Ion Cristoiu: Îl credeţi în stare pe Klaus Iohannis să tîrască România în Războiul din Moldova? Eu îl cred

• Ion Cristoiu: Miercuri, 1 martie 2023, sirenele de alarmă au răsunat în toată ţara. Mai marii ţării ne-au asigurat prin şeful IGSU că e vorba de un simplu exerciţiu reluat după cei doi ani de Pandemie.
• Ion Cristoiu: Ce se întîmplă acum nu de deloc normal. Nu cumva de a ne pregăti de un Război care va izbucni nu peste multă vreme? O asemene întrebare risca să fie pusă sub semnul unei înspăimîntări inutile a populaţiei.
• Ion Cristoiu: În plan occidental asistăm la o oboseală a opiniei publice în chestiunea solidarităţii cu Ucraina. Americanii simt nevoia unei reînsufleţiri spectaculoase a opiniei publice occidentale. Şi cum deocamdată pe frontul ucrainean nu se întîmplă nimic spectaculos se pune la cale deschiderea unui alt front: Cel din Republica Moldova.

Miercuri, 1 martie 2023, sirenele de alarmă au răsunat în toată ţara. Mai marii ţării ne-au asigurat prin şeful IGSU că e vorba de un simplu exerciţiu reluat după cei doi ani de Pandemie. Că la un moment dat s-a decis un exerciţiu de alarmare a populaţiei pentru a verifica dacă mai există instrumentele respective e de la sine înţeles.

Nicolae Ceauşescu n-a putut pleca de pe acoperişul CC, cu cinci elicoptere, ci doar cu două, pentru că restul n-au putut ateriza din cauza pădurii de antene. Ar fi fost normal ca din cînd în cînd să se facă un exerciţiu de ceea ce se numeşte extragerea Conducătorului pe calea aerului în caz de necesitate. Nimeni nu s-a gîndit la un asemenea exerciţiu deşi intra în procedurile standard – pentru că nimeni nu s-a gîndit că va veni un moment cînd Tovarăşul va trebui să fie extras din CC. Era normal să se verifice cum funcţionează sirenele de alarmare pentru bombardament chiar dacă posibilitatea unui atac aerian era exclusă din simplul motiv că aşa scrie la proceduri.

Ce se întîmplă acum nu de deloc normal.

Cum adică să faci să sune sirenele în fiecare lună, în prima miercuri, însoţită de sfaturi cum să te pui la adăpost, cum să-ţi pui masca?

Astfel de exerciţii au avut loc în prima parte a lui 1941, cînd Ion Antonescu ştia că se apropie intrarea României în Război.

În aceste condiţii ce rost are programarea în fiecare lună a unor exerciţii menite a simula alarmele în caz de atac aerian?

Nu cumva de a ne pregăti de un Război care va izbucni nu peste multă vreme? O asemene întrebare risca să fie pusă sub semnul unei înspăimîntări inutile a populaţiei. Noi însă o punem şi facem asta pentru că o serie de fapte aparent disparate şi aparent nesemnificative din ultima vreme se înscriu în scenariul posibil al unei antrenări a României în Războiul din Moldova. Un Război care pare pe zi ce trece tot mai inevitabil. Politica externă şi militară a României a fost confiscată de un singur om:

Klaus Iohannis.

Aşa ceva s-a întîmplat o singură dată în istoria României:

În 1940, cînd toate deciziile militare şi externe ale României au fost luate de un singur om, Carol al II-lea, fără a se consulta cu nimeni şi mai ales fără a informa ţara de ce făcea el în secret.

De la izbucnirea Războiului din Ucraina, toate deciziile luate de România ţin de un singur om:

Klaus Iohannis.

Ca şi Carol al II-lea, Klaus Iohannis decide în secret ca urmare a unor înţelegeri secrete.

Abia acum s-a descoperit de exemplu că Klaus Iohannis a acceptat ca Ucraina să adîncească Bâstroe şi Chilia pentru a-şi face propriul braţ al Dunării cu avantajul de a fi navigabil.

Nu e singura înţelegere luată în secret de Klaus Iohannis.

Din cînd în cînd ies la suprafaţă semnele unor Operaţiuni strict secrete , ca urmare a unor înţelegeri secrete:

De la trimiterea de arme Ucrainei pînă la punerea la dispoziţie a teritoriului României pentru transportul occidental de arme.

Ţinerea în secret a înţelegerilor făcute de Klaus Iohannis e justificată de presa prezidenţială prin condiţiile de Război. Asemănător e argumentată şi confiscarea politicii externe şi militare a ţării de Klaus Iohannis. Numai că Klaus Iohannis are o problemă:

El se dă de ceasul morţii ca după terminarea mandatului să pună mîna pe un post la NATO sau la UE, suficient de înalt pentru a-i asigura lui şi nevestei imunitate.

Un om obsedat de acest aranjament reprezintă un veritabil pericol pentru România.

Deciziile sale, în cazul Războiului din Ucraina, dau curs nu interesului naţional, ci interesului personal.

În ultima vreme, în declaraţiile lui Klaus Iohannis s-a ivit o nouă sintagmă:

Datoria României de a ajuta Republica Moldova în cazul unui război cu Federaţia Rusă.

Datoria României de a ajuta Republica Moldova a fost invocată de multe ori pînă acum.

Era vorba însă de datoria de a ajuta economic Republica Moldova.

Datoria de a sări în ajutorul Moldovei în cazul unui conflict militar cu Federaţia Rusă a apărut ca sintagmă în ultima vreme.

Sintagma s-a ivit după ce Volodîmîr Zelenski a declarat pe 9 februarie 2023 în faţa liderilor UE că Serviciile Secrete ale Ucrainei au interceptat un plan al Rusei de a distruge Republica Moldova:

„Am interceptat un plan al serviciilor secrete ruse pentru distrugerea Republicii Moldova. Documentul arată cine, când şi cum va distruge democraţia Republicii Moldova şi va prelua controlul asupra Republicii Moldova. Când am primit documentul şi am înţeles de unde vine am avertizat imediat Republica Moldova. Nu ştim însă dacă Moscova a dat într-adevăr ordin să fie urmat acest plan, dar noi l-am interceptat, l-am recunoscut şi ne-am dat seama că au încercat să implementeze un plan asemănător Ucrainei”

Nu e o dezvăluire. E o acuzaţie. Şi nu una obişnuită, ci una ieşită din comun, menită a provoca un război între Moldova şi Rusia.

Nici în 9 februarie 2023, nici după aceea, partea ucraineană n-a venit cu amănunte despre Document. În mod normal, fiind vorba de o dezvăluire la un asemenea nivel, în stare să provoace un război între două state, autorului i se cer dovezi. N-a făcut nimeni asta. Preşedinta Maia Sandu s-a grăbit să răspundă că, da, a primit documentul, că l-a verificat şi că e adevărat. A făcut asta într-un Mesaj către naţiune, urmat de măsuri de securitate excepţionale. Imediat americanii au vorbit şi ei de destabilizarea Republicii Moldova.

Şi dacă au vorbit americanii, cum să nu vorbească despre asta şi Klaus Iohannis?

Cine ştie cît de cît politică internaţională sesizează neobişnuitul.

Mai întîi pentru că aşa cum ne arată Lovitura de stat din decembrie 1989 serviciile secrete nu întocmesc planuri transcrise într-un document. Compartimentarea e una dintre condiţiile oricărei Operaţiuni. Dacă ar fi existat un asemenea Document el nu era făcut public. Fie şi pentru că Ucraina avea interesul să nu-şi deconspire sursele din interiorul Puterii de la Kremlin. Apoi rolul spionajului e să obţină informaţii de la adversar fără ca adversarul să ştie asta. Se presupune că adversarul, neştiind că i-a fost spartă protecţia informativă, va merge mai departe cu planul secret. În cazul Planului loviturii de stat era obligatoriu ca ruşii să nu ştie c-a fost aflat. Profitînd de asta Chişinăul întindea capcane autorilor. Publicitatea făcută Documentului nu se deosebeşte cu nimic de expulzarea diplomaţilor pe motiv că sînt spioni. În mod normal, cînd un diplomat străin e prins cu mîţa-n sac, expulzarea sa se face discret. Dacă vrei să tensionezi relaţia cu un stat, alegi dintre diplomaţii spioni pe care-i ştii unul sau cîţiva şi-i expulzezi public. Ţara respectivă face la fel. Şi relaţiile dintre cele două state se deteriorează. La fel şi cu Documentul. El a avut menirea de a creşte brusc tensiunea dintre Chişinău şi Moscova. O creştere a tensiunii care să facă posibile orice provocări. Rapid, pe acest fond, spaţiul public a fost suprasaturat de informaţii despre pregătirile Rusiei de a invada Moldova. Nu întîmplător aceste informaţii au fost lansate de conducerea Ucrainei, de Volodîmîr Zelenski în special. Evident, în România, nici un lider politic n-a pus la îndoială Documentul, n-a tras semnalul de alarmă că o creştere de asemenea proporţii a tensiunii înseamnă praful de puşcă în aşteptarea scînteii.

Pînă la declaraţia lui Zelenski, susţinută de Administraţia Biden, Republica Moldova nu fusese invocată în nici o clipă, cînd venea vorba de planurile Moscovei de a reface imperiul sovietic cotropind fostele republici.

Din URSS au făcut parte şi ţările baltice. În legătură cu destabilizarea lor nu s-a lansat pînă acum nici un document precum cel invocat de Zelenski.

 De ce a devenit peste noapte Republica Moldova actor în scenariul unei extinderi a Războiului din Ucraina?

Foarte simplu.

Republica Moldova nu e membră NATO, dar e în legătură ombilicală cu o ţară membră NATO, România.

Să ne imaginăm că în România apar informaţii că Republica Moldova e victima provocărilor ruseşti.

Ce isterie se va stîrni în România! Ce îndemnuri prin Antena 3 şi Digi Tv de a pune mîna pe arme şi a trece Prutul pentru a sări în ajutorul fraţilor moldoveni.

E cineva interesat în lărgirea conflictului din Ucraina?

Fireşte că da.

Volodîmîr Zelenski şi protectori săi americani.

Războiul din Ucraina merge prost pentru americani. Ucraina n-a început contraofensiva, cu toate armele şi cu toţi banii Occidentului. Rusia e în schimb în ofensivă. Ar fi fost normal ca azi să primim de pe front ştiri despre Armata ucraineană care recucereşte metru cu metru teritoriul pierdut şi Armata Rusă care apără fiecare metru.

În locul acestor ştiri aflăm despre Armata ucraineană care se apără eroic în faţa ofensivei ruseşti.

În plan occidental asistăm la o oboseală a opiniei publice în chestiunea solidarităţii cu Ucraina.

Mai întîi pentru că Ucraina nu mai apare ca o victimă. Naraţiunea s-a schimbat. Ucraina se bate de la egal la egal cu Federaţia Rusă. O ţară care provoacă atîtea pagube Rusiei, care atacă cu drone teritoriul rusesc, provoacă entuziasm, nu însă milă. Banii cetăţenilor occidentali au dispărut în gaura neagră care e Ucraina. Americanii simt nevoia unei reînsufleţiri spectaculoase a opiniei publice occidentale. Şi cum deocamdată pe frontul ucrainean nu se întîmplă nimic spectaculos se pune la cale deschiderea unui alt front:

Cel din Republica Moldova.

Are toate datele pentru a reînvia Războiul:

– E vorba de o ţară mică, fragilă, condusă de o femeie (şi ea fragilă). O ţară care nu are armată de talia celei a Ucrainei şi prin urmare poate fi prezentată ca Ileana Cosînzeana intrată în ghearele zmeului.

– O ţară condusă de o femeie nu poate stîrni decît milă, iar în cazul atacatorului, ură.

– S-ar confirma sloganul potrivit căruia Rusia lui Putin vrea să-şi refacă Imperiul sovietic.

– E în strînsă legătură cu o ţară membră NATO, România.

Ce alt mijloc ar fi mai bun ca acesta decît implicarea NATO în Război?

Indiscutabil, tîrîrea României în Războiul din Moldova înseamnă pagube uriaşe materiale şi umane pentru Poporul Român.

Doar pentru Poporul Român.

Pentru Klaus Iohannis n-ar fi nici o pagubă.

Ar fi chiar un cîştig.

Chiar că ar fi răsplătit cu o funcţie în stare să-i confere imunitate.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro