- Ion Cristoiu: Universul, 18 februarie 1941: „Toate spectacolele, precum şi localurile publice se închid la ora 23, cu excepţia restaurantului CFR din Gara de Nord, care va rămîne deschis toată noaptea, dar numai la dispoziţia publicului călător.”
- Ion Cristoiu: „Circulaţia autobuzelor, tramvaielor, taxiurilor şi tuturor vehiculelor particulare este admisă pînă la ora 24, afară de taxiurile care deservesc Gara de Nord după normele stabilite de Prefectura Poliţiei Capitalei. „
- Ion Cristoiu: „Circulaţia pietonilor este permisă pînă la ora 24 şi aceasta numai în grupuri de maximum trei persoane, nefiind permisă staţionarea. „
Nefasta influenţă a criticii. În 1963, după Moromeţii, şi după o lungă tăcere, Marin Preda iese pe piaţă cu un roman despre oraş, Risipitorii, încercînd să-l concureze pe Camil Petrescu, maestrul prozei urbane. A fost un dezastru. Memoria lui Marin Preda, ca a oricărui mare scriitor, memoria sentimentală, desigur, s-a format, precum zăcămîntul de cărbune în adîncuri, în anii copilăriei. Scriitorului îi lipseşte memoria sentimentală a oraşului.
În 1973, sub semnul lecturilor hulpave, am citit Risipitorii.
Rezultatul a fost această însemnare dintr-un Caiet:
„Făcînd o glumă, aş spune că însuşi autorul, asemenea personajelor, îşi risipeşte talentul. Dincolo de un asemenea joc de cuvinte, demn să înnobileze redactorii de jurnale, rămîne adevărul asupra cărţii lui Marin Preda: o risipire a forţelor creatoare, trădată de compoziţia sfîrtecată în bucăţi, de personajele scoase din scenă înaintea împlinirii artisticeşti, de moromeţizarea lumii urbane. Cartea e rodul unui sindrom comun multor scriitori români: sensibilitatea la critică. Scriitorul român, în ciuda săgeţilor aruncate în tabăra criticii, e de o susceptibilitatea cumplită la vocile acestei meserii dispreţuite de el public, dar admirate în taină. Paradoxal, influenţa criticii se face prin reacţie: scriitorul se îndîrjeşte să demonstreze cît de neavenite sînt observaţiile criticii. Ca în cazul lui Marin Preda, despre care criticii au zis, da, e mare în descrierea universului rural, dar nu se pricepe la universul urban. Adevărata proză e cea despre oraş, nu despre sat, despre intelectuali, nu despre rurali. Şi, o altă precizare: cei mai sensibili sînt marii scriitori. Aici, relaţia critic-scriitor se umple de semnificaţii comice. Scriitorul a atins deja situaţia în care, răsfoind studiul critic, caută numai adjectivul «genial». Criticul, strivit de această glorie, de însemnătatea creaţiei în raport cu analiza îşi sofistichează strîmbăturile din nas. Da, zice el, Marin Preda a dat un roman al ţăranilor, dar se dovedeşte mai slab în abordarea lumii orăşeneşti. Şi Marin Preda vede aici, dintr-o străfulgerare, intenţii ofensatoare: adică el, Marin Preda, ar fi incapabil să iasă din ţărăniile lui?! Şi drept consecinţă, scrie un roman despre oraş, care poartă numele «Risipitorii».
Un dezastru.”
*
Din ziare. Universul, 18 februarie 1941:
„Circulaţia pe străzi este permisă pînă la ora 12 noaptea.
Toate spectacolele precum şi localurile publice se vor închide la ora 23
Comandamentul militar al Capitalei a dat următoarea ordonanţă Nr. 10:
Noi, general de divizie C. Niculescu, comandantul militar al Capitalei.
Avînd în vedere decretul lege Nr. 856 din 11 Februarie 1938, prin care se instituie starea de asediu pe tot cuprinsul ţării.
Avînd în vedere interesul menţinerei ordinei publice, siguranţei statului şi prevenirei dezordinelor,
ORDONĂM
Art. 1. – Toate spectacolele, precum şi localurile publice se închid la ora 23, cu excepţia restaurantului CFR din Gara de Nord, care va rămîne deschis toată noaptea, dar numai la dispoziţia publicului călător.
Art. 2. . – Circulaţia autobuzelor, tramvaielor, taxiurilor şi tuturor vehiculelor particulare este admisă pînă la ora 24, afară de taxiurile care deservesc Gara de Nord după normele stabilite de Prefectura Poliţiei Capitalei.
Art. 3. – Circulaţia pietonilor este permisă pînă la ora 24 şi aceasta numai în grupuri de maximum trei persoane, nefiind permisă staţionarea.
Art. 4. –Călcarea dispoziţiilor din prezenta ordonanţă se pedepseşte cu închisoare corecţională de la o lună la 2 ani, pronunţîndu-se si pedepsele complimentare prevăzute de art. 25 din codul penal.
Art. 5. – Constatarea acestor infracţiuni este dată în seama tuturor organelor poliţieneşti, militare şi ordinare, care vor dispune arestarea şi înaintarea infractorilor la Tribunalul Militar.
Art. 6. – Toate dispoziţiunile prevăzute prin ordonanţa No. 9 din 25 Ianuarie 1941, precum şi din ordonanţele anterioare, cari nu contravin dispoziţiunilor acesteia, rămîn în vigoare.
Art. 7. – Prezenta ordonanţă se va afişa pe străzi, în localuri, instituţiuni publice şi particulare, intrînd în vigoare de la data afişării.
Dată la Comandamentul militar al Capitalei în Bucureşti, astăzi 15 Februarie 1941.
Comandantul militar al Capitalei, General de divizie, C. NICOLESCU
Prim procuror militar, Lt.-col. magistrat T. TOMIŢĂ”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro