Ţopăielii fără rost.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro