Am manipulat grosolan sintagma consacrată. De fapt, „maimuța veselă a întâmplării” e una singură, însă de ajuns cât să pară mai multe și să încurce euforic lumea.
Din păcate, la noi, „decidenții politici” și-au pierdut până și hazul. S-au coalizat ca într-o conspirație a reformei, după ce au avut grijă să golească de conținut cuvântul „reformă”, umplându-l apoi cu un soi de nutreț propagandistic.
Am rămas singurul personaj care mai crede în Teoria Maimuței Infinite, de curând infirmată științific. Reamintesc pe scurt că teoria care mă ghidează în viață este, pe cât de optimistă, pe atât de productivă. Matematicienii au socotit că, dacă așezi o maimuță la mașina de scris și o pui să apese pe taste, într-o perioadă de timp infinită va putea nimeri și reproduce toate operele fundamentale ale omenirii.
De ce nu mi-aș închipui că și Executivul interimar de la București va nimeri un plan iscusit de guvernare într-un timp infinit, cât îi ia președintelui să desemneze un nou premier?