Ion Cristoiu: „Poporul i-ar spune acestui Guvern un Guvern de căcăcioşi”

Editorialul lui Cristoiu Sursa: Aleph News

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că pasul înapoi făcut de noul ministru al Sănătăţii, Alexandru Rafila, după ce a promis ca ministerul său va prelua comunicarea şi gestionarea pandemiei, arată un guvern slab şi marchează începutul unui lung şir de dări înapoi, de răzgîndiri şi renunţări ale miniştrilor PNL şi PSD, care vor încerca astfel să evite bătăile de cap.

„Noul Guvern a ridicat şi ridică mari semne de întrebare din perspectiva logicii politice, a bunului simţ şi chiar a democraţiei.

El e alcătuit din două formaţiuni a căror adversitate de pînă acum a depăşit cu mult hotarele confruntării politice. Unul dintre cei doi parteneri – PNL – şi-a axat o întreagă politică de cinci ani, din 2016 pînă în 2021, pe lichidarea celuilalt partener din prezent, PSD. Campaniile electorale ale PNL, conduse de de Megaşeful partidului, Klaus Iohannis, au avut drept obiectiv asumat doborîrea PSD de la Putere şi, mai mult, scoaterea acestui partid din viaţa politică. Împotriva PSD Klaus Iohannis şi PNL au scos în stradă, într-un lung şir de proteste zgomotoase şi uneori violente, zeci de mii de cetăţeni. Acest proces a dus la formarea a două electorate care s-au urît şi se urăsc. Explicabil de ce alierea celor două partide, realizată sub bagheta lui Klaus Iohanni, a bulversat o ţară întreagă. S-a spus, în argumentarea acestei împerecheri dintre capră şi varză, că se impunea o asemenea violare a logicii politice şi a bunului simţ, pentru că România avea nevoie de un Guvern tare, cu o majoritate solidă în Parlament.

Ca premier al acestui Guvern a fost impus celor două partide de către Klaus Iohannis un militar de carieră, generalul Nicolae Ciucă. În toată Europa civilizată se încearcă a se asigura un control civil al militarilor prin numirea unui civil în fruntea Ministerului Apărării şi chiar o imagine mai blîndă a Armatei prin promovarea ca miniştri a unor femei. La noi, prin voinţa lui Klaus Iohannis şi ascultarea supusă de către cele două mari partide, în fruntea Guvernului a fost pus un militar de carieră. La Ministerul Apărării s-a asigurat controlul civil prin numirea unui civil mai civil decît mulţi alţi civili, dacă ne gîndim că Vasile Dîncu e un intelectual. În schimb, la nivelul ţării s-a asigurat, prin numirea ca premier a unui general, controlul militar al civililor.

S-a argumentat şi în acest caz că era nevoie de un premier care să aducă în Guvernare Ordinea, autoritatea, curajul

Prin majoritatea zdrobitoare şi reducerea dramatică a Opoziţiei în Parlament, noua Coaliţie pune în pericol democraţia.

Şi în acest caz s-a argumentat că e nevoie de o majoritate solidă în Parlament, care să dea Guvernului tăria de a lua măsuri radicale, pe care Guvernele anterioare, slăbite de o majoritate la limită, n-au avut curajul să le ia.

Date fiind aceste realităţi, n-am putut decît să aplaudăm determinarea cu care noul ministru al Sănătăţii, dr. Alexandru Rafila a declarat că administrarea Pandemiei trebuie să fie apanajul ministerului Sănătăţii. Înainte de audiere şi la audierile din Parlament, Alexandru Rafila a proclamat drept obiectiv crucial al mandatului său preluarea de către Ministerul Sănătăţii a tuturor pîrghiilor din domeniul Sănătăţii publice, din domeniul administrării luptei împotriva Pandemiei. Potrivit lui Alexandru Rafila, acestei pîrghii sînt de ceva vreme în mîinile lui Raed Arafat, secretar de stat la interne, creatorul şi coordonatorul unei structuri supraministeriale.

Am aplaudat această determinare a lui Alexandru Rafila, ca semn al tăriei noului guvern

Toată lumea ştie că în ultimii ani, ministerul Sănătăţii a fost încetul cu încetul deposedat de toate pîrghiile în materie de Sănătate Publică. Toate pîrghiile au fost preluate de ceea ce Alexandru Rafila numea o suprastructură din afara ministerului, condusă cu puteri de padişah de Raed Arafat. Raed Arafat e secretar de stat la Interne. Declaraţia lui Alexandru Rafila de la audieri a fost o surpriză nu numai prin decizia noului ministru de a reda Ministerului Sănătăţii, pînă acum anexă a DSU, prerogativele prevăzute de Constituţie, dar şi prin dezvăluirea în premieră a unei aberaţii greu de conceput într-o ţară civilizată:

«Nu se poate ca aceste măsuri care sunt cu impact pe sănătatea publică să fie aprobate de o altă instituţie, iar MS eventual să răspundă de implementarea acestor măsuri şi de împlinirea sau nu a acestor măsuri. Deci aici este o poziţie extrem de clară şi aşa cum îl respect pe domnul doctor Arafat şi apreciez ce a făcut dânsul, în mod evident voi avea o discuţie la nivelul Guvernului cu domnul premier şi cu ministrul MAI şi cu domnul doctor Arafat încât acest mecanism să fie schimbat şi, în mod evident, Ministerul Sănătăţii trebuie să aibă toate pârghiile la dispoziţie, inclusiv informaţiile legate de situaţia asistenţei medicale din ţară în timp real, la sediul MS. Pentru că nu putem să lucrăm ca un soi de anexă a unei structuri, supra-ministeriale dacă vreţi, dar care în mod evident este controlată de oameni care nu sunt din sănătate, ci din alte domenii, care sunt respectabile, dar în mod evident trebuie să ne întoarcem la profesionişti şi la profesionalizarea sănătăţii publice.

Eu nu am discutat cu domnul doctor Arafat, nu am avut ocazia, dânsul a fost destul de mult plecat din ţară în ultima perioadă, dar după ce noul Guven se va instala voi avea discuţii în primul rând cu primul-ministu şi cu ministrul Administraţiei şi Internelor şi, bineînţeles, şi cu domnul Arafat pentru că acest mecanism prin care deciziile de sănătate publică sunt luate de persoane care nu au legătură directă cu sănătatea publică nu sunt în regulă. Chiar şi dacă CNSU, care trebuie să ia decizii în orice fel de situaţie, nu numai cele legate de sănătate, şi înţelegem necesitatea şi rolul lui, trebuie totuşi Ministerul Sănătăţii, într-o criză de sănătate, să aibă rolul hotărâtor în recomandarea deciziilor care sunt ulterior aprobate.»

Am redat pe larg dezvăluirea lui Alexandru Rafila, pentru că ea semnalează un caz care atentează la siguranţa naţională:

Politica de Sănătate din România n-o face ministerul Sănătăţii, ci o structură supraministerială aflată în proprietatea unui om.

Printr-un mecanism vizibil pentru toată lumea, DSU a devenit un soi de guvern din umbră, iar Ministerul Sănătăţii un simplu executant al acestui Guvern Ocult. Un simplu secretar de la Interne a devenit, în condiţiile Pandemiei, cel mai puternic om din România. Totul trece prin deştul mic al lui Raed Arafat:

Contracte de milioane de euro, achiziţii fabuloase, cu bani luaţi de la Buget, angajări de personal.

În toate ţările civilizate ale lumii comunicarea publică în Pandemie a fost şi este misiunea ministerului Sănătăţii şi, eventual, a primului ministru.

La noi, de un an şi ceva, de când a început Pandemia, comunicarea publică a fost acaparată de Raed Arafat.

N-are rost să semnalez aici că ostilitatea românilor faţă de restricţii, contestarea celor spuse de Autoritate, îşi are cauza exclusivă în asumarea Comunicării de către Raed Arafat.

Nu ştiu ce fel de om e Raed Arafat

Ştiu însă că în materie de Comunicare publică e persoana cea mai puţin potrivită pentru a anunţa restricţiile, pentru a cere românilor să renunţe la drepturile lor fundamentale.

E în întreaga atitudine a lui Raed Arafat o bucurie greu stăpînită de a anunţa restricţii, de a proclama încălcarea drepturilor.

Prin tot ce face şi spune, Raed Arafat lasă impresia că-i urăşte pe cei care ar trebui să fie convinşi cu vorba bună să se supună restricţiilor.

Deşi la audieri n-a spus-o, Alexandru Rafila a lăsat să se înţeleagă că de acum încolo comunicarea publică în materie de Pandemie va fi preluată de domnia sa.

Şi acest lucru a meritat aplauzele noastre.

Alexandru Rafila e de profesie epidemiolog. Raed Arafat n-are nici o legătură cu această profesie. Ca unul dintre epidemiologii noştri faimoşi, pînă a ajunge ministru, Alexandru Rafila a fost răsfăţatul televiziunilor. Ca şi Adrian Marinescu, Alexandru Rafila are nu numai cunoştinţe de specialitate.

Are şi ceea ce e absolut necesar în vremuri de Pandemie:

O bunătate de medic blajin. Acel doctor care vede în pacient un partener şi nu o slugă.

Am aplaudat declaraţiile lui Alexandru Rafila şi pentru că ele semnalau un ministru al unui Guvern tare.

Al unui Guvern condus de un general şi cu o majoritate zdrobitoare în Parlament.

Aberaţia numită Raed Arafat a fost posibilă – mi-am spus – pentru că Guvernele erau slabe. Cel condus de Ludovic Orban era un guvern minoritar. Cel condus de Florin Cîţu un guvern de hăis-cea, în care ministrul Sănătăţii, aparţinînd USR, era tratat de premier şi preşedinte cu suspiciune.

Alexandru Rafila avea toate datele pentru a pune capăt aberaţiei Raed Arafat

Aberaţia ca într-un stat de drept politicile de sănătate să fie îndrumate nu de Ministerul Sănătăţii, ci de o suprastructură condusă de un secretar de stat la Interne.

Audierile au avut loc miercuri, 24 noiembrie 2021.

Pe 25 noiembrie 2021, Guvernul a fost investit de Parlament cu o majoritate zdrobitoare.

Cu o majoritate zdrobitoare a fost investit ministru şi Alexandru Rafila.

Sîmbătă, 27 noiembrie 2021, la trei zile de la anunţul făcut de Alexandru Rafila, am simţit nevoia să mă frec la ochi.

Pentru că sîmbătă, 27 noiembrie 2021, a avut loc la Guvern o conferinţă de presă în care Alexandru Rafila s-a mulţumit să fie un preaplecat prefaţator al lui Raed Arafat.

Nici vorbă de preluarea comunicării de către ministerul Sănătăţii.

Nici vorbă de preluarea de către ministerul Sănătăţii a pîrghiilor de politici de sănătate aflate toate la cheremul Suprastructurii oculte conduse de Raed Arafat. Întrebat de presă, Alexandru Rafila a spus c-a fost înţeles greşit. Nu s-a referit la preluarea luptei împotriva Pandemiei, ci la o bună colaborare cu Suprastructura condusă de Raed Arafat.

O mai bună colaborare înseamnă o mai bună slujire de către Ministerul Sănătăţii a Suprastructurii care-l are proprietar pe Raed Arafat.

Duminică, 28 noiembrie 2021, Raed Arafat a organizat o conferinţă de presă dedicată măsurilor din Pandemie.

Alexandru Rafila a lipsit.

Mai mult ca sigur, de data asta Raed Arafat i-a zis să stea dracului în banca lui.

N-am nici o îndoială că oamenii de bine se vor grăbi să-mi spună că Raed Arafat e cel mai puternic om din România, că legăturile sale din exterior sînt atît de puternice încît nici preşedintele n-are curaj să-i facă vreo observaţie.

Aşa o fi.

Eu însă am luat în serios declaraţiile lui Alexandru Rafila puse pe seama conştiinţei că e ministru în cel mai tare Guvern postdecembrist. Cred că e altceva. Cred că acest Guvern e la fel de slab ca şi alte Guverne postdecembriste, ba chiar mult mai slab, şi că darea înapoi penibilă a lui Alexandru Rafila e doar începutul unui lung şir de dări înapoi, de răzgîndiri şi renunţări ale Guvernului, ale miniştrilor PNL şi PSD.

Fiecare ministru va încerca să evite bătăile de cap.

Fiecare ministru va fi sensibil la orice adiere de împotrivire la o acţiune pornită cu huiet şi prin urmare va renunţa la ea înainte de a o începe.

Fiecare ministru va fi terorizat de şefii de partid ca nu cumva, prin acţiunile lor îndrăzneţe, să ducă la scăderea partidului în sondaje.

Poporul i-ar spune acestui Guvern un Guvern de căcăcioşi.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro