Ion Cristoiu: N-a trecut nici o săptămână de când e premier şi Nicolae Ciucă a şi fost lovit de blestemata boală a Cotcodăcitului

ion-cristoiu-editorial Foto: Ion Cristoiu
  • Ion Cristoiu: Afirmând în 2018, la plecarea din Armată, că nu este şi nu va fi politician, Nicolae Ciucă se angaja, ca viitor ministru, să nu fie obsedat de imaginea a ceea ce face în fruntea ministerului, ci de ceea ce face în realitate.
  • Ion Cristoiu: În săptămâna care se încheie, de când e premier, Nicolae Ciucă n-a făcut nimic deosebit în planul resetării României. Să admitem că timpul s-a dovedit prea scurt. Da, dar în schimb, Nicolae Ciucă a făcut enorm în Planul Cotcodăcitului.
  • Ion Cristoiu: A fost, evident, că o dată ajuns premier, generalul Nicolae Ciucă a încăput pe mâna şarlatanilor de profesie care sunt aşa-zişii consultanţi de imagine. Puţini politicieni – Klaus Iohannis e unul dintre aceştia – au scăpat cu viaţă din îmbrăţişarea libidinoasă a consultanţilor de imagine.

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că proaspătul premier Nicolae Ciucă nu a pornit resetarea României, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci a început să se manifeste mai degrabă ca un politician preocupat de imaginea sa publică prin gesturi care să arate că este sensibil la problemele românilor, sfătuit de consultanţii care au văzut în el o nouă sursă de parale.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„În Discursul ţinut la recepţia oferită de Administraţia prezidenţială cu prilejul Zilei Naţionale a României, Klaus Iohannis s-a referit şi la Guvernul investit pe 25 noiembrie 2021, actualmente încă în funcţiune fie şi pentru că pînă la 1 februarie 2021 nu poate fi depusă o Moţiune de cenzură:

<Astăzi avem o soluţie atipică pentru guvernarea ţării, pentru a trece România peste o încercare istorică, doar această soluţie reprezintă, totodată, o oportunitate pentru politicienii de a arăta că au maturitatea de a pune pe primul loc interesul românilor chiar cu preţul unor compromisuri personale şi doctrinare dificile>.

Indiscutabil, prin <soluţie atipică>, aşa cum se vede din precizările despre trecerea peste adversităţile doctrinare, Klaus Iohannis înţelege doar formarea unui Guvern alcătuit din PNL, PSD, UDMR şi Minorităţi.

Noi însă credem că din soluţia atipică reclamată – potrivit preşedintelui – de încercarea istorică prin care trece România face şi desemnarea ca premier a lui Nicolae Ciucă.

În istoria postdecembristă, desemnarea lui Nicolae Ciucă se constituie într-o premieră. Ca şef al unui Guvern democratic a ajuns un general de carieră, fost şef al Statului Major. Uniunea Europeană obişnuieşte mai puţin plasarea în fruntea statelor membre a unor militari de carieră, în contextul unei vizibile preocupări de a asigura controlul civil al Armatei.

Nu numai din acest punct de vedere Nicolae Ciucă e o soluţie atipică pentru Guvernarea ţării.

Trecut în rezervă în 28 octombrie 2019, pentru a putea îndeplini funcţia de ministru al Apărării în Guvernul Orban (se cerea ca ministerul să fie supus controlului civil), Nicolae Ciucă se înscrie într-un partid politic – PNL – abia în 18 octombrie 2020. Candidează la alegerile din decembrie 2020. Cu prilejul trecerii în rezervă, pentru a fi ministru, Nicolae Ciucă făcea mare caz de renunţarea la cariera militară. El îşi reafirma convingerea mărturisită public şi altădată, că <nu am nevoie de popularitate, pentru că nu sunt şi nu voi fi politician>. Cînd s-a aflat că va fi desemnat premier, adversarii din presă şi din politică au scos la iveală declaraţiile anterioare ale generalului că nu e politician şi că nu va face politică, pentru a-l putea acuza de oportunism. A zis că nu va face politică. Ei bine, uite că va face.

Dar Nicolae Ciucă înţelegea prin a face politică a se manifesta ca un politician român postdecembrist tipic. Afirmaţia „nu am nevoie de popularitate” ţinea de convingerea că şi dacă va fi demnitar el nu va fi un politician român ros de năravurile politicianismului, între care la loc de cinste se situează „nevoia de popularitate”, sau altfel spus nevoia de publicitate, nevoia de cultivare cu orice preţ a imaginii, de oglindire cu orice preţ în media.

În mai multe rînduri am ţinut să semnalizez că unele dintre cele mai nenorocite năravuri ale politicianului român ajuns într-o funcţie înaltă îl reprezintă preocuparea, dacă nu chiar obsesia, de a-şi publicita faptele. S-a ajuns astfel ca mulţi premieri, mulţi miniştri să nu facă lucrurile cerute de problemele domeniului administrat, ci lucruri cerute de o cît mai bună imagine publică. Sub acest semn, au apărut realităţile de tip gogolian din viaţa şi activitatea demnitarilor postdecembrişti:

  • Înfăptuirea a ceva nu pentru că administrarea domeniului o impune, ci pentru a da bine la imaginea publică.
  • Înlocuirea lucrării propriu-zise cu a te face că lucrezi în faţa camerelor de luat vederi.
  • Spaima de a nu fi criticat de presă pentru o decizie dificilă.

Nu în ultimul rînd, o realitate gogoliană ivită din obsesia imaginii, a lui Să am mare grijă cum apar! o constituie ceea ce eu am numit într-un comentariu (<Ludovic Orban a transformat în sărbătoare naţională inaugurarea unor planşe ale şantierului despre care nu ştim, dacă se va deschide sau nu>cristoiublog.ro, ediţia din 5 septembrie 2020) Cotcodăcitul ca prestaţie de demnitar:

<Rămîne un mister de ce găina simte nevoia să cotcodăcească ori de cîte ori face un ou. Ea produce zilnic un ou şi prin urmare facerea unui ou nu mai merită demult breaking news-ul unui cotcodac. Premierii de pînă acum ai României au transformat în cotcodăcit mediatic tăierea de panglică. Şi Ludovic Orban merge prin ţară pentru a cotcodăci mediatic c-a făcut un ou.>

N-are rost să insist pe efectele nocive asupra unei guvernări ale politicii Cotcodăcitului. Energiile, talentul, inteligenţa, timpul se consumă nu pentru a rezolva o problemă, pentru a face ceva, pentru a decide ceva şi a urmări aplicarea acestei decizii, ci pentru a fi cît mai mult şi mai bine reflectată în presă acţiunea, decizia, cu un accent deosebit pe reflectarea entuziastă, pe ceea ce se numeşte a da bine la presă, la imaginea publică.

Afirmînd în 2018, la plecarea din Armată, că nu este şi nu va fi politician, Nicolae Ciucă se angaja, ca viitor ministru, să nu fie obsedat de imaginea a ceea ce face în fruntea ministerului, ci de ceea ce face în realitate. Ca ministru al Apărării şi, la un moment dat, ca premier interimar, Nicolae Ciucă n-a părut atins de boala Cotcodăcitului.

Pe 25 noiembrie 2021, Nicolae Ciucă a fost investit ca premier. Putem considera ca ţinînd de soluţia atipică de guvernare şi desemnarea unui personaj atipic pentru această funcţie tradiţională.

Un personaj care, deşi membru al PNL nu s-a manifestat ca demagog politicianist, n-a atacat alte partide, n-a fost un Clănţău mediatic şi mai ales n-a părut atras de popularitate, de Cotcodăcit. Evident, de un asemenea personaj avea nevoie România ca premier a unui Guvern, menit să treacă România printr-o încercare istorică, printr-un proces de resetare.

Ce-a făcut Nicolae Ciucă din ziua investirii pînă azi ca premier?

A cotcodăcit!

În săptămîna care se încheie de cînd e premier Nicolae Ciucă n-a făcut nimic deosebit în planul resetării României.

Să admitem că timpul s-a dovedit prea scurt.

Da, dar în schimb, Nicolae Ciucă a făcut enorm în Planul Cotcodăcitului.

Aducerea unor români din Africa de Sud cu o cursă Tarom rămîne, în planul activităţii unui premier, o decizie minoră, de rutină aproape.

Nicolae Ciucă i-a dat în plan mediatic proporţiile aducerii pe Pămînt de pe staţia orbitală pe cale să explodeze a unui echipaj.

Şedinţa extraordinară de Guvern duminică, 28 noiembrie 2021, a fost prefaţată de un discurs al premierului transmis în direct de televiziune. Ca la un semn, Raed Arafat, Bogdan Aurescu, Sorin Grindeanu s-au precipitat să ţină conferinţe de presă dedicate cursei TAROM.

Ce mai încolo şi încoace!

Ditamai Cotcodăcitul, menit a anunţa naţiunea că Guvernul lucrează, că premierul se preocupă personal de soarta românilor care n-au curse aeriene pentru a pleca din Africa de Sud şi din Maroc.

A fost, evident, că o dată ajuns premier, generalul Nicolae Ciucă a încăput pe mîna şarlatanilor de profesie care sunt aşa-zişii consultanţi de imagine. Puţini politicieni – Klaus Iohannis e unul dintre aceştia – au scăpat cu viaţă din îmbrăţişarea libidinoasă a consultanţilor de imagine.

Păpători de parale, consultanţii de imagine – foşti ziarişti rataţi, sociologi de buzunar şi de poşetă, băgători de seamă – încep prin a-l speria pe un demnitar cu sondaje măsluite şi termină prin a-l nenoroci punîndu-l să facă tot felul de tîmpenii, între care se numără şi Cotcodăcitul.

Bietul general a fost convins de aceşti şarlatani că are o problemă, o mare problemă de imagine – cea de militar fără suflet – şi că prin urmare trebuie să-şi facă de urgenţă o imagine de cuconiţă sensibilă, moartă de grija românilor.

Cotcodăcitul cu aeronava Tarom a fost urmată, luni, 29 noiembrie 2021, de o nouă acţiune de PR:

Nicolae Ciucă a vizitat o firmă de pui.

Inspirată din vizitele de lucru ale Tovarăşului, vizita la ferma de creştere a puilor s-a înscris în aceeaşi campanie de înfăţişare a lui Nicolae Ciucă în ipostaza de premier preocupat de problemele românilor.

Nicolae Ciucă a scris pe Facebook c-a vrut să vadă o companie care gestionează întregul lanţ de producţie a cărnii de pasăre, deoarece e preocupat de ajutorul pe care statul trebuie să-l dea fermierilor români.

Las deoparte că politica de ajutorare a fermierilor nu se poate baza pe concluziile unei vizite de lucru.

Pentru asta, premierul are nevoie nu de vizite de lucru, ci de studii de specialitate, de reuniuni cu oamenii din domeniul.

Admiţînd însă că voia să vadă nişte pui, ca să-şi dea seama că se deosebesc de tancuri, de ce trebuia Nicolae Ciucă să cotcodăcească mediatic despre asta?”