Ion Cristoiu: Învăţătură nu numai pentru spioni, dar şi pentru ziarişti: „Încrede-te în Dumnezeu, dar verifică!”

• Ion Cristoiu; Variantei franţuzeşti îi lipseşte din titlu maxima Trust in The Gods But Verify. E titlul capitolului (deja citit de mine) despre relaţia dintre iscodirea de către romani a semnelor trimise de Zei pămîntenilor şi colectarea de informaţii de pe teren.
• Ion Cristoiu; Autoarea vrea să spună că generalii romani, după ce plăteau tribut auspiciilor, purcedeau la cercetarea pe teren a inamicului. Eu însă aş pune această maximă drept motto al unei instituţii de presă de azi: Trust in the Gods But Verify. Încrede-te în Dumnezeu, dar verifică!
• Ion Cristoiu; Reţin, nu fără amuzament, consideraţiile despre cît de slab era sistemul informativ al Romei antice din vremea asediului galez. Se ştie că galii conduşi de Brennos au găsit o intrare secretă în Capitoliul asediat şi ar fi cucerit Roma dacă gîştele nu dădeau alarma, spre deosebire de cîini, care n-au lătrat.

„După cum s-ar revolta vacsul”. Aşchii de diamant în tableta lui Tudor Arghezi Procesul Rosetti-Stere, din Seara, 6 aprilie 1913:

„Obişnuit cu florile şi cu dafinul, domnul Rosetti a fost uimit să se vadă într-o bună zi încununat cu salată.”

„Cunoaştem pe domnul Rosetti, care ni-i simpatic. Îl cunoaştem încă din vremurile bune, de pe cînd era cel mai mare poet al ţării, de pe cînd semăna leit Francois Coppee şi ieşea cu părul lung şi retezat orizontal pe pîrţag, visător, adorat, iubit, în muscal, la Şosea, umbrit artistic de o pălărie vastă.”

„Domnul Rosetti nu se poate resemna, tăgăduie timpul, se revoltă, după cum s-ar revolta vacsul, scos din uz împotriva cremei de ghete adoptată azi, dacă vacsul ar avea inimă şi păr ca poeţii.”

*

Spionajul în Biblie. Terminînd La Rome antique pour les nuls am ales dintre cărţile de pe raftul În aşteptare lucrarea Renseignements et espionnage dans la Rome antique, apărută în februarie 2019 la Paris, varianta franţuzească a volumului Intelligence Activities in Ancient Rome: Trust in the Gods But Verify de Rose Mary Sheldon,. Am cumpărat-o de la FNAC Nisa, împreună cu alte cărţi despre Roma antică. Potrivit documentului publicitar de pe copertă, Rose Mary Sheldon e profesoară la Virginia Military Institute, specialistă în istoria spionajului antic. A scris şi alte cărţi despre spionaj în lumea antică:

Operation Messiah: St Paul, Roman Intelligence and the Birth of Christianity, care sugerează colaborarea Sfîntului cu serviciile secrete ale Romei antice,

Kill Caesar!: Assassination in the Early Roman Empire, o carte despre fisurile din sistemul Secret Service al lui Caesar, lecţii pentru Octavian în făurirea unui SPP pe bune,

Spies of the Bible: Espionage in Israel from the Exodus to the Bar Kokhba Revolt.

Variantei franţuzeşti îi lipseşte din titlu maxima Trust in The Gods But Verify. E titlul capitolului (deja citit de mine) despre relaţia dintre iscodirea de către romani a semnelor trimise de Zei pămîntenilor şi colectarea de informaţii de pe teren. Autoarea vrea să spună că generalii romani, după ce plăteau tribut auspiciilor, purcedeau la cercetarea pe teren a inamicului. Eu însă aş pune această maximă drept motto al unei instituţii de presă de azi: Trust in the Gods But Verify. Încrede-te în Dumnezeu, dar verifică!. Am citit primele capitole. Demonstraţia mi se pare cam trasă de păr în unele locuri. Asta deoarece – aşa cum spune autoarea – activitatea de spionaj şi contraspionaj fiind secretă, autorii antici n-au avut cum s-o consemneze în scrierile lor. Reţin, nu fără amuzament, consideraţiile despre cît de slab era sistemul informativ al Romei antice din vremea asediului galez. Se ştie că galii conduşi de Brennos au găsit o intrare secretă în Capitoliul asediat şi ar fi cucerit Roma dacă gîştele nu dădeau alarma, spre deosebire de cîini, care n-au lătrat.

Am putea socoti gîştele ca ofiţeri acoperiţi ai Serviciilor secrete romane.

*

Să n-ai milă. Lecţie de politică în serialul turcesc Ertugrul – Putere şi Glorie, difuzat şi pe Netflix. Kurdoglu, autorul unei lovituri de stat militare la nivel de Trib, beneficiase în mai multe rînduri de mila Celui din Cortul Mare (un fel de palat prezidenţial la protootomani). După ce-l depune pe Suleiman Paşa şi-l trimite la moarte, împreună cu familia, Kurdoglu spune rînjind cam aşa:

Ai avut milă de mine şi uite ce-ai păţit pentru asta. Adevărul despre pericolul mortal întruchipat de milă în lupta pentru putere e confirmat şi de cazul Iulius Cezar. Conspiratorii sînt în mare parte senatori iertaţi de el după înfrîngerea lui Pompei Cel Mare, în frunte cu Brutus.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro