- Dan Andronic: „Dacă privim în urmă, la Brătieni, la Carp, Maniu sau la Mihalache, nu vedem doar politicieni, ci arhitecți”.
- Dan Andronic: „Teza că elita actuală „ne-a dus” în NATO și UE ignoră contextul geopolitic brutal de simplu”.
- Dan Andronic: „Să fim sinceri: am ajuns la destinație cu o mașină care are pilot automat, în timp ce șoferii noștri se certau pe cine fură mai mult din benzina de la rezervor”.
Jurnalistul Dan Andronic critică, într-o postare pe Facebook, irelevanța actualei clase politice a României pe scena politică globală.
„Dacă am fi avut lideri de calibrul celor de la 1848 sau 1918, astăzi nu am fi fost doar o piață de desfacere la periferie, ci o voce care contează cu adevărat la masa bogaților”, subliniază Dan Andronic.
Comentariul integral:
„Blestemul „Epocii de Aur” postcomuniste.
Am citit recent o teză, marca republica.ro care circulă prin târg, o teorie care vrea să ne convingă de un paradox halucinant: că elita noastră de astăzi, cu toate bubele ei, cu doctorate luate la apelul bocancilor, cu averi făcute din pix și cu un „gherțoism” afișat ostentativ, ar fi, de fapt, cea mai bună din istoria României.
De ce? Pentru că „ne-a dus” în NATO și în UE.
Să fim serioși.
Este o logică strâmbă, un soi de „sindrom Stockholm” politic care ne invită să ne dăm cu mirul corupției pe frunte doar pentru că cifrele PIB-ului arată bine pe hârtie. Este o tentativă periculoasă de a legitima impostura prin rezultate conjuncturale.
Dacă privim în urmă, la Brătieni, la Carp, Maniu sau la Mihalache, nu vedem doar politicieni, ci arhitecți. Acești oameni nu au „nimerit” în istorie; ei au forțat istoria să se întâmple.
Generația Pașoptistă a venit de la Paris să construiască o țară acolo unde era doar praf și fanariotism. Ei nu au așteptat „directive” de la Bruxelles, ci au creat Codul Civil și instituțiile fundamentale ale statului român modern.
Brătienii nu s-au dus la masa marilor puteri să ceară voie să existe. Ei au impus conceptul de „Prin noi înșine”, jucând un șah diplomatic de o rigoare pe care diplomația noastră de astăzi, adesea mută și obedientă, nici nu o poate visa.
Să compari un plagiator de astăzi, care fuge în Italia sau Grecia la prima citare la DNA, cu statura lui Carol I, este o impietate.
Primul Hohenzollern și-a pus averea personală la bătaie pentru a ridica Peleșul și Podul de la Cernavodă, aducând rigoarea prusacă într-o țară care nu știa ce e acela un orar feroviar.
Gândiți-vă apoi la Ferdinand Întregitorul, un om care și-a sacrificat legăturile de sânge cu Germania pentru a împlini visul Unirii, sau la Regina Maria, care a fost mai mult decât un diplomat; a fost „Mama Răniților” pe front și singurul „bărbat” al delegației române la Paris. Acești oameni nu au fost „șmecheri” sau „combinatori”. Au fost lideri care au înțeles că puterea înseamnă sacrificiu, nu sinecuri pentru nepoți.
Teza că elita actuală „ne-a dus” în NATO și UE ignoră contextul geopolitic brutal de simplu. România a fost primită în aceste structuri pentru că Occidentul a avut nevoie de un flanc estic stabil, nu pentru că un baron local sau un sinecurist de partid a avut o viziune sclipitoare.
Să fim sinceri: am ajuns la destinație cu o mașină care are pilot automat, în timp ce șoferii noștri se certau pe cine fură mai mult din benzina de la rezervor. Am reușit în ciuda lor, prin efortul milioanelor de români din sectorul privat și al celor din diaspora, nu datorită geniului politic al „doctorilor” de carton.
Nu putem accepta mediocritatea drept excelență doar pentru că trăim mai bine decât în anii ’90. Standardul nostru nu trebuie să fie „cel mai mic rău”, ci modelul de statură morală lăsat de Maniu sau Brătianu.
A lăuda elita de azi în detrimentul celei de ieri este un act de trădare a memoriei naționale. Am ajuns în UE, dar am intrat cu capul plecat și cu rucsacul plin de corupție.
Dacă am fi avut lideri de calibrul celor de la 1848 sau 1918, astăzi nu am fi fost doar o piață de desfacere la periferie, ci o voce care contează cu adevărat la masa bogaților.
Ultimul argument în poza de mai jos”, scrie Dan Andronic.
