Ion Cristoiu: Un fals istoric: Sărbătorirea Zilei Armatei pe 25 octombrie

Ion Cristoiu Ion Cristoiu-editorial
  • Ion Cristoiu: S-a lansat teza că 25 octombrie 1945 e strîns legată de Regele Mihai. Acesta îşi serba Ziua de naştere pe 25 octombrie. Şi cum o naraţiune falsă atribuia eliberarea ultimei palme de pămînt românesc drept cadou făcut de Armata Română Regelui Mihai cu prilejul Zilei sale de naştere, s-a justificat Ziua de 25 octombrie ca Zi a Armatei drept omagiu adus de Armata Română Regelui Mihai. Datele de istorie dovedesc în chip zdrobitor că naraţiunea asta e un fals istoric.
  • Ion Cristoiu: Ziua de 25 octombrie a fost stabilită drept Zi a Forţelor Armate ale Republicii Populare Române prin decretul numărul 331 din 1 octombrie 1959. (…) Pînă atunci din 1951 Ziua Armatei Populare se sărbătorea, prin Decretul 125 din 20 iulie 1951, pe 2 octombrie drept dată cînd în 1943 Stalin a aprobat constituirea pe teritoriul URSS a Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu.
  • Ion Cristoiu: După venirea lui Nicolae Ceauşescu la putere ziua de 25 octombrie 1944 a fost văzută ca zi a victoriei faţă de trupele horthiste. În realitate, sub comanda Armatei Roşii, Armata Română a luptat şi împotriva nemţilor. Dacă 25 octombrie 1944 ar fi fost o victorie exclusiv românească Armata noastră ar fi trebuit să se oprească la Tisa.

Ion Cristoiu: S-a lansat teza că 25 octombrie 1945 e strîns legată de Regele Mihai. Acesta îşi serba Ziua de naştere pe 25 octombrie. Şi cum o naraţiune falsă atribuia eliberarea ultimei palme de pămînt românesc drept cadou făcut de Armata Română Regelui Mihai cu prilejul Zilei sale de naştere, s-a justificat Ziua de 25 octombrie ca Zi a Armatei drept omagiu adus de Armata Română Regelui Mihai. Datele de istorie dovedesc în chip zdrobitor că naraţiunea asta e un fals istoric.

Cu prilejul Zilei Armatei, sărbătorite la noi pe motiv că la 25 octombrie 1944 a fost eliberată ultima palmă de pămînt de sub ocupaţia horthistă, Agenţia Mediafax a lansat o amplă dezbatere prin care se contestă sărbătorirea Zilei Armatei pe 25 octombrie.

În postdecembrism s-a mai încercat o punere la îndoială a sărbătoririi Zilei Armatei pe 25 octombrie.

Mare lucru n-a ieşit.

Şi nu pentru că n-ar fi fost solide argumente din punct de vedere istoric potrivit cărora 25 octombrie e o sărbătoare comunistă stabilită de pe vremea cînd România se afla sub influenţă sovietică, o sărbătoare menită a elogia frăţia de arme dintre sovietici şi români în lupta împotriva fascismului.

Motivul a fost altul.

Un motiv ţinînd de folosirea Regelui Mihai de către Dreapta în confruntarea cu Ion Iliescu şi cu FSN.

Mai precis s-a lansat teza că 25 octombrie 1945 e strîns legată de Regele Mihai. Acesta îşi serba Ziua de naştere pe 25 octombrie. Şi cum o naraţiune falsă atribuia eliberarea ultimei palme de pămînt românesc drept cadou făcut de Armata Română Regelui Mihai cu prilejul Zilei sale de naştere, s-a justificat Ziua de 25 octombrie ca Zi a Armatei drept omagiu adus de Armata Română Regelui Mihai.

Datele de istorie dovedesc în chip zdrobitor că naraţiunea asta e un fals istoric.

Ziua de 25 octombrie a fost stabilită drept Zi a Forţelor Armate ale Republicii Populare Române prin decretul numărul 331 din 1 octombrie 1959.

Cu prilejul primei sărbătoriri Leontin Sălăjan a dat pe 25 octombrie 1959 următorul Ordin de zi:

„Astăzi, poporul muncitor împreună cu militarii armatei noastre populare sărbătoresc «Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române».

La 25 octombrie 1944, prin lupta comună a glorioasei armate sovietice eliberatoare şi a eroicei armate române, s-a terminat izgonirea de pe teritoriul patriei noastre a cotropitorilor fascişti. Această însemnată victorie a fost întîmpinată cu bucurie şi entuziasm de către întregul nostru popor muncitor.

Ţinind seama de semnificaţia acestei zile, în scopul cinstirii trecutului de luptă al armatei noastre pentru libertatea şi independenţa naţională a României şi, îndeosebi, a contribuţiei aduse de ea la eliberarea ţării de sub jugul fascist şi la zdrobirea Germaniei hitleriste, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, guvernul şi Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române au hotărît ca ziua de 25 octombrie să fie sărbătorită ca «Zi a Forţelor Armate ale Republicii Populare Române».

Evocînd faptele de arme săvîrşite de ostaşii români alături de glorioşii ostaşi sovietici în lupta împotriva fascismului german, să ţinem minte că avem datoria nobilă de a fi urmaşi demni ai celor ce s-au jertfit pentru eliberarea patriei, să cultivăm vitejia şi eroismul de care au dat dovadă părinţii şi fraţii noştri în războiul antihitlerist, să întărim şi să dezvoltăm neîncetat frăţia de arme româno-sovietică.

Creată şi condusă de către Partidul Muncitoresc Român, armata noastră populară este apărătoarea de nădejde a cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor, împreună cu glorioasa armată sovietică şi armatele celorlalte ţări socialiste frăţeşti, armata noastră stă de strajă securităţii lagărului socialist.

Tovarăşi soldaţi, sergenţi şi subofiţeri I Tovarăşi ofiţeri, generali şi amirali I Vă salut şi vă felicit cu ocazia «Zilei Forţelor Armate ale Republicii Populare Române».

Urez tuturor militarilor noi succese în pregătirea de luptă şi politică în cunoaşterea, întreţinerea şi mînuirea la perfecţie a armamentului şi tehnicii de luptă, în întărirea ordinii şi disciplinei militare,

În cinstea «Zilei Forţelor Armate ale Republicii Populare Române»,

Ordon

Astăzi, 25 octombrie, la ora 21,00, în Bucureşti, Capitala patriei noastre, se vor trage în semn de salut 21 salve de artilerie.

Trăiască Forţele Armate ale Republicii Populare Române! Trăiască guvernul Republicii Populare Române! Trăiască Partidul Muncitoresc Român, forţa conducătoare şi îndrumătoare a poporului nostru!

Trăiască scumpa noastră patrie – Republica Populară Română!

Ministrul Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, General de armată LEONTIN SĂLĂJAN”

Sub acest Comunicat, Scînteia publica Telegrama adresată lui Leontin Sălăjan de Ministrul Apărării al Uniunii Sovietice, mareşal al Uniunii Sovietice, R. Malinovski:

„Vă felicit cu căldură, stimate tovarăşe ministru, şi pe toţi militarii Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, cu ocazia marii sărbători – Ziua Armatei Populare Române.

În această zi, militarii sovietici trimit fraţilor lor de arme – militarii români – un fierbinte salut frăţesc şi dorinţa de a obţine cele mai bune succese în pregătirea de luptă şi politică, în ridicarea necontenită a capacităţii de luptă a Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, care stau de strajă cuceririlor revoluţionare istorice ale oamenilor muncii din patria lor.

Să se întărească şi să înflorească prietenia veşnică şi de neclintit a militarilor sovietici şi romîni, cimentată prin sîngele vărsat în lupta comună împotriva inamicului comun — fascismul german.”

Peste un an, România liberă din 25 octombrie 1960 scria în editorialul dedicat Zilei Forţelor Armate ale R.P.R:

„Astăzi întregul popor muncitor sărbătoreşte ziua forţelor noastre armate. Cu 10 ani în urmă, la 25 octombrie 1944, prin luptele glorioasei armate sovietice şi ale vitezei armate române, odată cu alungarea trupelor hitleriste din Satu Mare şi Carei, a fost eliberat întregul teritoriu al patriei noastre. Ziua de 25 octombrie are astfel o deosebită semnificaţie pentru poporul nostru, ea marcînd încheierea unei etape importante în lupta împotriva cotropitorilor hitlerişti, pentru eliberarea şi independenţa ţării noastre. Această zi a devenit Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”

Sub acest semn al semnificaţiei comuniste date zilei de 25 octombrie 1944, conducătorii comunişti au văzut în 25 octombrie Ziua Armatei Comuniste. În cuvîntarea la sărbătorirea lui 23 august din 1974 Nicolae Ceauşescu spunea:

,,Ca urmare a bătăliilor eroice purtate de ostaşii români şi sovietici, în numai două luni de la victoria insurecţiei, întregul teritoriu al ţării a fost curăţat de armatele fasciste. Ziua de 25 octombrie 1944, cînd a fost eliberată ultima localitate românească, a devenit simbolul naşterii armatei noastre noi Ziua Armatei Republicii Socialiste România. Fie ca această zi să reamintească permanent armatei şi întregului popor că trebuie să facem totul ca niciodată nici un petic de pămînt să nu mai cadă sub dominaţie străină!”

Decretul 381 din 1 octombrie 1959 suna astfel:

„DECRET NUMĂR: 381 DIN 01/10/59

pentru declararea zilei de 25 octombrie ca Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romîne;

EMITENT: MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ

APARUT ÎN BULETINUL OFICIAL NR. 27 DIN 05/10/59

ART. 1

Ziua de 25 octombrie se declară Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romîne.

ART. 2

Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romîne este sărbătoare militară si populară. Ea este zi de repaus pentru militari si se sărbătoreşte în armată potrivit regulamentelor militare şi ordinelor Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Romîne.

ART. 3

Decretul nr.125 din 27 iulie 1951 se abrogă.”

Pînă atunci din 1951 Ziua Armatei Populare se sărbătorea, prin Decretul 125 din 20 iulie 1951, pe 2 octombrie drept dată cînd în 1943 Stalin a aprobat constituirea pe teritoriul URSS a Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu.

Cu prilejul primei sărbătoriri comuniste a Zilei Forţelor Armate ale RPR Scînteia din 3 octombrie 1951 publica ampla relatare intitulată Sărbătorirea Zilei Forţelor Armate ale RPR. Textul debuta astfel:

„Ziua Forţelor Armate ale R.P.R. a fost
sărbătorită în Capitală Marţi după amiază, în sala Teatrului Armatei, printr-o mare adunare festivă, organizată de Comitetul Orăşenesc Bucureşti al P.M.R. şi de Sfatul Popular al Capitalei.

Adunarea a prilejuit o caldă manifestare de dragoste şi încredere a poporului muncitor în Armata R.P.R., apărătoare a cuceririlor revoluţionare ale poporului şi a independenţei naţionale, armată a păcii.

Prin ovaţii nesfârşite, asistenţa a exprimat adânca recunoştinţă a poporului nostru faţă de marele Stalin, cu al cărui sprijin şi înaltă aprobare s-a constituit, acum 8 ani, la 2 octombrie 1943, pe teritoriul Uniunii Sovietice, cea dintâi unitate de voluntari români, care a luptat, alături de glorioasa Armată Sovietică, pentru eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist — eroica divizie „Tudor Vladimirescu”.
Festivitatea a început prin intonarea Imnului R.P.R. şi a Imnului Uniunii Sovietice.

Indreptându-şi primul lor gând spre genialul dascăl al omenirii muncitoare, cel mai iubit prieten al poporului nostru, oamenii munci prezenţi au ales prin aclamaţii entuziaste, ca preşedinte de onoare al adunării festive, pe Generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin”.

Istoria ne arată că la 25 octombrie 1944 n-a avut loc eliberarea Ardealului de sub dominaţia horthistă, ci cucerirea de către ruşi a Ardealului în cadrul Campaniei din Vest.

Armata Română după 23 august 1944 n-a acţionat de una singură în Războiul zis şi din Vest. Iată ce scriu autorii lucrării de referinţă Armata Română. 1941-1945, editura R.A.I. Bucureşti 1996:

„La 7 septembrie, deşi Marele Stat Major insistase ca eliberarea Transilvaniei să revină unui grup de armate român creat în acest scop, comandamentul suprem sovietic a ordonat Frontului 2 ucrainean să preia comanda generală a forţelor româno-sovietice aflate pe teritoriul României. Ca urmare, Armata 4 a fost subordonată Armatei 27 sovietice, comandată de generalul-colonel S.G. Trofimenko, iar Armata 1, Armatei 53 sovietice, comandată de generalul-colonel M.I. Managarov.”

 Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a patra, era subordonat comandantului Armatei Roşii. Dacă a ţinut să se angajeze în luptă pe 25 octombrie 1944 a făcut numai şi numai cu acceptul ruşilor şi evident în cadrul operaţiunilor conduse de ruşi.

 Da, luptele duse de Armata Română pînă la Tisa sînt şi de eliberare a Ardealului, deziderat asumat şi de Mareşalul Antonescu. Numai că din punct de vedere militar Armata Română s-a înscris în Războiul dus de Armata Roşie împotriva nemţilor. Am luptat în Ardeal sub comanda ruşilor în cadrul Războiului dus de ei în Vest, aşa cum între 1941-1944 am luptat sub comanda nemţilor în cadrul războiului dus de ei în Est. Din acest punct de vedere, am putea sărbători Ziua Armatei şi pe 25 iulie ca recunoaştere a eliberării ultimei palme de pămînt românesc din Basarabia.

 După venirea lui Nicolae Ceauşescu la putere ziua de 25 octombrie 1944 a fost văzută ca zi a victoriei faţă de trupele horthiste. În realitate, sub comanda Armatei Roşii, Armata Română a luptat şi împotriva nemţilor. Dacă 25 octombrie 1944 ar fi fost o victorie exclusiv românească Armata noastră ar fi trebuit să se oprească la Tisa. Ea a mers mai departe, sub comanda Armatei Roşii. Nu de alta, dar ea lupta acum în cadrul Naţiunilor Unite, după ce luptase pînă nu demult în cadrul Axei.

 După eliberarea ultimei palme de pămînt românesc, Ardealul a trecut sub administraţie militară rusească. Dovadă că ruşii n-au văzut în eliberarea Ardealului recucerirea de către români a unui teritoriu ocupat de unguri, ci pur şi simplu o nouă cucerire teritorială a Armatei Roşii în drum spre Vest. Am eliberat Ardealul ajutaţi de ruşi nu pentru că aceştia ar fi vrut să fie băieţi simpatici cu noi, ci pentru că drumul Armatei roşii spre vest trecea prin Ardeal. Nu se putea ajunge la Budapesta decît dacă treceai prin Ardeal.

 Legătura făcută după 1989 între 25 octombrie 1944 din punct de vedere militar şi Ziua de naştere a Regelui, legătură care ar justifica păstrarea zilei comuniste a Armatei şi după Căderea comunismului, pentru că vezi Doamne! ea ar fi un omagiu adus Regelui nu se justifică istoric. Toate articolele care susţin menţinerea Zilei de 25 octombrie 1944 drept Zi a Armatei, deoarece eliberarea ultimei palme de pămînt s-a făcut de către generalul Avramescu, al armatei ca un cadou înaintat Regelui stau sub semnul propagandei politice:

1. Nici unul dintre ordinele de zi din perioada respectivă nu pomenesc de vreun cadou făcut Regelui de ziua sa de naştere. Nici cel semnat de Generalul Gheorghe Avramescu:

„La chemarea Ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbînda dreptăţii poporului român. Tineri şi bătrîni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrînt dîrza apărare a Mureşului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte, aţi luptat cu un duşman dîrz şi hotărît şi l-aţi învins. Azi, cînd avangărzile trec pe pămînt străin, pentru desăvîrşirea înfrîngerii definitive a duşmanului, gîndul meu se îndreaptă către voi cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi, ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului nostru. Luînd pildă de la cei care au pus patria mai presus decît viaţa continuăm lupta!”

2. De altfel nici presa vremii nu suflă un cuvînt despre asta. Scînteia se afla, ca şi Partidul comunist, într-o fază de giugiuleală cu Majestatea Sa. Dacă ar fi fost vorba de un cadou făcut Regelui de Armata română, mai mult ca sigur Scînteia ar fi consemnat. Despre eliberarea ultimei palme de pământ românesc Scînteia scrie pe larg în numărul din 27 octombrie 1944. Pe prima pagină, dreapta sus, e reprodusă Telegrama trimisă de colonelul Cambrea, comandantul Diviziei de Panduri Tudor Vladimirescu generalului C. Vasiliu-Răşcanu, comandantul Corpului 5 teritorial prin care se mulţumeşte pentru felicitările primite cu ocazia citării de către Stalin a Diviziei Tudor Vladimirescu. Urmează editorialul Ardealul a fost desrobit:

„Ardealul a fost desrobit

Ardealul a fost desrobit. Comunicatul special al Marelui Stat Major al Armatei din ziua de 25 octombrie 1944 anunţă această mare bucurie poporului român.

Ne amintim zilele cernite din toamna lui 1940, cănd Ardealul de Nord a fost smuls din inima ţării noastre, zilele acelea sumbre cînd cîţiva trădători au semnat dictatul de la Viena şi au dispus samavolnic de soarta popoarelor român şi maghiar.

Ele au coincis cu aservirea completă a României faţă de prădalnicul imperialism german, ele au coincis cu invazia armatelor naziste la noi.

Robirea Ardealului în 1940 a dus la robirea României. Au urmat anii de ocupaţie germană, anii războiului de jaf şi asuprire, anii cei mai trişti din istoria poporului român.

Dar lupta muncitorilor uniţi şi a ţăranilor, a tuturor patrioţilor n’a încetat. Şi prin luptă şi jertfe, cu ajutorul hotărîtor al eroicei Armate Roşii Eliberatoare, am izbutit la 23 August 1944 să răsturnăm dictatura sîngeroasă a criminalului de război I Antonescu.

Armata Română a întors apoi armele contra asupritorilor germani, arme cari, de la început, ar fi trebuit să se îndreptate spre duşmanul secular al poporului român: neamţul cotropitor.

Am izgonit acest duşman de pe pământul Patriei noastre. Apoi l-am încercuit şi nimicit ajutînd Armatei Roşii glorioase şi învingătoare, în Transilvania şi Banat. Divizia de voluntari «Tudor Vladimirescu» şi comandantul ei col. Cambrea s’au acoperit de glorie în această luptă.

Eliberarea României în 1944 a dus la eliberarea Ardealului.

În patru ani de «alianţă» cu Germania hitleristă am pierdut Ardealul şi şase sute mii de oameni în U.R.S.S.

În două luni de prietenie şi luptă comună alături de Uniunea Sovietică şi ceilalţi aliaţi am eliberat România şi Ardealul întreg.

Dar războiul nu s’a terminat. Trebuie să luptăm mai departe, să nimicim în bîrlogul său fiara hitleristă, să nimicim din rădăcină imperialismul german şi uneltele sale criminale maghiare, de felul lui Szállási, înainte spre Budapesta, spre Berlin! Să piară asasinii popoarelor, jefuitorii hitlerişti!

Ardealul desrobit să fie pe veci liber, iar întreaga Românie – eliberată de jugul nazist şi de năpârcile legionare din lăuntru – să devină realmente democratică.

Trăiască Uniunea Sovietică şi Naţiunile Unite . Trăiască Armata Română ce luptă pentru nimicirea hitlerismului!

Trăiască Armata Roşie Eliberatoare şi Comandantul ei Suprem, Mareşalul Stalin!”

Pe ultima pagină sub titlul Tansilvania a fost desrobită, Careii şi Satu-Mare au fost eliberate, se publică Comunicatul Marelui Stat Major al Armatei asupra operaţiunilor din ziua de 25 octombrie 1944. Documentul debutează astfel:

„În Transilvania de Nord-Vest, trupele române de sub comanda Generalului de Corp de Armată Avramescu Gh., în strînsă legătură cu cele sovietice, au ocupat oraşele Carei şi Satu-Mare, după care au depăşit frontiera româno-maghiară, desrobind astfel Întreaga Transilvanie.”

De ce sărbătorim Ziua Armatei pe 25 octombrie?

Ca să elogiem azi, după 32 de ani de la căderea comunismului, frăţia de arme sovieto-române în Războiul din Vest!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro