- CCR a declarat neconstituționale prevederile legii ANI în 2025.
- Unii parlamentari au contestat prevederile privind declarația de avere a soților.
- Kelemen Hunor: Cum erau publice în 2025 (declarațiile de avere), pot fi publice și acum.
- Grindeanu susține că vrea transparență, dar nu votează legea.
- Liderul PSD a acuzat că actuala formă a legii îl ajută pe Fritz.
- Legea ANI a rămas mai mult de un an fără modificări după decizia CCR.
Astăzi, Parlamentul este așteptat să voteze noua lege a Agenției Naționale de Integritate. După decizia CCR din 2025, declarațiile de avere au rămas mai bine de un an fără o nouă reglementare. Acum, parlamentarii discută o lege care poate reduce transparența averilor.
În unele variante, nu vor mai fi publicate sumele exacte. Iar în forma actuală, un demnitar cu 320.000 de euro și unul cu 30.000.000 de euro pot apărea în aceeași categorie valorică. În timp ce statul îți urmărește tot mai atent banii, tu ai putea afla mai puțin despre averile celor care ne conduc.
Ce se schimbă concret dacă această lege trece astăzi?
În teorie cel puțin, legea ar trebui să aducă niște corecturi unei norme declarate neconstituționale de CCR. Curtea, prin decizia 297 din 2025, a statuat că, într-adevăr, este nelegal să se considere că funcționarii publici ar trebui sancționați pentru ceva ce soțiile sau rudele nu doresc să facă.
Chiar în cadrul deciziei s-a argumentat prin prisma prevederilor Codului Civil, care prevede, în actuala reglementare, că soții pot avea separație de bunuri, astfel încât fiecare să-și vadă de patrimoniul său. Deci, noile legi care sunt în momentul de față negociate, ca să spunem așa, în Parlament, ar trebui să acopere o lacună legislativă sau, mai bine spus, să îndrepte o nedreptate.
Însă este destul de evident că negocierile sunt, mai degrabă, fundamentate pe orgoliile de partid. Iar, în concret, legea ar trebui să ofere o soluție echitabilă, care să fie armonizată cu legislația europeană și care să permită accesul liber la patrimoniile aleșilor.
Partenerii de viață nu vor apărea în declarațiile de avere dacă nu vor exista reglementări diferite, care să fie acceptate de către Curtea Constituțională.
De ce Parlamentul a așteptat mai bine de un an după decizia CCR înainte să modifice această lege a ANI?
Decizia CCR nu este fundamentată pe o alegere simplă, pur și simplu, și nu este vorba despre ceva arbitrar. Judecătorii au subliniat, într-adevăr, mai multe aspecte, inclusiv din legislația internă, care contrazic această declarație de avere a rudelor.
Este evident, însă, că reacția societății civile subliniază necesitatea acestei transparențe. Pentru ca cetățenii să aibă încredere în clasa politică, este clar că trebuie să știe ce dețin aleșii și care sunt interesele lor, pe termen lung, în materie economică.
Cum ajung un demnitar care are, ipotetic vorbind, 300 de mii de euro și unul cu o avere de 30 de milioane de euro, practic, în aceeași categorie?
Cum se mai poate vorbi despre transparență în acest caz?
Aici apare cea mai mare lacună, ca să spunem așa, a legii, întrucât, într-adevăr, în loc să se vorbească despre sume fixe, pare că se va propune o variantă în care să existe aceste praguri, iar acest prag nu va face diferența, indiferent câte zerouri vor fi adăugate la această sumă de 301.000 de euro.
Grindeanu spune că vrea transparență.
De ce PSD nu votează varianta care publică sumele exacte?
Conflictul în acest moment nu este strict legat de această ofertă de transparență către public. Legea ANI implică mai multe norme, iar partidele se ceartă mai ales în privința unor prevederi pe care unii le interpretează ca fiind puțin mai favorabile pentru unii sau alți politicieni.
Pare că este mai degrabă un joc politic, în care, încet-încet, fiecare dintre părți încearcă să obțină niște compromisuri de la cealaltă, și nu o considerare în abstract a legii și a purității sale, ca să spunem așa.
Care este diferența dintre ceea ce a cerut CCR prin decizia pe care a dat-o anul trecut și ceea ce este de așteptat astăzi să voteze Parlamentul?
CCR, practic, prin criticile pe care le-a adus legii declarate neconstituționale, a cerut un nou cadru legal care să fie, în primul rând, mai clar, în al doilea rând, armonizat, atât cu legislația internă, cât și cu dreptul european, și care să permită transparența în domeniul public, dar care, în același timp, să nu aducă ingerințe nejustificate drepturilor anumitor persoane, cum ar fi, în unele cazuri, rudele politicienilor.
Practic, Parlamentul ar fi trebuit, prin intermediul Comisiei Legislative și prin intermediul unei munci destul de dificile de armonizare și de legiferare eficientă, să găsească o formulă care să fie constituțională.
Ceea ce se vede astăzi sunt diferite schițe, diferite amendamente care se modifică intempestiv, mai mult o negociere care, sincer, nu pare să aibă legătură neapărat cu această lege și cu acest prag.
Politicienii încearcă, pe cât de mult posibil, să-și camufleze veniturile, iar aceasta este realitatea pe care cetățeanul de rând ar trebui să o înțeleagă din toate aceste negocieri. Nu se vede bună-credință în aceste negocieri, ci doar încercări voalate sau mai puțin voalate de a rămâne distanți față de votanți.
