Ion Cristoiu: Plecând de la ceea ce se vede până acum, un Guvern PNL-PSD ar fi un dezastru

Ion Cristoiu: „Nerecunoașterea înfrângerii este, deocamdată, o strategie inteligentă” Foto: Aleph News
  • Ion Cristoiu: Tot mai multă lume pare convinsă că se va forma un guvern de tip semafor: Roşu (PSD), Galben (PNL),Verde (UDMR). Surpriza ar constitui-o alierea dintre PSD şi PNL, pînă nu demult duşmani publici de moarte.
  • Ion Cristoiu: Pentru ca o astfel de alianţă să se creeze, dar mai ales să supravieţuiască, trebuie ca liderii celor două partide să fie convinşi că interesul naţional, servit printr-un astfel de concubinaj, merită punerea între paranteze a tot ce desparte cele două formaţiuni şi mai ales riscul de a fi batjocorite pentru că se pupă în Piaţă.
  • Ion Cristoiu: Nu pot spune dacă vom avea sau nu Guvern PNL-PSD-UDMR. Pot spune însă, judecînd după ce se vede, că un astfel de Guvern ar fi o catastrofă pentru România. Sînt toate datele că e o alianţă făcută în pripă, peste noapte, la intervenţia lui Klaus Iohannis.

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că toate datele de până acum arată că o alianţă între PNL şi PSD pentru formarea unui nou guvern ar fi făcută în pripă, la intervenţia preşedintelui Iohannis, dând impresia că este un concubinaj de dragul împărţirii fripturii şi nu pentru rezolvarea marilor probleme ale României postdecembriste.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Tot mai multă lume pare convinsă că se va forma un guvern de tip semafor:

Roşu (PSD)

Galben (PNL)

Verde (UDMR).

Surpriza ar constitui-o alierea dintre PSD şi PNL, pînă nu demult duşmani publici de moarte. Din punct de vedere etic, o colaborare între PSD şi PNL în cadrul unui Guvern afectează mai ales pe liderii PNL. Circulă deja pe Internet un filmuleţ care parodiază celebra schiţă a lui Caragiale, Telegrame, plin de secvenţe în care PNL-işti de frunte precum Florin Cîţu şi Rareş Bogdan se jură că-n viaţa lor PNL nu se va concubina cu PSD, iar Klaus Iohannis scrîşneşte din măsele la Ciuma Roşie. Liderii PSD au atacat şi ei PNL. Au făcut-o însă fără prea mare convingere. Spre deosebire de PNL, bazat electoral pe ura faţă de PSD, PSD şi-a bazat politica – şi nu de azi, de ieri – pe programul specific. De altfel, dezastrul Guvernării PNL aici şi-a avut cauza. În concretizarea excesivă pe anti-PSD la vremea Opoziţiei. Ajuns la putere, PNL a trebuit să ofere electoratului şi altceva decît zbierete isterice împotriva Ciumei Roşii. Dar cum singurul Program al PNL l-a reprezentat Jos PSD!, cînd PSD a ajuns în Opoziţie, PNL s-a trezit în loc de program cu un sac plin de slogane inutile. Tocmai pentru că şi-au redus viaţa şi activitatea la protestele împotriva PSD, liderii PNL se simt mai stingheriţi decît liderii PSD în faţa posibilei Coaliţii. Electoratul lor fanatic, dar mai ales activiştii cu pretenţii de ziarişti, mărturisesc mai bine decît liderii PNL descumpănirea la gîndul că trebuie să lingă unde au scuipat. Să lingă nu oricum, ci zdravăn, dat fiind că nu de puţine ori au aruncat în PSD şi cu rahat. Site-urile TeFeListe, reţelele sociale de Dreapta dau peste margini de bocete, jeluiri, smulgeri de păr, bolboroseli şi chiar zbateri spasmodice.

E drept şi în rîndurile talibanilor PSD bîntuie disperarea şi revolta. Marcel Ciolacu e acuzat de lideri de opinie din presa anti-Iohannis că i-a trădat, ba mai mult c-a trădat PSD-ul, punîndu-l în braţele lui Klaus Iohannis. Şi Klaus Iohannis e acuzat de trădare. Din partea Dreaptă. Situaţia e de-a dreptul hilară dacă ne gîndim că are drept eroi publicişti, ziarişti, influenceri. Marcel Ciolacu şi Klaus Iohannis sînt politicieni. Nici Marcel Ciolacu şi nici Klaus Iohannis n-au încheiat contracte prenupţiale cu anumiţi publicişti în virtutea cărora trebuie să ceară voie acestora ca să facă sau să desfacă o alianţă.

Dezbăraţi de mult (din 1997), după prăbuşirea iluziilor despre regimul Constantinescu, de patimi politice, de trăirea faptelor şi evenimentelor politice, am abordat şi vom aborda alianţa PNL-PSD cu maxima detaşare cerută profesia de Istoric al clipei.

Am scris în mai multe rînduri de cînd s-a schiţat alianţa PNL-PSD că un Guvern PNL-PSD-UDMR ar corespunde interesului naţional al României din acest moment. Da, între cele două partide s-a dus un război crunt, cu maximă agresivitate din partea PNL. În Istoria României alierea a două partide care s-au duşmănit electoral nu e o premieră. Guvernul Liberal al lui Dimitrie Sturdza din 1901 a beneficiat de sprijinul conservatorilor din Opoziţie în luarea celor mai drastice măsuri de economii bugetare din Istoria ţării. O cerea deficitul bugetar, atît de mare că punea la îndoială independenţa României. În 1907, Guvernul Liberal a fost sprijinit de Partidul Conservator în măsurile dure de stopare a Răscoalei de la 1907.

Au fost şi alianţe ivite din lupta împotriva unui duşman comun care ameninţa existenţa ambelor partide. Deşi pînă atunci adversare, PNL şi PNŢ s-au aliat împotriva PCR după 1945. Din 1992 pînă în 1996, două formaţiuni pînă atunci duşmane – CDR şi PD – s-au unit în bătălia cu PDSR-ul lui Ion Iliescu. PNL şi PSD au constituit în februarie 2011 Uniunea Social Liberală, alianţă politică şi electorală pentru că PNL şi PSD n-ar fi făcut faţă singure Presiunii uriaşe exercitate de forţa întruchipată de Preşedintele Băsescu, PDL, partid de guvernare, Sistem.

Din cîte se vede, în Istoria României există două feluri de alianţe uşor de etichetat ca fiind contranaturii, pentru că aduc alături, la o colaborare, partide şi politicieni pînă mai ieri duşmani de moarte în plan politic:

1) Alianţa impusă de o Criză care ameninţă Statul român.

2) Alianţa impusă de o putere care le ameninţă existenţa.

Posibila alianţă PSD-PNL face parte din primul tip de alianţe.

Pentru ca o astfel de alianţă să se creeze, dar mai ales pentru ca ea să supravieţuiască, trebuie ca liderii celor două partide să fie convinşi că interesul naţional, servit printr-un astfel de concubinaj, merită punerea între paranteze a tot ce desparte cele două formaţiuni şi mai ales riscul de a fi batjocorite pentru că se pupă în Piaţă. Interesul naţional de azi cere formarea unei majorităţi parlamentare tari, capabile să rezolve cîteva mari probleme care macină România de ceva timp:

1) O Constituţie care n-a fost revizuită din 1991 (Revizuirea din 2003 a vizat admiterea în UE)

2) O realitate politico-administrativă veche de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu şi care nu mai corespunde evoluţiei dinamice a ţării şi a lumii.

3) Legile Siguranţei Naţionale care administrează Serviciile secrete româneşti sînt din primii ani postdecembrişti.

4) Legile Justiţiei trebuie bătute în cuie pentru un deceniu de acum încolo, cu păstrarea echilibrului între realităţile româneşti şi exigenţele UE.

5) Reformele drastice reclamate de administrarea banilor de la Uniunea Europeană.

Se aliază cele două partide pînă acum duşmane pentru că doar împreună pot rezolva marile probleme ale României postdecembriste?

Răspunsul trimite la vorbele şi faptele expuse public pînă acum de cele două partide.

Nici un lider PSD sau PNL n-a justificat public pînă acum temeinic, convingător, alierea cerută de exigenţa dramatică a rezolvării unor probleme prin formarea unei majorităţi confortabile:

1) Declaraţiile liderilor PNL, în frunte cu Florin Cîţu, au creat puternica impresie că PNL se aliază cu PSD, pentru că alierea cu USR e imposibilă. Cu alte cuvinte mă mărit cu tine nu pentru că te iubesc, ci pentru că nu mă pot mărita cu celălalt. S-a creat impresia periculoasă că PNL se aliază cu PSD numai şi numai pentru a supravieţui la Putere. Mai mult, liderii PNL, în frunte cu Florin Cîţu, s-au străduit prin aşa-zise informaţii plasate în presă că PNL se aliază cu PSD, pentru că aşa a ordonat Iohannis şi nu pentru că ei sînt convinşi de necesitatea acestei alianţe.

2) Pe drept cuvînt opinia publică le reaminteşte liderilor PNL jurămintele anti PSD. Aceştia, în loc să accepte că da, aşa a fost, dar interesul naţional precis, marile probleme ale României îi obligă să treacă peste ura faţă de PSD, se bîlbîie, dezmint, sau ceea ce e şi mai rău apelează la slogane caţavenciene, gen Stabilitatea ţării.

3) Declaraţiile liderilor PSD adîncesc şi ele cumplita impresie de concubinaj de dragul fripturii. Marcel Ciolacu nu conteneşte, cu invocarea „ţărişoarei”, a ieşirii din Criză, vorbe goale, în locul prezentării precise a problemelor a căror rezolvare cer o majoritate parlamentară zdrobitoare. Ceilalţi lideri PSD lasă impresia că abia aşteaptă să revină la masa guvernamentală cu fripturi.

4) Alierea PNL şi PSD e un proces extrem de greu. Încheierea lui cu succes, dar mai ales supravieţuirea alianţei, cer imaginea de unitate la nivelul celor două partide în privinţa alierii. Numai o astfel de imagine ar putea contracara campania abilă dusă de USR şi de Gruparea lui Ludovic Orban prin presă împotriva unui Guvern PNL- PSD. Care imagine de unitate? În PNL domneşte balamucul. Baronii locali, şefi de filială, precum Alexandru Moraru cer public alierea cu USR şi nu cu PSD. Mulţi baroni locali văd în alierea cu PSD nevoia de a împărţi friptura de pe plan local cu baronii PSD. Nici PSD nu e mai breaz la acest capitol. În această perioadă s-ar impune un armistiţiu. Care armistiţiu? Liderii PSD continuă să atace înverşunaţi PNL. Marcel Ciolacu pregăteşte un Program de guvernare bazat pe eternele pomeni electorale de tip PSD. Măsurile populiste propuse de PSD pentru includerea în Programul de Guvernare PNL-PSD sînt în conflict violent nu numai cu Programul PNL, dar şi cu Interesul naţional. România are nevoie de curmarea cheltuielilor nebuneşti cu pomenile electorale pentru a lăsa loc investiţiilor.

Nu pot spune dacă vom avea sau nu Guvern PNL-PSD-UDMR.

Pot spune însă, judecînd după ce se vede, că un astfel de Guvern ar fi o catastrofă pentru România.

Sînt toate datele că e o alianţă făcută în pripă, peste noapte, la intervenţia lui Klaus Iohannis.

Şi ai tot mai mult impresia că silite să încheie un mariaj, cele două partide se zbat pe şest să-l evite.

Desigur, pe şest, ca nu cumva să se supere cel care le-a zis să se căsătorească.

Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro