Ion Cristoiu: Principala victimă a Războiului din Ucraina e presa. Marea Presă

• Ion Cristoiu: Am arătat în ediţia anterioară a Gîndurilor lui Cristoiu că sîmbătă, 30 aprilie 2022, Armata ucraineană a anunţat că pilotul supererou maiorul Stepan Tarabalka, cîntat drept Fantoma de la Kiev, autor a peste 40 de avioane ruseşti doborîte într-o lună, deşi prezentat ca mort într-o bătălie aeriană pe 13 martie 2022 şi decorat de conducerea ţării, n-a existat.
• Ion Cristoiu: De ce au întors-o ucrainenii ca la Ploieşti? Un motiv ar fi că Volodîmîr Zelenski s-a simţit în primejdie de a fi concurat de Mortul Supererou. În Ucraina are loc un singur supererou: El, Volodimir Zelenski. Asta ar mai fi lipsit!
• Ion Cristoiu: Cum dracu de nu s-a prins nici unul dintre reporteri că li se prezenta un spectacol ieftin? Sau poate că ştiau despre ce-i vorba şi, prin urmare, nu şi-au permis să pună întrebări.Cazul Fantomei e prima recunoaştere oficială de către ucraineni că propaganda lor de război a vîndut presei născociri.

Am arătat în ediţia anterioară a Gîndurilor lui Cristoiu că sîmbătă, 30 aprilie 2022, Armata ucraineană a anunţat că pilotul supererou maiorul Stepan Tarabalka, cîntat drept Fantoma de la Kiev, autor a peste 40 de avioane ruseşti doborîte într-o lună, deşi prezentat ca mort într-o bătălie aeriană pe 13 martie 2022 şi decorat de conducerea ţării, n-a existat.

El a fost o născocire – susţin ucrainenii – a propagandei de război în cadrul operaţiunii tipice unei armate: întreţinerea moralului.

Toate bune şi frumoase!

Propaganda de război ucraineană avea tot dreptul să creeze un astfel de mit, inspirat, desigur din Top Gun şi alte firme americane cu supereroi, unii dintre ei salvînd Pămîntul de la ciocnirea cu un asteroid şi aşteptaţi la sosire de soţia care, deşi s-a culcat cu altul, îi declară că tot pe el îl iubeşte.

Orice Armată se zbate într-un război să întreţină moralul militarilor şi civililor prin născocirea de eroi şi de eroisme. Şmecheria e folosită şi de civili.

Stalin l-a creat pe Alexei Stahanov, cel care a scos în noaptea de 31 august 1930 102 tone de cărbune pe schimb ( faţă de norma obişnuită, de 14 tone) prin falsificarea rezultatelor obţinute de un personaj real pentru a-i face pe sovietici să muncească din greu (cu braţele, nu cu creierul).

Asemănător, propaganda de război întreţine moralul şi prin exagerarea pierderilor duşmanului, a dezastrului moral al acestuia şi, mai ales, al caricaturizării duşmanului. Dacă sub semnul primului obiectiv, ucrainenii au născocit poveştile cu gospodina care a doborît o dronă cu un borcan de castraveţi muraţi sau pensionara care a ucis cu mîna ei opt militar ruşi otrăvindu-i cu prăjituri de casă, sub semnul celui de al doilea ucrainenii au exagerat pierderilor ruşilor şi au născocit poveşti cu militari ruşi care fură chiloţi ucraineni ca să aibă ce pune pe sub pantaloni.

Pînă aici, nimic de obiectat.

Nenorocirea e că poveştile născocite de propaganda de război ucraineană au fost difuzate pe întreaga planetă, ca nişte întîmplări reale, de către presa occidentală, în frunte cu CNN.

Digi 24 şi Antena 3, au transmis, pe 30 aprilie 2022, la ora 8 şi ceva, lungi necroloage a celui dispărut în luptă. Site-urile respective au făcut caz de mesajul preferat al supereroului: „Invadatorule vin după sufletul tău”.

După două ore, ucrainenii au dat publicităţii faimosul comunicat în care dezvăluie că Tarabalka n-a existat.

E vorba de o născocire în cadrul propagandei de război.

De ce au întors-o ucrainenii ca la Ploieşti?

Un motiv ar fi că Volodîmîr Zelenski s-a simţit în primejdie de a fi concurat de Mortul Supererou. În Ucraina are loc un singur supererou:

El, Volodimir Zelenski.

Asta ar mai fi lipsit!

Ca în diferite locuri din lume să i se ridice Mortului Concurent statui!

Astfel că, la puţin timp de la publicarea Poveştii lăcrimoase cu Supereroul care a murit supereroic, în hohotele de plîns ale Naţiunii ucrainene, aceleaşi site-uri – Digi 23 şi Antena 3 – pe care doar moartea Coaliţiei PSD-PNL le mai poate despărţi, au publicat Comunicatul Armatei ucrainene.

Nu numai posturile noastre TV, dar nici posturile TV cu pretenţii de a fi exemple de profesionalism, n-au comentat cazul.

Ar fi fost normal s-o facă.

Aceasta deoarece povestea cu Născocitul n-a rămas în hotarele Ucrainei.

Povestea a fost difuzată pe tot parcursul Războiului de întreaga presă occidentală.

Textele difuzate pe 30 aprilie 2022 pe post de Necrologul la moartea celui Care n-a existat, treceau în revistă, nu fără admiraţie, relatările din presa occidentală despre Fantomă:

„«Ştiam că zbura într-o misiune. Şi şi-a îndeplinit misiunea. Apoi nu s-a mai întors. Acestea sunt toate informaţiile pe care le avem», le-a declarat jurnaliştilor de la New York Post tatăl lui.

Părinţii, Natalia şi Evon Tarabalka, au povestit cum fiul lor a visat de mic să devină pilot de luptă, casa lor fiind lângă un aerodrom militar din localitatea Korolivka.

«Încă din copilărie, a visat mereu să zboare mai sus decât norii. Urmărea întotdeauna exerciţiile şi demonstraţiile paraşutiştilor. Alerga mereu să vadă unde aterizau», a spus mama lui.

Părinţii tânărului au declarat că fiul lor a devenit pilot prin propriile forţe:

«A făcut totul singur. Noi l-am ajutat doar cu rugăciuni»”.

Cînd vine vorba de exemplu de manipulare prin presă, cercetătorii dau ca exemplu Groapa comună de la Timişoara. Bravi corespondenţi ai unor prestigioase instituţii de presă din Occident au fost traşi pe sfoară de noua Securitate prezentîndu-li-se cadavre luate de la morgă drept civili asasinaţi de fosta Securitate cu cîteva zile în urmă şi aruncate într-o groapă comună.

Această farsă făcută presei a ocupat pînă acum locul întîi în Istoria Universală a manipulării prin presă.

Cazul Fantomei de la Kiev detronează Groapa comună de la Timişoara.

E cea mai mare manipulare din Istoria universală a presei.

În cazul Gropii comune corespondenţii străini au căzut de fraieri, deoarece nu s-au întrebat de ce puţeau cadavrele unor inşi morţi de doar cîteva zile.

Şi ar fi trebuit să le fi trezit suspiciuni şi aranjarea aranjarea de platou tv a mamei cu copilul pe pîntec după ce fosta Securitate i l-a scos din burtă cu baioneta.

Istoria cu Fantoma ar fi trebuit să trezească suspiciuni din chiar clipa cînd i s-au atribuit eroului doborîrea într-o lună a peste 40 de avioane inamice.

Să admitem însă că ziariştii de azi n-au făcut armata şi, prin urmare, nu ştiu că pentru a doborî un avion trebuie să te expui riscului ca şi el să tragă în tine.

Din cîte se vede însă ziariştii de la publicaţii occidentale serioase s-au deplasat în Ucraina pentru a lua interviuri părinţilor născocitului.

Evident, părinţii erau ofiţeri ai Serviciului Secret al Ucrainei.

Interpreţii au debitat coţofenelor şi coţofanilor texte care sunau ca declaraţiile comuniştilor din Pravda de pe vremea cînd Ucraina era republică sovietică.

Se spune că jurnaliştii sînt suspicioşi prin definiţie.

Cum dracu de nu s-a prins nici unul dintre reporteri că li se prezenta un spectacol ieftin?

Sau poate că ştiau despre ce-i vorba şi, prin urmare, nu şi-au permis să pună întrebări.

Cazul Fantomei e prima recunoaştere oficială de către ucraineni că propaganda lor de război a vîndut presei născociri.

Ar fi fost normal ca presa occidentală să reacţioneze imediat:

1) Cerînd socoteală Armatei ucrainene, pentru că şi-a bătut joc de ea. Îmi imaginez cît or fi rîs aşa-zişii părinţi văzînd cum lăcrimează coţofenele şi coţofanii la basmele lor leşinate.

2) Să devină mai prudenţi cu aşa-zisele informaţii puse la dispoziţie de Ucraina.

3) Să dezbată pe larg şi fără menajamente cum a fost posibil ca presa occidentală să fie folosită de propaganda de război ucraineană ca o trompetă de luptă.

Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat.

Confirmînd adevărul că principala victimă a Războiului din Ucraina e presa. Marea presă.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro