Ion Cristoiu: Mareşal Ion Antonescu: „Trebuie ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socoteşti viu cînd eşti mort”

cristoiu-editorial
  • Ion Cristoiu: „[25 februarie 1943] – Scrisoarea scriitorului I. Al. Brătescu-Voineşti, membru al Academiei Române, către Ion Antonescu: Domnule Mareşal, Te rog, te conjur, dă-mi autorizaţia să public acest articol pe care îl socotesc foarte necesar, pentru spulberarea ticăloşiei ce se comite, punîndu-se în circulaţie zvonuri perfide privitoare la sănătatea dumitale.”
  • Ion Cristoiu: Răspunsul Mareşalului:„Iubite şi Stimate Domnule Brătescu, Să mă ierţi dacă am să te rog să renunţi la publicarea articolului D-tale: 1. Fiindcă este mai bine ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socoteşti viu cînd eşti mort (…)”
  • Ion Cristoiu: Sclipiri chiar dacă rare în volumul IX al Operelor lui Nae Ionescu: „Din nefericire, noua moşie a d-lui prefect e o biată bucată de pămînt sterp, numai prund şi curmătură. Asta ar fi o nefericire cel mult pentru un muritor de rînd. Nu şi pentru eroul nostru, care e o dată Osianu, a doua oară prefect, şi a treia oară liberal.”

1. Scrie Arghezi într-o tabletă din “Adevărul”, 16 noiembrie 1946:

„ O vorbă franceză spune că nimeni nu e om mare pentru sluga lui. Valetul, aducîndu-i stăpînului papucii, apa caldă, numărîndu-i ciorapii şi cum le zice izmenele pentru spălătoreasă şi uitîndu-se în fundul lor, are motive să fie decepţionat. Prestigiul se chirceşte şi se face meschin”.

Adevăr valabil nu numai pentru valeţii valeţi, dar şi pentru valeţii din politică.

2. Lecţia numită Mareşalul Antonescu:

„[25 februarie 1943] – Scrisoarea scriitorului I. Al. Brătescu-Voineşti, membru al Academiei Române, către Ion Antonescu

Domnule Mareşal,

Te rog, te conjur, dă-mi autorizaţia să public acest articol pe care îl socotesc foarte necesar, pentru spulberarea ticăloşiei ce se comite, punîndu-se în circulaţie zvonuri perfide privitoare la sănătatea dumitale.

Cele mai distinse sentimente.

Brătescu-Voineşti

25/II 1943”

Răspunsul Mareşalului

„Iubite şi Stimate Domnule Brătescu,

Să mă ierţi dacă am să te rog să renunţi la publicarea articolului D-tale:

1. Fiindcă este mai bine ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socoteşti viu cînd eşti mort.

2. Nu e momentul să fac public nici o declaraţie politică. Generalul Pantazi ca exponent al Armatei a spus clar şi răspicat ce avem datoria să facem [după eşecul de la Stalingrad] şi ce ne impune un sentiment elementar de onoare.

Cînd intri în război pentru drepturile sfinte ale Neamului cu gîndul, iartă-mi expresia neacademică, să tragi chiulul, îţi baţi joc nu numai de tine, ci şi de morţii şi de istoria noastră care trebuie să rămînă nepătată.

Am încredere în judecata acestei istorii pentru acţiunea mea de astăzi.

3. Nu vreau să atac public pe nimeni.

Am luptat pentru înfrăţire. Stau şi astăzi şi voi sta oricare ar fi neînţelegerea altora pe această linie.

Primeşte te rog o amicală şi cordială strîngere de mînă.

Mareşal Antonescu”

(ANIC, fond PCM – CM, dosar 103/1043, f. 10, 13-14).

Gh. Buzatu, Stelea Cheptea, Marusia Cîrstea, Corneliu M. Lungu, Pace şi Război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu (Comentarii, Anexe, Cronologie, vol. II: Succese şi eşecuri (1.I.1942-30.VI.1943), Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, editori, Tipo Moldova, 2011.

De reţinut formula genială:

„Fiindcă este mai bine ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socoteşti viu cînd eşti mort.”

3. Sclipiri chiar dacă rare în volumul IX al Operelor lui Nae Ionescu:

Despre o afacere a prefectului liberal Osianu de Sălaj publicistul notează în comentariul Record… din Cuvîntul 5 mai 1928:

„Din nefericire, noua moşie a d-lui prefect e o biată bucată de pămînt sterp, numai prund şi curmătură. Asta ar fi o nefericire cel mult pentru un muritor de rînd. Nu şi pentru eroul nostru, care e o dată Osianu, a doua oară prefect, şi a treia oară liberal.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro