• Ion Cristoiu: Dacă ar fi să-l credem pe Thomas Gordon autorul eseului Secrets and Lies: A history of CIA mind control and germ warfare, apărut la William Associates Inc. în 2007, sursa lui Seymour Hersh în CIA era ofiţerul William Buckley, întîlnit peste tot în lume sub acoperirea de secretar politic al Ambasadei SUA.
  • Ion Cristoiu: La prima lor întîlnire, la Roma, scrie Thomas Gordon, „au studiat împreună similitudinile dintre jurnalism şi profesia de agent secret”.
  • Ion Cristoiu: „Amîndouă profesiile trăiesc din informaţii obţinute din surse. Sursele se întind pe o gamă largă, de la cele mai nobile pînă la cele mai josnice. Amîndouă profesiile depind de confidenţialitate. Fără ea, sursele s-ar evapora şi practic, mai mult ca sigur, n-ar putea fi înlocuite de altele noi.”

Control degeaba. Memoriile lui Constantin Pantazi, ministru de Război în Guvernul Mareşalului Antonescu, publicate la Publiferom în 1999 sub titlul Cu Mareşalul pînă la moarte, surprind un aspect din vizita Conducătorului în Basarabia eliberată:

„Fiecare post de jandarmi, fiecare poliţie, toate judecătoriile, tribunalele, primăriile, bisericile, prefecturile, spitalele şi peste tot în amănunt, oprindu-se şi controlînd lucrul fiecărui şef de birou şi notar, preceptor, agenta fiscal etc. Prin dări de seamă publicate în jurnale lăuda pe cei pe care i-a găsit bine şi era foarte aspru cu cei găsiţi în neregulă, indiferent de consideraţiuni de persoană şi de situaţia acesteia.”

Şi cu toate acestea documentele arată că sub Mareşal mulţi îşi rezolvau afacerile – de la Veturia Goga pînă la Mihai Antonescu.

Recomandări

PUTIN ÎL VIZITEAZĂ PE KIM
NETANYAHU DIZOLVĂ CABINETUL
MACRON ARUNCĂ PARTIDUL ÎN AER
BELGIA PIERDE ÎN FAȚA SLOVACIEI
ROMÂNIA ÎNVINGE UCRAINA
NATO, ÎN ALERTĂ

Nu e de mirare că Ion Antonescu s-a dus la Palatul Regal în după-amiaza de 23 august 1944 fără a bănui o clipă că va fi închis în fişet, deşi Hitler îl avertizase că Regele complota.

*

Legătură. Dacă ar fi să-l credem pe Thomas Gordon autorul eseului Secrets and Lies: A history of CIA mind control and germ warfare, apărut la William Associates Inc. în 2007, sursa lui Seymour Hersh în CIA era ofiţerul William Buckley, întîlnit peste tot în lume sub acoperirea de secretar politic al Ambasadei SUA. La prima lor întîlnire, la Roma, scrie Thomas Gordon, „au studiat împreună similitudinile dintre jurnalism şi profesia de agent secret”.

Cei doi – ziaristul şi ofiţerul CIA – au căzut de acord asupra următoarelor asemănări:

„Amîndouă profesiile trăiesc din informaţii obţinute din surse. Sursele se întind pe o gamă largă, de la cele mai nobile pînă la cele mai josnice.

Amîndouă profesiile depind de confidenţialitate. Fără ea, sursele s-ar evapora şi practic, mai mult ca sigur, n-ar putea fi înlocuite de altele noi.

În ambele profesii colectăm informaţii pentru a răspunde unor ordine. Eu, de la redactorul meu şef, Bill de la cine ştie ce birocrat de la Langley.

Într-o seară, în faţa unei sticle de Frascati, în apropiere de Pantheon la Roma, Bill a ţinut să sublinieze că amîndoi, eu, ca jurnalist şi el, ca agent secret – trebuie să fim convingători şi gata să minţim pentru a găsi adevărul.

Nu vedeam o altă descriere mai bună decît asta a activităţilor noastre.

Am recunoscut – şi unul şi celălalt – că ni se poate întîmpla să comitem erori. În profesia mea, pînă la urmă probabil că asta n-avea prea mare importanţă. În cea a lui Bill, asta putea declanşa un mic război murdar în toată regula.”

*

Disperare de orb. Tudor Arghezi despre un adevăr valabil şi azi pentru români, cărora împrejurările postdecembriste au dat posibilitatea de a fi citiţi pînă-n adîncul sufletului:

„În vremile îndelungate de mulţumire, de viaţă mediocră şi de trîndăvie, se iveşte cîte o împrejurare neaşteptată, care te face să citeşti pînă-n fundul sufletului nostru. Şi te-apucă atunci o disperare de orb, să vezi cît rămîne de făcut, cît nu s-a făcut de către nimeni, şi ţi se pare că e nevoie de o jertfă generală, de-o luptă pe toată viaţa, cu toate puterile întunericului şi-ale vrăjmăşiei, pentru educarea din nou, între nădejde infinită şi între îndrăzneală generoasă, poporul nostru inteligent şi abandonat.” (Tudor Arghezi, Ofiţerimea, în Facla, 3 noiembrie 1912).

*

Adevăr valabil şi azi. Nae Ionescu în 1928, polemizînd cu Iorga în chestiunea legalismului practicat de Iuliu Maniu, face public un adevăr valabil şi azi:

„Primul cuvînt cu care a fost salutat domnitorul Cuza, la alegerea lui, a fost: «fă ca legea să înlocuiască arbitrariul». Dar această urare nu s-a împlinit nici astăzi, după 80 de ani. Lipsa de legalitate este principala cauză pentru care capitalul străin nu se aventurează în ţara noastră. Căci burgheziei îi trebuiesc raporturi stabile pentru ca să poată întreprinde, iar această stabilitate nu poate fi asigurată decît de respectul legilor; cari ele formează scheletul oricărui stat modern.” (Nae Ionescu, Despre o „ideologie medievală”Cuvîntul, 14 august 1928).

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro