- Ion Cristoiu: În Viaţa lui Ştefan Cel Mare întâlnesc din nou mustrările duios ironice aduse de Sadoveanu moldovenilor, înţelegându-se prin asta români.
- Ion Cristoiu: Remarc slăbiciunea „La începutul războiului dovedeau totdeauna mare vitejie, iar după aceea erau mai slabi de inimă”.
- Ion Cristoiu: Ea explică multe bizarerii româneşti, inclusiv faptul că în al Doilea Război Mondial am fost buni în ofensivă. În apărare am fost dezastruoşi. La fel şi la partidele de fotbal decisiv.
O publicaţie. Pe măsuţa care găzduieşte corespondenţa chiriaşilor din clădirea de birouri în care m-am mutat, după 40 de ani de locul 85 la Biblioteca Academiei, văd într-o zi, la întoarcerea de-acasă, un număr din Courrier international. Cunosc revista dinainte de 1989. Despre ea Wikipedia glăsuieşte astfel:
„Courrier International este o revistă săptămînală franceză de informaţii fondată în 1990 şi care apare joia. E constituită în principal din traduceri de articole din presa străină. În 2018, 157.160 de exemplare au fost vîndute în Franţa pentru un tiraj total de 169.265 de exemplare. «Privind la alţii» este orientarea sa principală, care acoperă atît evenimente politice, cît şi culturale. Raportarea evenimentelor curente se face la modul «Se vorbeşte despre» (instantaneu şi de lungă durată), precum şi cercetarea tematică pe teme importante de «fond» (politica societală, «sentimentul» mijloacelor tehnice folosite, expresia artei, exprimarea istoriei imediate şi lungi).”
Forţa revistei stă în capacitatea de a descoperi şi alege din 1500 de publicaţii articolele tipărite sau postate on line din întreaga lume despre un subiect, despre o temă; pe cele mai interesante, dar şi cele mai edificatoare.
Numărul 1690, 23-30 martie 2023, are la A la Une grupajul intitulat La Paix Made in China. „În Extremul Orient ca şi în Ucraina, preşedintele chinez pozează în «Mediator». Dar de la Africa pînă la Pacific, XIJinpg contează mai ales pe impunerea unei noi ordini mondiale Americanilor.”
Titlul grupajului, publicat la paginile 26-35, e dublat de un desen de pagina întîi înfăţişîndu-ul pe preşedintele chinez ţinînd în mînă o paletă de tenis de la care se înalţă, ţinută de un şnur, globul pămîntesc.
Desenul e preluat din publicaţia De Standaard (Bruxelles).
Grupajul reproduce articole din The Atlantic (Washington), L’orient – le – Jaun (Beyrouth), Lianhe Zaobao (Singapour), The Age (Melbourn), Renmin Ribao (Pekin), Finacial Times (Londra), The Economist (Londra).
Nu numai în acest grupaj, dar şi în alte grupaje din alte numere, am remarcat efortul publicaţiei de a fie echilibrată în chestiuni controversate. Îi înlesneşte misiunea formula originală de a publica articole din 1500 de publicaţii. Dacă ar fi doar articolele proprii, revista s-ar vedea constrînsă la tendenţiozitate, fie şi pentru a fi corectă politic. Cum însă formula presupune publicarea a cîte mai multe şi mai diverse puncte de vedere, obiectivitatea e posibilă, dacă nu chiar obligatorie.
*
Mustrări duios ironice. În Viaţa lui Ştefan Cel Mare întîlnesc din nou mustrările duios ironice aduse de Sadoveanu moldovenilor, înţelegîndu-se prin asta români:
„Aceşti excepţionali strămoşi ai noştri, în corespondenţă directă şi misterioasă cu tărîmul celălalt, nu erau lipsiţi de cusururi destul de mari, pentru ca în cumpăna fiinţei lor să fie o armonie. Dar mai ales fudulia şi semeţia le erau maică şi soră. Dacă avea unul cal bun şi arme bune, apoi socotea că nimeni nu poate să-l întreacă. Erau toţi îndeobşte îndrăzneţi şi gîlcevitori, dar lesne se linişteau şi se împăcau. Arătau pe de o parte aprigă mînie, iar pe de alta şagă şi veselie. La începutul războiului dovedeau totdeauna mare vitejie, iar după aceea erau mai slabi de inimă. Aveau însă un meşteşug, să se întoarcă înapoi din fugă asupra vrăjmaşului, lovindu-l cu mare străşnicie. Cătră robi se vădeau acum cu blîndeţă, acum cu tiranie, după firea lor cea nestatornică. Dîrzi cînd le mergea bine, slăbeau la năcaz; lesne se apucau de trebi şi mai lesne le părăseau. Dispreţuind învăţătura şi filosofia, socoteau că numai preoţilor li se cuvine să ştie carte.”
Remarc slăbiciunea „La începutul războiului dovedeau totdeauna mare vitejie, iar după aceea erau mai slabi de inimă”.
Ea explică multe bizarerii româneşti, inclusiv faptul că în al Doilea Război Mondial am fost buni în ofensivă. În apărare am fost dezastruoşi. La fel şi la partidele de fotbal decisiv. O dată marcat primul gol, trecem în apărare, unde sîntem catastrofali.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro