- Ion Cristoiu: E vreo legătură între OMV, BCR, alte firme austriece şi politica dusă de Guvernul de la Viena?Această campanie nu doar populistă, dar şi primitivă are ca vîrf de lance AUR. În chip surprinzător presa care se pretinde proeuropeană a tăcut sau a salutat acţiunile AUR de blocare a benzinăriilor OMV.
- Ion Cristoiu: Pentru ca totul să fie şi mai grav, Realitatea Tv a lansat o campanie de naţionalizare a OMV.Cine-şi doreşte naţionalizarea OMV? Liderii PNL şi PSD, care vor avea astfel noi posturi grase pentru a-şi pune neamurile.
- Ion Cristoiu: Diversiunea e menită să abată atenţia de la cerinţa naţională ca măcar un cap să cadă pentru Dezastrul Schengen. În acelaşi timp, Diversiunea abate atenţia de la nevoia naţională de a reseta politica noastră externă, astfel încît România să nu mai fie Proasta Europei.
Pe 23 noiembrie 2022, la conferinţa de presă susţinută cu prilejul vizitei în Letonia, Klaus Iohannis a surprins pe mulţi avansînd, întîia oară după 29 august 2022, cînd s-a iscat Isteria numită România e ca şi intrată în Schengen, posibilitatea ca pe 8 decembrie 2022, la Consiliul JAI, ţara noastră să nu primească un vot pozitiv:
„Cred că s-a vehiculat prea repede termenul de 8 decembrie ca un fel de termen final, ceea ce nu este. 8 decembrie este prima posibilitate cînd această chestiune poate fi discutată şi interesul meu, al nostru, este ca atunci cînd se votează, să avem un vot clar pentru accesul României la Schengen. Nu este util pentru absolut nimeni să forţăm un vot care poate nu este cel aşteptat, asta apropo de data de 8 decembrie. (…) Însă vreau să fiu foarte clar. Dacă, din varii motive, nu vom reuşi pînă pe 8 decembrie să avem o certitudine că lucrurile sînt foarte clare, există posibilitatea ca această decizie să fie amînată, cu o lună sau cu două luni, pînă cînd toate întrebările primesc răspunsuri clare şi corecte şi toată lumea va fi convinsă că noi nu numai că nu sîntem o vulnerabilitate, am fi un real cîştig pentru spaţiul Schengen.”
Cercetată cu atenţie, Declaraţia dezvăluie strategia României după premiera întruchipată de opunerea publică a Austriei, exprimată oficial în declaraţia ministrului de Interne al Austriei la postul public de radio, pe 18 noiembrie 2022, ora 12,20.
Deşi, aşa cum am dovedit în mai multe jurnale video, momentul mediatic din 18 noiembrie 2022 dezvăluie o regie bine pusă la punct, prin care ministrul transmite României şi Bulgariei un mesaj puternic, timp de mai multe zile nimeni din Coaliţia de la Putere n-a sărit în sus. Nimeni de la MAE n-a intrat în alertă. Confirmarea mesajului de către Cancelar în timpul vizitei în Croaţia (pe 23 noiembrie 2022) arăta clar, fără echivoc, că printr-o manevră dibace, locul Olandei la opunere l-a luat Austria. Mesajul trebuia luat în serios cu atît mai mult cu cît el semnala o deosebit de periculoasă schimbare de motiv. Olanda invoca statul de drept din România. Prin ridicarea MCV motivul a fost pus la îndoială. Austria nu numai că şoca (pînă atunci nu dăduse semne publice de opunere, precum Olanda şi Suedia), dar mai mult motiva prin pericolul migraţiei ilegale care, vezi Doamne!, ar fi sporit prin admiterea României şi Bulgariei. La vremea respectivă, am fost convins că Austria practica un şantaj subtil. Voia ceva în schimbul votului. Impresia mi-a fost mult întărită de tăcerea incredibilă a Autorităţilor de la Bucureşti şi, evident, a presei de partid şi de stat după Lovitura de teatru din 18 noiembrie 2022. Cînd am întrebat uluit, de ce nu reacţionează nimeni, deoarece declaraţia ministrului de Interne da peste cap toate calculele României, mi s-a răspuns că nu trebuie să facem tărăboi deoarece totul se va rezolva prin negocieri discrete.
Luni, 21 noiembrie 2022, a fost primită la Palatul Cotroceni o delegaţie OMV. Comunicatul final dezvăluie o serie de concesii făcute companiei în numele României de către Klaus Iohannis. OMV e o companie particulară. Cum de a fost primită delegaţia de către şeful statului, constituţional fără prerogative în domeniul investiţiilor străine din România? Deşi în Comunicatul final nu s-a zis o vorbă despre admiterea în Schengen (şi se putea spune ceva în genul OMV e pentru admiterea României, ar fi şi în interesul companiei), totuşi gestul neobişnuit al preşedintelui de a discuta cu o companie austriacă investiţiile acesteia în România a întărit bănuiala că opunerea a Austriei ţinea de o negustorie şi s-a crezut că, prin facilităţile acordate de România prin Klaus Iohannis, negustoria a avut loc. Austria va renunţa la opunerea sa. Pe 23 noiembrie 2022, România dă semne c-a luat notă de mesajul Austriei. Lucian Bode, ministrul de Interne, merge la Viena pentru a se întîlni cu omologul austriac. Potrivit propriilor postări pe facebook, vizita a fost un succes. Ministrul nostru ar fi prezentat date care contrazic teza austriacă despre rolul României în Ruta migraţională. După ce i-a arătat datele – susţine Lucian Bode – ministrul austriac s-a convins că avem dreptate şi a susţinut că declaraţiile sale nu vizează România. Fireşte că declaraţiile austriece nu vizau direct România. Ele evidenţiau nemulţumirea Austriei faţă de extinderea Spaţiului Schengen într-un moment cînd pînă şi frontierele existente se dovediseră neputincioase în a bloca fluxul migraţionist. Ceea ce însemna în fapt opunerea la extinderea Schengen pe 8 decembrie 2022.
Cu toate acestea, Klaus Iohannis avansează în Letonia, întîia oară, posibilitatea ca România să nu fie admisă la Consiliul JAI din 8 decembrie 2022. De regulă, dacă înainte de şedinţă nu se întruneşte consiliul, ţara doritoare cere ca admiterea să nu fie pusă pe agenda şedinţei. La Marius Tucă Show din 9 decembrie 2022, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, unul dintre cei mai competenţi diplomaţi ai noştri, a explicat de ce o ţară doritoare, văzînd că nu e consens, cere ca solicitarea ei să nu fie pusă pe agenda şedinţei. Dacă nu e pusă solicitarea, e ca şi cum ţara respectivă n-ar fi participat la un concurs. Dacă n-ai participat nu se poate spune c-ai pierdut. Şi astfel, la Consiliul următor (în cazul de faţă, cel din martie 2022), poţi cere punerea pe agendă. Dacă şedinţa anterioară a respins cererea, e greu de presupus că după cîteva luni ţara respectivă va avea argumente ca să mai concureze o dată. Prin aceasta se explică declaraţia lui Klaus Iohannis că 8 decembrie 2022 nu e o staţie terminus. Prin nepunerea pe ordinea de zi, România putea cere un vot la şedinţa următoare, sperînd ca între timp rezistenţa Austriei va fi învinsă.
Pe 24 noiembrie 2022, a doua zi, la conferinţa de presă din Lituania, preşedintele îşi schimbă radical poziţia. Arătîndu-se acum, după o noapte şi după deplasarea într-o altă ţară, optimist, Klaus Iohannis anunţă o schimbare radicală de strategie:
„Sîntem pregătiţi să avem un vot pe 8 decembrie”.
Schimbarea rămîne un mister. L-a convins Lucian Bode că Austria va renunţat? A sunat la Stăpînii săi din Franţa şi Germania care l-au asigurat că vor convinge Austria?
Pînă la deschiderea gurilor şi arhivelor nu ne putem pronunţa. Urmează o perioadă stranie. Cu excepţia unei noi vizite a lui Lucian Bode la Viena (pe 6 decembrie 2022), nimic în plan diplomatic nu se întîmplă. Era clar că Austria nu putea fi convinsă de cifrele prezentate de Lucian Bode. Dacă se putea face ceva, se putea doar prin acţiuni la nivel de preşedinte, de premier şi de ministru de Externe. Nici unul nu ne-a convins c-ar fi întreprins ceva. În zilele de 2 şi 3 decembrie 2022 a avut loc reuniunea PPE de la Atena. S-a lansat zvonul că Klaus Iohannis va avea o întîlnire cu cancelarul, şef al unui partid membru PPE. Nici acum nu se ştie dacă cei doi s-au întîlnit. Sigur e că vineri, 25 noiembrie 2022, la ora 21, în toiul întîlnirii, ministrul de Interne al Austriei a declarat la o emisiune Tv că Austria îşi va folosi dreptul de veto.
A venit Forumul UE – Balcanii de Vest de la Tirana din 6 decembrie 2022.
Nici în acest caz nu ştim dacă Klaus Iohannis s-a întîlnit cu Cancelarul.
Nu ştim, de asemenea, dacă Klaus Iohannis a discutat chestiunea Austriei cu vreun lider european, inclusiv cu preşedintele Comisiei UE. Secretomania de tip securistic şi-a spus cuvîntul. Dacă a discutat, fie şi telefonic, era normal să-i informeze pe români.
Culmea e că nici Bogdan Aurescu nu se agită.
Chestiunea depăşea nivelul lui Lucian Bode, deoarece era o chestiune de decizie politică a Austriei.
Ar fi fost de aşteptat ca măcar ambasadorul nostru la Viena să se agite.
N-a făcut-o.
Între timp, Cancelarul austriac merge mai departe cu anunţul privind veto-ul Vienei.
Mai mult pe 2 decembrie 2022, Guvernul Olandez anunţă că e de acord cu admiterea României, dar nu şi cu cea a Bulgariei.
Dat fiind că România era cuplată cu Bulgaria (pe Dunăre nu avem condiţii de frontieră Schengen) decizia Olandei înseamnă un vot şi împotriva României.
Era limpede că România nu mai avea nici o şansă.
Admiţând că Austria era convinsă să voteze pentru România, Olanda vota împotriva Bulgariei şi prin asta şi împotriva noastră.
Ar fi fost de aşteptat ca, în spiritul celor spuse de Klaus Iohannis în 23 noiembrie 2022, România să ceară ca admiterea să nu se pună pe agenda Consiliului JAI.
Pe 7 decembrie 2022, cu o zi înainte de Şedinţă, Nicolae Ciucă anunţă că România va merge la vot. Citită cu atenţie declaraţia dezvăluie un amănunt. În nici un moment premierul nu-şi exprimă speranţa că la vot s-ar putea schimba poziţia Austriei:
„Şi ceilalţi parteneri europeni şi instituţii europene – Parlamentul European, Comisia Europeană şi celelalte statele membre – împărtăşesc pe deplin această evaluare şi au evocat-o, la rîndul lor, în discuţiile din ultimele zile cu Cancelarul austriac, Karl Nehammer, şi ministrul austriac de interne, Gerhard Karner.
Un lucru este cert – sîntem hotărîţi să mergem pînă la capăt în aceste demersuri, inclusiv prin a cere un vot pentru România în Consiliul JAI de mîine, 8 decembrie 2022. Starea actuală de incertitudine nu mai poate continua.
Avem toate argumentele, foarte solide, care ne susţin solicitările şi ne vom baza pe ele şi în discuţiile de mîine ale miniştrilor de interne de la Consiliul JAI atunci cînd vom cere să se formuleze, prin vot, fără nicio întîrziere sau tergiversare, o Decizie pentru România. (…)
Dincolo de situaţia concretă a României şi de o credibilitate a procesului: nu putem menţine o stare de neclaritate şi anume lipsa unei decizii în ceea ce priveşte un stat membru care nu numai că doreşte să devină parte a Schengen, dar a dovedit-o în nenumărate rînduri că este pregătit, existînd o confirmare clară în acest sens.”
Din cîte se vede premierul anunţă decizia sigur fiind că România ca pica la vot.
De ce o face atunci?
Ne răspunde Lucian Bode:
„Acum, astăzi, aici, România va solicita un singur lucru: respect, pentru că România, respectată în Uniunea Europeană, este suma respectului cîştigat de fiecare român din partea Uniunii Europene. Cetăţenii români îşi doresc să trăiască, să se dezvolte într-un spaţiu prosper, într-un spaţiu sigur şi de aceea astăzi mandatul meu este unul foarte clar şi simplu. În acelaşi timp, voi solicita dezbatere şi vot pentru aderarea României la Spaţiul Schengen.”
Ce rezultă de aici?
Că România a cerut votul ştiind sigur că nu-l va obţine.
De ce?
După opinia mea, chiar din clipa cînd Austria a intrat în joc, Klaus Iohannis a fost convins că România nu va fi admisă.
Să-şi fi dat seama că Austria nu va putea fi convinsă nici măcar de Dumnezeu?
Sau şi-a dat seama că România a fost trasă pe sfoară?
I s-a fluturat de către Marile Puteri făgăduiala că va fi admisă împreună cu Croaţia.
De fapt, doar Croaţia urma să intre.
România şi Bulgaria au fost invocate doar pentru că bătea la ochi dacă era doar Croaţia.
Ipoteza că aşa a fost e susţinută de următoarele:
1) Jocul subtil practicat de Olanda. Nu s-a opus României, ci Bulgariei. România era cuplată cu Bulgaria. A vota împotriva Bulgariei însemna votarea împotriva României. Dacă Austria ar fi cedat la vot, România n-ar fi fost admisă. Rezoluţia Parlamentului European se referă la admiterea ambelor ţări.
2) După anunţul Austriei din 18 noiembrie 2022, nici un lider european n-a intervenit împotriva Austriei. Comisia Europeană nu s-a sfiit să critice public Ungaria şi Polonia. De ce n-a făcut-o în cazul Austriei?
De ce n-a fost atacată Austria după votul din 8 decembrie 2022?
Ştiind că nu vom fi admişi în vecii vecilor, Klaus Iohannis şi-a dat seama de dezastru.
Pentru Cedarea Ardealului de Nord, Carol al II-lea a abdicat. Ca şi Carol al II-lea, Klaus Iohannis a fost singurul responsabil, din 2014 încoace, de politica externă. Klaus Iohannis e cel care a întreţinut iluzia că admiterea în Schengen e ca şi făcută.
Pentru a contracara dezastrul provocat de tema Răspunderilor pentru eşec s-a pus la cale ceea ce aş numi Diversiunea de Cavernă:
Şo pe Austria!
Un prim pas l-a constituit decizia de a merge la vot. Nu pentru că România mai avea vreo şansă, ci pentru a putea declanşa în ţară Campania Şo pe Austria!
În cercurile conducătoare, din sursele mele, ştiu că s-a dorit din start a se arăta că Austria e singura care se opune.
Un al doilea pas l-a constituit confecţionarea naraţiunii manipulatorii prin cele două trusturi de presă de partid şi de stat – Digi 24 şi Antena 3:
Toată Europa a vrut să intrăm în Schengen, numai Austria, ticăloasa! s-a opus, pentru că Austria e pionul lui Putin în UE.
Aşa a apărut fake newsul cu Germania care a urecheat Austria chiar în timpul şedinţei.
Aşa a apărut fake newsul cu poziţia de bărbat dacic a lui Lucian Bode.
Aşa a apărut fake newsul că doar Austria a votat împotrivă, în realitate şi Olanda a votat la fel.
Aşa a apărut campania dusă de televiziunile de partid şi de stat, cu textul fabricat în laboratoarele Puterii şi livrat redacţiilor:
Austria dansează cum îi cîntă Putin.
Telenovela cu România iubită de Marile Puteri e un fals.
Dacă ar fi fost aşa, nu intra nici Croaţia.
Era cel mai bun argument că nu se pune acum problema extinderii Schengen.
Croaţia a fost votată cu aplauze, inclusiv de Austria.
Dacă România ar fi fost iubită de Marile Puteri, Austria ar fi fost atacată de toţi liderii politici.
Klaus Iohannis ştie că în spatele Austriei, ca şi în cel al Olandei de pînă nu demult sînt Marile Puteri Europene.
Nu-şi poate permite să dezvăluie asta românilor.
Puterea sa depinde de identificarea drept preşedinte iubit de Marile Puteri.
Un al treilea pas l-a constituit crearea incredibilei campanii de ură împotriva companiilor austriece.
O campanie lansată public de Rareş Bogdan, prim- vicepreşedinte al PNL, şi întreţinută în secret de Sistem, prin intermediul presei de partid şi de stat.
Despre nocivitatea acestei campanii absurde am vorbit în jurnalul meu video. E o campanie care ne coboară pe noi, românii, la nivelul omului din caverne. Fie şi pentru că face vinovate nişte companii de ceea ce a făcut politicul de la Viena.
E vreo legătură între OMV, BCR, alte firme austriece şi politica dusă de Guvernul de la Viena?
Această campanie nu doar populistă, dar şi primitivă are ca vîrf de lance AUR.
În chip surprinzător presa care se pretinde proeuropeană a tăcut sau a salutat acţiunile AUR de blocare a benzinăriilor OMV.
Pentru ca totul să fie şi mai grav, Realitatea Tv a lansat o campanie de naţionalizare a OMV.
Cine-şi doreşte naţionalizarea OMV?
Liderii PNL şi PSD, care vor avea astfel noi posturi grase pentru a-şi pune neamurile.
În chip primejdios, Digi 24 şi Antena 3 fac să se perinde prin studiouri persoane cunoscute pentru naţionalismul lor primitiv.
Un fel de imitaţii de prost gust ale Danielei Şoşoacă, fără pitorescul senatoarei, ca orice imitaţie.
Diversiunea e menită să abată atenţia de la cerinţa naţională ca măcar un cap să cadă pentru Dezastrul Schengen.
În acelaşi timp, Diversiunea abate atenţia de la nevoia naţională de a reseta politica noastră externă, astfel încît România să nu mai fie Proasta Europei.
Şi astfel locul unei dezbateri serioase, profunde despre concluziile trase din Dezastru, a fost luat de o manifestare a naţionalismului românesc demagogic, a naţionalismului de tip CV Tudor, care compromite o dată în plus naţionalismul autentic, modern, lucid.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro