Ion Cristoiu: Electoratul vrea să-i spui nu ce vrei tu, ci ce vrea el

  • Ion Cristoiu: Scrisesem şi publicasem pe vremuri un eseu despre învăţăturile extrase de marele scriitor Llosa din experienţa sa eşuată, între care se numără şi cea potrivit căreia n-ar fi putut cîştiga preşedinţia Peru fără a încheia tîrguri.
  • Ion Cristoiu: Atlasul Marii Debarcări, o altă carte despre Operaţiunea Overlord din zorii lui 6 iunie 1944, îmi confirmă bănuiala stîrnită de lecturi mai vechi. Pe teren, nemţii au fost superiori aliaţilor, americanilor, mai ales. Cartea dă cîteva explicaţii. Le-aş adăuga pe ale mele.
  • Ion Cristoiu: Îndreptarea e oficiosul Partidului Liga Poporului, general Averescu. Îndreptarea îi arsese lui Nicolae Iorga cîteva bîte tipografice în spinare. Acum, Averescu le cerea redactorilor să-l lase în pace pe Nicolae Iorga. Ce mogul ar face aşa azi cu presa din proprietatea sa?!

Ion Cristoiu: Scrisesem şi publicasem pe vremuri un eseu despre învăţăturile extrase de marele scriitor Llosa din experienţa sa eşuată, între care se numără şi cea potrivit căreia n-ar fi putut cîştiga preşedinţia Peru fără a încheia tîrguri.

1. 2014, vara. La Interviurile lui Ion Cristoiu, Crin Antonescu îmi vorbeşte de ambiţia sa de a candida la prezidenţiale ca un om liber care să nu depindă de maşinăria de partid, de cercurile de interese, de Servicii.

N-am nici o îndoială că declaraţia se înscrie într-o abilă strategie electorală, ţintind electoratul tînăr, scîrbit de politica de pînă acum, dar şi electoratul care n-a ieşit la vot în decembrie 2012.

Dacă strategia asta va fi eficientă – rămîne de văzut.

Oricum, ea depinde nu numai de candidat, dar şi de maşinăria care dă veste, pe la răspîntii, că noua stea a politicii şi-a propus să fie liber de orice contract.

Eu însă chiar în timp ce vorbea Crin Antonescu m-a dus gîndul la Peştele în apă, volumul de Memorii al lui Vargas Llosa, fericitul prozator latino-american şi nefericitul candidat la preşedinţia Republicii Peru.

Scrisesem şi publicasem pe vremuri un eseu despre învăţăturile extrase de marele scriitor din experienţa sa eşuată, între care se numără şi cea potrivit căreia n-ar fi putut cîştiga preşedinţia fără a încheia tîrguri.

Întors acasă, mă apuc să verific dacă am publicat cumva în ultimul timp partea aceasta din eseu.

Din cîte-mi amintesc, am invocat doar pasajul despre electoratul care vrea să-i spui nu ce vrei tu, ci ce vrea el.

Partea cu negustoria nu ţin minte s-o fi invocat.

Strădaniile mele de a vedea ce am publicat sînt zadarnice.

Atît folderul Posibile eseuri, cît şi cel Tablete nu oferă motorului de căutare nici un răspuns.

Ce haos mai e şi în gestionarea de către subsemnatul a ceea ce am scris şi publicat?!

2. Atlasul Marii Debarcări, o altă carte despre Operaţiunea Overlord din zorii lui 6 iunie 1944, îmi confirmă bănuiala stîrnită de lecturi mai vechi.

Pe teren, nemţii au fost superiori aliaţilor, americanilor, mai ales.

Cartea dă cîteva explicaţii. Le-aş adăuga pe ale mele:

1) Americanii se aflau în Normandia din 1944, ca mai pînă nu demult în Afganistan sau ca în 1962, în Vietnam.

Nu aveau în ceea ce făceau îndîrjirea unei credinţe

Pentru ei, debarcarea, paraşutarea, aruncatul grenadei, trasul cu puşca ţineau de îndatoririle reclamate de un job.

Nemţilor le era însă clar că Debarcarea era un nou pas, dacă nu chiar crucial, în avansul Duşmanului spre Berlin.

Sigur, s-ar putea obiecta că nemţii se aflau într-un teritoriu cucerit şi nu pe teritoriul lor.

Da, dar acest teritoriu era situat înaintea Germaniei, şi apărarea poziţiilor din Normandia ţinea de apărarea Germaniei.

Şi cînd te gîndeşti că românaşii noştri n-au fost în stare să apere nici măcar Poarta Moldovei de avansul trupelor cotropitoare venite de la Moscova!

3. Din Îndreptarea, apărută duminică, 8 noiembrie 1924, decupez această epistolă, aşezată stînga sus, pe pagina întîi:

„O scrisoare a d-lui General Averescu

Domnule Director

Zilele acestea s-au publicat în «Îndreptarea» mai multe articole împotriva d-lui N. Iorga, pornite din indignare provocată de recentele d-sale atacuri în contra mea.

Atacurile însă, în deobşte, acelea ale d-lui Iorga în deosebi, mă lasă perfect rece. Prin nimic justificate, ele rămîn absolut fără nici un efect.

De altfel, opinia publică de mult mi-a făcut cinstea de a-mi dărui o armură foarte solidă, de care s-au sfărîmat rînd pe rînd, chiar săgeţile cele mai veninoase şi mai iscusit îndreptate asupra mea.

Vă rog de aceia, Domnule Director, cînd veţi mai primi asemenea articole, să mulţumiţi în numele meu autorilor, dar să nu le mai daţi ospitalitate în coloanele ziarului nostru.

Merg, în această privinţă şi mai departe. Aş fi de părere că nici atitudinile sau ideile politice ale d-lui Iorga să nu mai fie combătute în coloanele «Îndreptărei». Această sarcină şi-o ia d. Iorga însuşi, sarcină de care s-a achitat, după cum ştiţi prea bine, cu aşa mare talent şi atît de plastic, în propriul d-sale ziar. Cel mult, «Îndreptarea» va putea, din cînd în cînd, pune pe două coloane opiniile d-lui Iorga.

Primiţi, vă rog, Domnule Director, împreună cu mulţumirile mele, încredinţarea celor mai bune sentimente ce vă păstrez.

General AVERESCU“

Îndreptarea e oficiosul Partidului Liga Poporului, general Averescu. Nicolae Iorga, cu hachiţele sale tipice, îl atacase mîrşav, în Parlament pe Averescu pentru nu ştiu ce fapte comise în timpul Războiului.

Averescu îl provocase la duel.

Ziarul Îndreptarea îi arsese lui Nicolae Iorga cîteva bîte tipografice în spinare.

Acum, Averescu le cerea redactorilor să-l lase în pace pe Nicolae Iorga.

Ce mogul ar face aşa azi cu presa din proprietatea sa?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro